2,248 matches
-
situl arheologic al cetății Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale, din conducerea Gospodăriei Agricole Colective proaspăt înfințate în anul 1962, au oprit cercetătorii arheologi ai muzeului din Deva să studieze urmele unui castru roman amplasat lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile Daciei romane” vol.III (1980) (5c) au prezentat alte cercetări arheologice
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
A, descoperită de dr. Ion Mareș de la Muzeul Bucovinei din Suceava)) și ""Dealul Bujoarei"" (așezare descoperită de dr. George Trohani, de la Muzeul Național de Istorie a României, București). Săpături arheologice au fost efectuate în situl arheologic de la Păltiniș (colectiv de arheologi condus de dr. Dragomir Popovici, de la Muzeul Național de Istorie a României din București), unde au fost cercetate locuințe cucuteniene cu inventar format din ceramică, unelte și arme (un topot trapezoidal din aramă), greutăți de lut ars de la războiul de
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește obiecte recuperate în cursul cercetărilor arheologice. Până în prezent, o mare parte din suprafața orașului antic nu a fost excavată de arheologi. Dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăștiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
a fost apariția unui surplus de produse care a putut fi păstrat sau oferit la schimb unor alte comunități. Schimbările profunde în societățile omenești asociate cu apariția agriculturii în neolitic au fost definite ca revoluția neolitică, termenul fiind introdus de arheologul australian Vere Gordon Childe. Domesticirea animalelor pentru folosirea acestora la muncă sau ca sursă de hrană este o altă inovație a societății neolitice. Animalele au fost folosite ca o importantă sursă de hrană, dar și pentru schimbul de produse. Dejecțiile
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
un vas de lut dacic, ceea ce atestă locuirea în continuare a peșterii. De altfel, și în alte peșteri cum ar fi Lesiana ( Ungurului) fragmentele ceramice atestă continuitatea locuirii și în perioada prefeudală din secolele IX-XI d.Hr. În anul 1986, arheologii dr. Sever Dumitrașcu și dr Ioan Crișan, de la Muzeul Țării Crișurilor au început săpături sistematice pe Dealul Simionului în Bălnaca, unde au semnalat o cetate din prima vârstă a fierului construită cu o prelungire de tip „pinten-barat” până la malul drept
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
insula Creta prin palatul de la Knossos și alte orașe antice din sudul Greciei de azi. Se poate vorbi de o continuitate a locuirii umane pe teritoriul satului Bălnaca și în împrejurimi și în perioadele istorice următoare. Bunăoară, cercetătorul Mircea Rusu, arheolog din Cluj Napoca ne semnala, în anul 1971, existența unei cetăți dacice de pământ pe teritoriul satului în locul numit azi dealul lui Dămnenea, la aproximativ 150 de metri de pe malul drept al vechiului curs al Crișul Repede. Locul puțin înalt, situat
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
astăzi dispărut, ca urmare a cercetărilor efectuate în anii 1985, 1988,1990 și 2003-2004 (figurine antropomorfe, amulete, pandantive, fragmente de amfore grecești, fragmente de ciup, vase în formă de clopot, tigăi din ceramică, fusaiole, jucării, etc) și urme de zgură, arheologii au demonstrat că au existat I I locuințe pe o suprafață de 50. 000 m. p. și cuptoare pentru producerea obiectelor din ceramică; au mai fost descoperite vârfuri de săgeți din bronz în trei muchii, o brățară și un cuțit din
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
petrecut în 1732, biserica și cetatea fiind refăcute începând cu 1738, în forma în care se văd și astăzi. În 1908 în biserică a fost instalată o orgă din Pecs și un orologiu în turn, din Leipzig. Pe teritoriul satului, arheologii au scos la iveală fragmente din vase de lut datând din epoca bronzului. Unul dintre cele mai importante situri arheologice se află la marginea satului, în punctul “La Pârâuț”. În anul 1492, este pomenit în Rotbav primul învățător sas ("schulmaister
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
prea mari - monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Particularitățile monumentului au preocupat pe mulți cercetători iar enigmele lui au putut fi dezlegate abia prin săpăturile întreprinse în 1970-1971 de către arheologul Mariana Dumitrache, care prezintă rezultatele lor într-un studiu amplu "Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei", apărut în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 21, nr. 2, 1978. În prezentarea monumentului preluăm cele constatate asupra istoriei construcției
