2,289 matches
-
se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul existenței edenice, această relație este mult mai puternică decît aceea care se va instaura ulterior în viața mundană a omului, mult îndepărtată de arhetipurile originare. Tocmai în această "îndepărtată apropiere" se va ascunde sfîșierea omului căzut, care departe de Dumnezeu aspiră să se (re)identifice din nou cu acesta. Cîteva concluzii pot fi formulate cu privire la modul în care limbajul edenic se constituie în instrument
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost actorii, cum fără să greșească a intuit Shakespeare. Pentru scenariul biblic, grădina raiului va constitui scena unor nuanțate relații de "comunicare socială". Aceste relații încep a se constitui din momentul modelării de către divinitate alături de Adam a unui nou "CINE": arhetipul "eternului feminin". Femeia a fost concepută de Dumnezeu în urma constatării că, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Adam nu avea un "ajutor de potriva lui": Nu e bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" [Facerea, 2:18
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
va fi întotdeauna un motiv (cauză) de "adormire" a vigilenței bărbatului, spre a putea fi dirijat (de multe ori înșelat) cu mai mare ușurință. Mitul Dalidei care îl adoarme pe Samson pentru a-i răpi puterea este relevant pentru acest arhetip cultural. Iată încă un actual motiv de meditație pentru toți bărbații lumii. b) Etimologic, numele comun de "femeie" simbolizează desprinderea sa din trupul bărbatului; căci, așa cum Adam însuși spune: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o sociologie a minciunii le relevă la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia biblică reprezintă arhetipul oricărei alte creații, așa și simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații profunde atît în textele mitice, cît și în cele culte. Este suficient să ne amintim, în acest context, că mitica Pandora modelată asemeni lui Adam din țărînă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
biblice (scenariul simbolic al creației, al păcatului originar și al căderii, al exodului, ieșirii și întemeierii, al răstignirii și mîntuirii, al îndepărtării definitive a răului și identificării lumii cu împărăția lui Dumnezeu, în cele din urmă) se constituie ca un arhetip pentru înțelegerea esenței unei anumite societăți, întrucît: " Condiția înțelegerii unei civilizații este examinarea povestirilor ei; ea nu supraviețuiește secolelor, în cel mai adevărat sens al cuvîntului, decît prin ele" [Pânzaru, 1981:5-6]. Desigur că, în acest context, am putea lua
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică "punere pe coloane"18 ar rezulta că scenariul biblic definește: arhetipul pe fundamentul căruia s-a construit, într-o manieră inconștientă probabil (ignorînd matricea originară), structura naratologică a oricărui tip major de poveste 19; ecoul unor motive mitice protoarhaice pe care omul religios cultivat n-a considerat că mai trebuie să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a se regăsi în toate, după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o concluzie deosebit de interesantă, faptul că în această extrem de comprimată desfășurare a consecințelor creației și, în subsidiar, a păcatului biblic, se ascunde "structura
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
preajmă. Este o tentație irepresibilă, la fel cu aceea pe care o remarca Nelu Gârda În poemul meu: abur pe geamuri / ispita desenului / În orice deget. Asemenea gesturi și comportamente spontane sînt aur curat pentru haiku, sînt un fel de arhetipuri comportamentale cărora oricine le simte semnificația și le recunoaște Încărcătura emoțională. SÎnt concentrate la fel de concrete, de rotunde și dense ca orice lucru pe care-l evocăm Într-o imagine. BÎțîindu-ți picioarele Îți vin tot felul de gînduri. Ludice, degajate, neserioase
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt substituibile până la identificare, însă pregnanța ultimului, în cazul pamfletului, certifică absența unei finalități imediat pragmatice, în favoarea jocului gratuit și a inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arheologice și cu ajutorul unui demers regresiv, sprijinit pe informațiile oferite de istoria religiilor, la o nuanțare a interpretărilor privitoare la viața spirituală a populațiilor preistorice. Pornind de la hermeneutica fenomenologică a lui Mircea Eliade și acceptând ca finalitate a acesteia existența arhetipurilor ca „modele exemplare”, pe care imaginația le reproduce, le reactualizează și le repetă fără încetare, se poate afirma o relativă autonomie a simbolismelor față de istorie. Trebuie ținut totuși cont și de eventualele alterări pe care istoria evenimențială le poate aduce
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta, a executa o idee prealabilă, a decalca un canon preexistent. Modelul omniprezent al cauzalității exemplare face ca noțiunea de operă să fie lipsită de obiect. Omul nu poate adăuga
