4,412 matches
-
răsăriteană, presiunea a fost neîncetată asupra ambelor ramuri catolice din România. La uniți au fost două seturi de episcopi care au stat decenii în închisoare o parte din ei au și murit acolo; și la romanocatolici au fost mulți închiși, arhiepiscopul Marton Aron a stat multă vreme în închisoare; au fost și mari procese. Puterea comunistă era suficient de inteligentă ca să nu încerce să facă același lucru în țări cum ar fi Polonia sau Ungaria, unde au preferat calea negocierilor, au
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și episcopul Gherontie (Terentius) al Tomisului. Pe la 392 era amintit Teotim I ca episcop de Tomis. Despre acest episcop scrie chiar Fericitul Ieronim că a scos scurte tratate ca niște dialoguri în stil retoric. Legătura prietenească dintre episcopii Tomisului și arhiepiscopii Constantinopolului este dovedită și de sprijinul acordat de Sfântul Ioan Gură de Aur lui Teotim I pentru a face misionarism chiar printre huni. De altfel, Teotim I apare în documente ca luând parte la un sinod prezidat de Sfântul Ioan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost rupt nici de legăturile sale cu lumea latină. b. Relațiile și contactele purtate în scris, dar și direct cu personalități de talie ecumenică universală. Episcopul Teotim I al Tomisului avea relații de prietenie cu Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Sfinții Ioan Cassian și Gherman au cunoscut nemijlocit elita monahală palestiniană și egipteană, dar și pe Ioan Gură de Aur la Constantinopol, pe care el însuși îl numește ,,podoabă a preoțimii din Constantinopol“. De asemenea, Ioan Cassian face cunoștință
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Britania computul dionisian a fost întâmpinat cu aceeași intransigență și spirit regional. În general, anglo-saxonii, barbari convertiți de către călugărul Augustin, au primit de la el ciclul pascal dionisian. Inițiativa va fi apoi ușurată și datorită faptului că pe scaunul de arhiepiscop de Canterbury a ajuns grecul Teodor († 690). Acesta s-a dovedit un om foarte învățat, filosof, cu mari merite bisericești și culturale în Biserica Angliei. Au trebuit să treacă de la Sinodul din Niceea 459 de ani (325 - 784), ca să se unifice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să-l obțină într-un regim parlamentar ce garanta libertățile, permițînd catolicilor să-și asigure preponderența electorală. Interesul cazului Belgiei provine de asemenea din susținerea pe care un asemenea demers l-a găsit în cadrul ierarhiei, mai ales la Malines, prin arhiepiscop Monseniorul de Méan și vicarul general, Monseniorul Sterckx, care i-a succedat în anul 1832. De fapt, se punea mai puțin problema de a aproba libertățile moderne, cît mai ales de a asigura Bisericii o independență reală și condițiile de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Giuseppe Toniolo) belgieni (Georges Helleputte, apărătorul corporatismului și fondatorul, la Louvain, al Breslei Meseriilor și Comerțului). Uniunea de la Fribourg era un loc de întîlnire și de schimb de experiență. Trebuie menționată în acest context și participarea britanică a cardinalului Manning, arhiepiscop de Westminster, al cărui discurs celebru din 1874, The dignity and rights of the Labour, și-a pus amprenta asupra spiritelor, ca și intervenția sa în greva docherilor de la Londra din 1889. În Olanda, Alphons Ariëns a devenit preocupat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost scurtă; chiar din toamna anului 1848, grupul a început să se destrame, părintele Lacordaire distanțîndu-se, în timp ce influența socialistului creștin Buchez, ce preconiza asociații muncitorești de producție, creștea. Evenimentele din mai-iunie fuseseră marcate, mai ales, de moartea Monseniorului Affre, arhiepiscop al Parisului, apărătorul păcii și al fraternității, colaboratorul ziarului L'Ère nouvelle. Creștin- democrații erau afectați, dezbinați de conflictul dintre conservatori și socialiști și în final învinși de victoria celor dintîi, care nu le-au iertat ideile îndrăznețe de ordin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cînd Marc Sangnier anunța un "Sillon mai mare", deschis protestanților și chiar necredincioșilor pe baza unei recunoașteri comune a valorilor republicane și democratice. La 25 august 1910, papa Pius al X-lea a adus, prin Notre charge apostolique, mesaj adresat arhiepiscopilor și episcopilor francezi, o critică foarte severă la adresa Sillon-ului. După ce a amintit de "frumoasele zile ale Sillon-ului", și-a exprimat regretul că speranțele pe care și le pusese în această mișcare îi fuseseră înșelate. El denunța "pretenția Sillon-ului de a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