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
apărută la Sibiu, în 1880[5]. Piesele au fost prezentate ulterior în "Repertoriul arheologic pentru Ardeal" al lui Iuliu Marțian[6]. Analize succinte ale pieselor din tezaurul descoperit la Șmig se găsesc în cărțile "Getica. O protoistorie a Daciei" a arheologului Vasile Pârvan[7] și "Der Stand der Vorgeschichte forschung in Rumänien" a lui Ioan Nestor[8]. Alte mențiuni ale tezaurului pot fi identificate în lucrările lui Roska Marton, Kurt Horedt și Dorin Popescu etc[9]. Obiectele de mici dimensiuni se
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
o cercetare sistematică. Construit în perioada anilor 241-244 d.Chr., în timpul domniei împăratului M. Antonius Gordianus, templul a durat până în jurul anului 255 d.Chr., când a avut un sfârșit violent prin foc, jaf și distrugere sistematică, dupa cum precizează arheologul N. Gudea în lucrarea: “Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiului roman”. O istorie interesantă a avut-o templul zeului Liber Pater, care a suferit mai multe transformări în timp, în funcție de credința locuitorilor din municipiu. Situat în
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
pe nume Mokson (datarea s-a realizat pe baza monedelor emise de Mokson descoperite în regiune). Este cunoscută atât pentru vinurile de calitate obținute din podgoriile ce o împrejmuiesc, cât și pentru numeroasele vestigii care fac obictul de studiu al arheologilor. Zona reprezintă un vechi teritoriu de întrepătrundere a drumurilor comercianților care veneu în special din Orient pentru a face schimb de marfuri cu negustorii nord-dunareni. Multiple descoperiri arheologice și-au găsit ecoul în literatura de specialitate. Ruinele unei fortificații în
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Balota este un sat în comuna Racovița din județul Vâlcea, Muntenia, România. Satul Balota a fost denumit până în 1966 "Sărăcinești". Istoria sa amintește de o puternică așezare dacică despre care profesorul universitar și arheologul ieșean Teohari Antonescu (1866 - 1910) în lucrarea “Columna lui Traian” (Iași 1910, P.252) comentând scenele de pe monumentul cu același nume din Roma, menționează: “........la Sărăcinești, cetățuia vrăjmașului este risipită chiar sub ochii garnizoanei dacice, care se retrage în liniște
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
Civilizația de pe Valea Indusului înfățișează o figură despre care arheologii cred că este un yogin stând în poziție de meditație. Figură este reprezentată stând într-o poziție tradițională yoga, cu picioarele incrucișsate și mâinile odihnindu-se pe genunchi. Descoperitorul sculpturii, arheologul Șir John Marshall, a denumit figură "Shiva Pashupati". Prima referire la yoga, rămasă în scris, o găsim în Rig Veda, vechimea acesteia fiind estimată a fi în jurul a 3.500 de ani. Upanishad-ele, (800-100 î.Hr.), Bhagavad Gita (400-100 î.Hr.), si
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
plasei Gilău din județul Cluj (interbelic). În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m). Etimologic, s-a emis ipoteza că numele "Gilău" ar fi un derivat de la "Gelu". Conform cronicarului anonim
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
greco-catolici (4,51%), penticostali (4,45%), reformați (1,72%) și unitarieni (1%). Pentru 4,78% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: În apropierea satului Săndulești, în zona carierei de calcar, arheologii care au cercetat traseul autostrăzii "Transilvania" au găsit o mare așezare preistorică. În zonă existau cel putin 100 de locuințe de acum 4.000 de ani, plus cimitire și locuri de cult. Locuințele din epoca bronzului erau folosite de o
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
și comercializată sub denumirea Malnaș Aqua Telluris și este folosită în tratarea afecțiunilor gastro-intestinale și pentru echilibrarea nivelului acido-bazic din organism. Cele mai vechi dovezi despre locuitorii așezământului de la confluența pârâului Șomoș cu râul Olt datează din anul 4460 î.Hr., arheologii descoperind aici vase de ceramică aparținând culturilor Coțofeni și Wietenberg. Prima mențiune documentară a stațiunii Malnaș-Băi apare însă abia în 1759, în timpul unui recensământ. Faima băilor de la Malnaș a crescut în a doua jumătate a secolului XIX, odată cu investițiile mai
Malnaș-Băi, Covasna () [Corola-website/Science/300379_a_301708]
-