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idolul este deifiant; eroică, opera este edifiantă; mediatică, cercetarea este interesantă. Primul urmărește să reflecte eternitatea, cea de-a doua să câștige nemurirea, cea de-a treia să provoace evenimentul. De unde trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prezența ("sfântul prezent în efigie"); reprezentarea; simularea (în sensul științific al termenului). Figura percepută își exercită funcția de intermediar cu trei înglobări succesive: supranaturalul, natura, virtualul. Sugerând trei posturi afective: Idolul cheamă teama; Arta, iubirea, Vizualul, interesul. Prima este subordonată arhetipului; cea de-a doua, ordonată după prototip; cea de-a treia își ordonează propriile stereotipuri. Nu declinăm aici atribute metafizice sau psihologice ale unui ochi etern. Ci universuri intelectuale și sociale. Fiecare vârstă a imaginii corespunde unei structurări calitative a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teoreticienii politici s-au mulțumit fie să renunțe la conceptul de ideologie, fundamen-tându-și opțiunea pe un pozitivism a cărui marcă este dihotomia adevăr-eroare, fie să anunțe "sfârșitul ideologiei", pe baza limitării semnificației conceptului la reprezentările obervabile ale realității sociale. Ca arhetip al gândirii politice, ideologia pare să fi supraviețuit însă și, mai mult decât atât, promite să ocupe locul care i se cuvine în edificiul epistemic al științelor socio-politice. Ceea ce este important, în momentul conștientizării acestei realități, este ca acest concept
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
clasă sau de masă înspre aceea de a deveni o figură generală a gândirii politice. A promovat-o din umbra marginalizării și a suspiciunii etice, caracteristică existenței sale trecute, și a înzestrat-o cu capacitatea de a pretinde recunoașterea ca arhetip al gândirii politice, în rolurile sale de mobilizare, decizie și selectare"409. Rezultă că gândirea politică nu poate face abstracție, nici ea, de funcția primordială a ideologiei, deși înțelegerea "clasică" a conceptului sublinia mai curând aspectele negative pe care acesta
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
interne ale acestor modele de ordine democratică, cât și pe aceea de legitimare a dominației unui guvernământ reprezentativ ce este rezultatul competiției politice și participării cetățenilor la instituirea sa. Există, așadar, motive să credem că, dincolo de a trimite spre un arhetip al gândirii politice și de a fi, prin urmare, un instrument al cunoașterii realității care este obiectul acesteia, conceptul de ideologie își poate dobândi statutul de a fi un factor constitutiv, integrator și legitimator, al ordinii politice din societățile occidentale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
De vita Moysis, Sfântul Grigorie descrie eliberarea spiritului de sub aspectul pasional, prin asceză. Teognosia angajează pe om într-un proces de interiorizare, de enstază - așa cum îl numește Sfântul Grigorie - pentru ca omul să găsească chipul lui Dumnezeu, care are similitudine cu arhetipul<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 85. footnote>. Progresul în cunoaștere rezultă din progresul în viața duhovnicească: „Măsura cunoașterii lui Dumnezeu ... este în tine”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Fericiri, omilia a VI-a, col. PSB, vol. 29, p.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii tradiționale, el susține că situația cercetătorului istoriei limbii române „e însă mai avantajoasă decât a indoeuropeniștilor, căci el cunoaște cele două stadii extreme, dialectele actuale ale limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vechea lor demnitate, pe care au uzurpat-o farsele și moralitățile, aș crede că tu ar trebui să te străduiești să o faci, și dacă ai vrea s-o faci pentru înfrumusețarea limbii tale, știi unde trebuie să-i găsești arhetipurile."1 Între 1502 și 1514, vor fi editate operele lui Terențiu și Seneca, ce vor funcționa, pe tot parcursul secolului al XVI-lea, ca cele două mari modele, comic și tragic. În 1537, Lazare de Baïf, tatăl poetului, traduce prima
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
politic. După ce vedeam o piesă de Caragiale, când ieșeam de la Teatrul Național, nu ne așteptam să întâlnim pe stradă nici pe Conu Leonida, nici pe Rică Venturiano. Râdeam de ei, pe scenă, ca de o amintire sau ca de niște arhetipuri ale prostiei omenești. Devenise un comic în stare pură. Acum, însă, oamenii care asistă la Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment ales la întâmplare binedispune instantaneu prin suita de paradoxuri, intersectări de planuri temporale, suprapuneri ilariante de imagini culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță, să primească lecția balcanicilor lui? El pretindea că bărbații de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar pe de altă parte abordările care mizează pe schimbare și context (așa cum se petrec lucrurile în disciplinele istorice).18 Chiar dacă primele abordări, cele structurale, neagă impactul contextului și al timpului asupra schemelor elementare iar celelalte, istorice, neagă însăși existența arhetipurilor, cele două viziuni sunt complementare.19 Robert Segal, o autoritate în domeniu, afirmă tranșant că nici nu există, practic, studiu al mitului propriu-zis, ci studii ale altor domenii, care se aplică și mitului: teorii antropologice (teorii ale culturii în care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]