membrii clerului: legături spirituale, amicale, familiale. Numeroși sînt cei ale căror biografii sau autobiografii semnalează legătura cu un cleric, preot sau episcop în general, a cărui înfluență fusese hotărîtoare în formarea spiritualității sau în angajarea în activitatea politică. Cardinalul Schuster, arhiepiscop de Milano, pentru Giuseppe Lazzati; cardinalul Dalla Costa, arhiepiscop de Florența, pentru La Pira; cardinalul Maffi, arhiepiscop de Pisa, pentru Giovanni Gronchi, fost președinte al Republicii Italiene; Monseniorul Endrici, arhiepiscop de Trento, pentru Alcide de Gasperi; părintele Fink, fost deputat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ale căror biografii sau autobiografii semnalează legătura cu un cleric, preot sau episcop în general, a cărui înfluență fusese hotărîtoare în formarea spiritualității sau în angajarea în activitatea politică. Cardinalul Schuster, arhiepiscop de Milano, pentru Giuseppe Lazzati; cardinalul Dalla Costa, arhiepiscop de Florența, pentru La Pira; cardinalul Maffi, arhiepiscop de Pisa, pentru Giovanni Gronchi, fost președinte al Republicii Italiene; Monseniorul Endrici, arhiepiscop de Trento, pentru Alcide de Gasperi; părintele Fink, fost deputat al Partidului de Centru, pentru Helmut Kohl; Monseniorul Bentzler
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un cleric, preot sau episcop în general, a cărui înfluență fusese hotărîtoare în formarea spiritualității sau în angajarea în activitatea politică. Cardinalul Schuster, arhiepiscop de Milano, pentru Giuseppe Lazzati; cardinalul Dalla Costa, arhiepiscop de Florența, pentru La Pira; cardinalul Maffi, arhiepiscop de Pisa, pentru Giovanni Gronchi, fost președinte al Republicii Italiene; Monseniorul Endrici, arhiepiscop de Trento, pentru Alcide de Gasperi; părintele Fink, fost deputat al Partidului de Centru, pentru Helmut Kohl; Monseniorul Bentzler, benedictin ca și Monseniorul Schuster, fost abate la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
formarea spiritualității sau în angajarea în activitatea politică. Cardinalul Schuster, arhiepiscop de Milano, pentru Giuseppe Lazzati; cardinalul Dalla Costa, arhiepiscop de Florența, pentru La Pira; cardinalul Maffi, arhiepiscop de Pisa, pentru Giovanni Gronchi, fost președinte al Republicii Italiene; Monseniorul Endrici, arhiepiscop de Trento, pentru Alcide de Gasperi; părintele Fink, fost deputat al Partidului de Centru, pentru Helmut Kohl; Monseniorul Bentzler, benedictin ca și Monseniorul Schuster, fost abate la Maria-Laach, episcop de Metz, care l-a făcut pe Robert Schuman să descopere
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au fost ridicate la loc de cinste de fascismul musolinian din Italia și de guvernul de la Vichy din timpul Revoluției naționale. În Franța învinsă, Carta Muncii din 1941 a fost bine primită de episcopi, după cum o dovedește Declarația Cardinalilor și Arhiepiscopilor din 23 decembrie 1941, considerînd această Cartă "prea conformă cu doctrina socială a Bisericii pentru a nu strînge voturile tuturor catolicilor". După război, și după atîtea compromisuri, aceasta și-a pierdut creditul. Astfel, codul de la Malines, cartă a catolicismului social
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
extremă dreapta. În Franța 2, Uniunea Sacră, fondată chiar la începutul conflictului, s-a extins și la catolici. Denys Cochin, un catolic liberal cu convingeri monarhiste, a intrat în guvern în 1915, cînd legea din 1904 privind congregațiile fusese suspendată. Arhiepiscopul Parisului, cardinalul Amette, a devenit membru al Comitetului de Asistență Națională și, ca și în regiunea de dincolo de Rhin, clerul a calificat războiul ca fiind just, iar sacrificiul a fost imens: 4.618 morți și 10.414 răniți din 32
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să întărească autonomia catolicilor în plan politic. În același timp, după înfrîngerea de la Caporetto, în toamna anului 1917, episcopii și clerul au participat la mobilizarea tuturor forțelor. Aceste trei exemple, care se pot ușor extinde la Belgia, unde cardinalul Mercier, arhiepiscop de Malines, a fost sufletul rezistenței spirituale militînd, în același timp, în favoarea unei păci negociate 4, ne permit să observăm cît de mult a putut experiența împărtășită a suferinței și a morții în tranșee să-i pregătească pe creștini pentru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din aproximativ 600 deputați). Curentul creștin-democrat nu s-a impus ca forță politică cu greutate nici chiar în cadrul Bisericii din Franța. El a fost întotdeauna suspectat de sillonism și chiar mulți dintre episcopi nu aveau încredere în el. Cardinalul Maurin, arhiepiscop de Lyon, traducea perfect această atitudine: "Eu nu am aparținut niciodată, nici de aproape, nici de departe, Acțiunii Franceze și-i găsesc atitudinea deplorabilă. Dar nu aș vrea ca foștii condamnați ai Sillon-ului să poată înșela opinia publică, să-și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
interne, dar fără un program politic real. Republica, căreia episcopii îi erau ostili, era acceptată numai pentru că era imposibil să faci altceva între 1918-1919 și din spirit de loialitate instituțională. Este cunoscut conflictul puternic din 1922 dintre cardinalul von Faulhaber, arhiepiscop de München, care s-a pronunțat public în favoarea reinstaurării monarhiei, și Adenauer. Zentrum-ul acționa în interiorul instituțiilor și, cu destul curaj, a preluat responsabilitățile care-i reveneau, asumîndu-și împreună cu social-democrații moștenirea unei înfrîngeri de care alții erau responsabili. Rezultatele electorale (19