Olimpiei Lahovary (între 1898-1945) și alte rude prin alianță cu familiile Arsache și Lahovary cum sunt generalii Theodor Văcărescu, Iacob Lahovary (matematician), Vasile Rudeanu, Ioan Florescu, principele Dimitrie Ghica - Comănești, colonelul Barbu Slătineanu (critic de artă, scriitor), profesorul Emil Panaitescu (arheolog). Doctorul Apostol Arsache a construit în localitate conacul (1820), biserica "Sf.Pantelimon"(1845) - în memoria fiului său Gheorghe, primăria - actuala poștă (1845) și școala (1870) - actualmente grădiniță și cămin cultural. În secolul al XVII-lea un detașament de călărași din
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
constituie Tezaurul de la Dobridor alcătuit din monede romane emise de împărații Antoninus Pius (138-161), Commodus (175-192), Caracalla (211-217), Gordianus (158-238) ș.a. . Tezaurul a fost descoperit întâmplător în 1932 de țăranul dobridorean Fănică Abagiu pe Dealul Coțobâțului și studiat apoi de arheologul Constantin Nicolaescu-Plopșor. Comori similare s-au găsit și în satele apropiate - Moțăței, Hunia, Desa, Cetatea, Ciuperceni, Bârca, Vârtop ș.a. - ceea ce evidențiază că retragerea aureliană a romanilor din Dacia în 271 a fost dramatică. Este foarte plauzibil ca romanii care se
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
d-lui Teodoru; 2 perechi pistoale englezești care au aparținut lui Dinicu Golescu”. După cele consemnate de maiorul Papassoglu, „aceste obiecte le-am depus pe Muzeului Națiunii în cabinetul de antichități din Universitatea României din București și doresc confraților mei arheologi ca să lucreze și ei în același zel pentru îmbogățirea și înfrumusețarea Muzeului Națiunii Române căci numai prin aceste sacre obiecte ne vom putea recomanda luminata și Europei civilizate că suntem fii acelei brave și nobile națiuni Române”. (Cf. Alexandru Păunescu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
și Orodel (jud.Dolj-unu) ce au analogii la Decea Mureșului. D. Berciu le găsește analogii în Transilvania (24), Banat (5), Muntenia (1) - localitatea Catina, jud.Buzău, în Serbia (Slatina, Balakonje, Belgrad, Varset), în Bulgaria (Krem, Bukovitz, Trambes, Plovdiv), Bosnia, Dalmația. Arheologii susțin că că topoarele de la Moțăței și Drobeta aparțin tipului Bradu, cel de la Coșoveni, variantei Târnăvița, iar Coțofenii din Dos, versiunii Petrești. evidente dintre continuitatea modului de viață arhaică de la Dobridor cu cele descoperite în siturile arheologice apropiate de la Verbicioara
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cresc și porumbei, în regim de semilibertate. Acest capitol mai ales este o invitație și o rugăminte adresată în primul rând fiilor satului de a completa cu date și informații ce nu mi-au fost la îndemână. Istoricii și îndeosebi arheologii ar avea de cercetat într-un loc unde nu s-au făcut cercetări sistematice, pe teritoriul satului existând cel puțin trei situri. Datele și documentele istorice fiind puține, doar legenda mai oferă ceva informații despre fondarea satului. Zona ocupată de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
din secolele II-III e.n. au fost donate Muzeului Olteniei prin 1984. Tot din Covei mai provine și un denar imperial roman, de la Caracalla, datat 201-206 e.n.mjoritatea cioburilor descoperite darează din secolele II-III, provenind, probabil, de la o "villa rustica" romană. Arheologii mai au de găsit fundațiile clădirilor, necropola și, eventual niște inscripții. De asemenea mai au de cercetat urmele așezării de la Sărăceaua, la vreo 1,5 kilometri mai spre răsărit, unde, pe un platou cu promontoriu, se văd multe cioburi ceramice
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Tulcea pe 10 ianuarie 1906. Străbunicul său, Grigore Moisil (1814-1891), a fost paroh la Năsăud și vicar episcopal greco-catolic pentru ținutul Rodnei, unul din întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud. Tatăl său, Constantin Moisil (1867-1958), a fost profesor de istorie, arheolog, numismat, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și membru al acestei Academii. Mama sa, Elena (1863-1949) a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii „Maidanul Dulapului”, azi „Enăchiță Văcărescu” din București. Sora sa, Florica Moisil, a fost mama profesoarei Zoe Petre
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
au caracterizat pe vandali drept barbarii care au jefuit Roma, de unde proveniența cuvântului "vandalism", ce descrie orice tip de distrugere. Însă, istoricii moderni tind să-i considere pe vandali niște perpetuatori ai culturii romane, și nu distrugători a acesteia. Unii arheologi și istorici îi identifică pe vandali cu cultura Przeworsk, și controversele legate de originea acestora îi înconjoară precum vandalii ar fi un amestec de triburi slave și germanice, lugii (lygier, lugier sau lygiani), care sunt menționați ca locuind în această
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]