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tuturor catolicilor cu unificarea națiunii. Regimul îi asigura Bisericii o poziție privilegiată, recunoscută prin concordatul din 1940. Salazar, fiind catolic practicant, dorea să protejeze familia, să subvenționeze acțiunea misionară și a putut să se sprijine pe ierarhie, în special pe arhiepiscopul Lisabonei, cardinalul Manuel Gonçalves Cerjeira 25. Acesta din urmă a reușit să păstreze autonomia Bisericii datorită creării Acțiunii Catolice în 1933. Trebuie să arătăm că democrația de la sfîrșitul secolului al XIX-lea constituie matricea ideologică a salazarismului. Salazar își începe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii confesionale care s-au rupt de "Biserica Reich-ului", supusă regimului nazist, au știut să se opună, în numele credinței lor, la ceea ce conștiința creștină nu putea suporta, alegînd să se supună lui Dumnezeu, mai degrabă decît tiranului. Monseniorul von Preysing, arhiepiscop de Berlin, Monseniorul von Galen la Münster, von Faulhaber la München au vorbit cu mult curaj. Peste 300 de preoți catolici germani și austrieci au fost deportați la Dachau; mulți dintre ei au plătit cu viața rezistența lor: Bernahrd Lichtenberg
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Kaiser, care vorbea de "socialism creștin", era net spre stînga. Asemenea inițiative au fost luate și în alte părți: la Köln, în zona britanică, la impulsul lui Leo Schwering, fost deputat în Landtag, și al lui Konrad Adenanuer, cu acordul arhiepiscopului Frings, personalități catolice și evanghelice s-au strîns la mănăstirea Walberberg în jurul călugărilor dominicani Laurentius Siener și Eberhard Welty. Alte grupuri au apărut la Düsseldorf, la Münster, la Wüppertal, la Bochum. În Nord, unde rădăcinile Zentrum-ului n-au fost niciodată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reconstituit, avînd uneori succese electorale importante. Dar curînd s-a instalat dictatura, ducînd fie la dispariție, fie la transformarea în partid-alibi supus regimului. Se cunoaște rolul jucat de Biserici în căderea comunismului, zdruncinarea creată la urcarea pe tronul pontifical a arhiepiscopului de Cracovia, Monseniorul Karol Wojtyla, și de prima călătorie a lui Ioan-Paul al II-lea în Polonia, în iunie 1979, care a dus la dărîmarea zidului ridicat în jurul Bisericilor. Chiar din anul următor, portretul său a fost agățat de grila
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și el la conducere, în 1946, a avut o soartă asemănătoare, murind în 1952. Totuși, partidul a fost conservat, încredințat lui Alois Petre, apoi abatelui Josef Plojhar. Acesta era și președintele mișcării "Preoții pentru pace", dar suspendat de Monseniorul Beran, arhiepiscop de Praga. Îndepărtat de momentul 1968, forțat să demisioneze de către cei care doreau să reia legăturile cu adevărata democrație creștină și să colaboreze cu partidele occidentale, semn că germenii libertății spirituale nu fuseseră complet distruși, Plojhar a revenit cu tancurile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
prin locul pe care ea o acorda problemelor etice și spirituale. După alegerea lui Ioan Paul al II-lea, cardinalul Tomasek a adoptat o atitudine mai viguroasă, așa cum o arată Manifestul pentru libertatea religioasă, semnat în 1988 de 700000 persoane. Arhiepiscopul de Praga era de pe atunci o figură importantă a rezistenței, condamnînd, la 21 noiembrie 1989, represiunea împotriva studenților, susținînd Forumul Civic și pe Václav Havel, avînd o contribuție importantă la "revoluția de catifea". O asemenea acțiune nu a adus totuși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lungă tradiție de supunere. El se lovește totuși de opoziția Grupului de Reflecție pentru Refacerea Bisericii, fondat de părintele Valeriu Anania. În schimb, Biserica greco-catolică se bucură de un mare prestigiu datorat martirajului din trecut și pozițiilor foarte ferme ale arhiepiscopului de București, Ioan Robu, care a protestat împotriva abuzurilor noului regim, care se inspira din metodele regimului precedent. Exprimarea politică este mult mai ușoară, în schimb mizeria economică este cvasi-generală, utilajele de producție foarte vechi, valorile sociale, civice, etice sînt
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-i nici schimbare, nici umbră de mutare. Acolo toate sunt statornice și nemișcate; toate trainice și întemeiate; toate nestricăcioase și nemuritoare; toate nepieritoare și veșnice”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 386) „... ce cuvânt putea-va înfățișa pe cele de după aceea: plăcerea, folosul, bucuria împreunei viețuiri cu Hristos? Da! Nu-i cu putință să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]