1,744 matches
-
modul de fabricare (turnarea, aliajul întrebuințat etc.); — corijările prin strunjire, care se fac după turnare și răcire pentru a obține intonația exactă. Arta fabricării clopotelor de calitate constă în dozarea acestor factori astfel ca sunetele concomitente să stea în raporturi armonice, adică să dea naștere la intervale muzicale și acorduri consonante. Mulți oameni de știință și mulți muzicieni s-au ocupat cu studiul clopotelor, ca Marin Mersenne, Leonhard Euler, Rene Descartes, Ernst Chladni, J. W. S. Rayleigh etc. Ei au stabilit
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
și vedem că picioarele nu ne ascultă, de obicei sunt picioarele, acum gâtul pare înțepenit. Umbra se dusese, și ei nu-i putea pune întrebări, în vana și iraționala supoziție că o umbră are limbă pentru a articula răspunsuri, dar armonicele suplimentare ale cuvintelor rostite de Marçal continuau să răsune între boltă și podea, între un perete și celălalt. Înainte ca vibrațiile să se stingă complet și substanța dispersată a tăcerii întrerupte să aibă timp să se reconstituie, Cipriano Algor dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu ce? Că doar ochii i‐ ați lăsat aici în țărână. Mamă, am început să primesc telegrame; Fă ceva pentru mine Nu aș vrea să ajung în altă galaxie. Aranjează‐mi un loc lângă tine Dă ceva știi cât de armonic plângeam când mă lăsai singur. Am atâtea să‐ți spun de pe ulița noastră. dar de ce taci, Mamă? 180 Mihai Ghiur Mihai Ghiur este și chirurg și scriitor. Dar și în prima ipostază ,și în cealaltă , e un om care gândește
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sameni tuturor / La umblet și la port". Acel cutremur mutațional ("Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt") care să preschimbe iubirea și iubita în entități nepieritoare, nu a avut loc, și cele două sfere axiologice, ritmate o vreme armonic de către poet în speranța comuniunii și osmozei, au rămas tot timpul paralele și nu coincidente, iar acum se despart pentru totdeauna, plecând fiecare pe traiectoria destinului său: "uman, prea uman"pe de o parte, hyperionic pe de altă parte. Ritmicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Miki și-a sprijinit bărbia de umărul lui Prodan, și am văzut cum Prodan își închide ochii, și atunci, împreună, au început să cânte o nouă melodie, pe care n-o mai auzisem niciodată, una extrem de complicată, plină de întorsături armonice, de parcă s-ar fi suprapus două melodii distincte, n-aș fi crezut că se poate face așa ceva cu un acordeon, nu mai auzisem nimic asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
locul, în spațiul său! Sau ajunge în altul identic!...” Totul a decurs perfect. Filmările pe autostradă, cadrele menționate de Regizor, intrarea în oraș... Echipa din dreptul Cetății - deși deconcertată - a surprins în amănunt momentul impactului cu zidul, tabla făcându-se armonică și catapultarea mașinii înapoi, de parcă era o jucărie, una din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam lateral, ce a rămas ca prin minune întreg, groaza câtorva trecători, întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se contrazică. Și cum iesă ele din această sală iluminată? Multe, întîi inamice, iesă înfrățite, toate cunoscîndu-se, toate știind dar în ce relațiune stau sau pot sta - și astfel se comunică și auditorului, și el se simte în fața unei lumi armonice, care-l atrage. Din contra, la cel mărginit, el vede chipuri pe care prelectorul nu le-a priceput el însuși, ieșind cu grămada din intelectul lui, tot astfel precum intrasă, necunoscute între ele, indiferente una față cu alta și unite
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mișcări. E evident că această proporție de mișcare unde nimic nu e prea întins, nimic prea flasc, e o stare de echilibru - fericirea. Se-nțelege că instinctiv b[ărbatul] îmblă să comunice mișcarea reproducțiunii lui într-un paingeniș atât de armonic de linii de mișcare pentru ca și copilul să fie frumos. De-aceea uimirea și dulcea părere de rău care ne apucă de câte ori vedem o femeie frumoasă. De ce nu-i a mea? De ce aceasta nu-i a mea? ["TALENTUL... 2255 talentul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de vedere particular al istoriei naturale, ar fi dificil să le condamni
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
tradiția canonică, unitate organică a viziunii și concepției, ordine ierarhică, armonie a părților în raport cu întregul, echilibru și disciplină formală, claritate a stilului, „bun-simț”, coerență și „sănătate” psihologico-morală („Sufletul uman constituie o unitate organică ale cărei manifestări trebuie să se echilibreze armonic, fără hipertrofii sau atrofii”). Opțiunea autorului pentru o modernitate „cuminte”, „ordonată” și „echilibrată”, fără „excese”, apare ilustrată prin elogierea ca model a poeziei lui Ion Pillat, singurul partener de dialog din zona „anarhismului extremist” fiind considerat Ion Vinea (al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu precizarea că eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală”. Avem de-a face, prin urmare, cu un absolutism a l’envers, a cărui unică justificare de ordin etic este aspirația sa idealist-utopică spre o communitas naturală și armonică, ridicată pe ruinele cele vechi: „o largă aspirație spre o lume înalt ideală, în care oamenii vor trăi într-o completă înfrățire, prin stabilirea unei ordini spontane și armonice”. „Pulverizarea” - proprie „anarhismului” modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ordin etic este aspirația sa idealist-utopică spre o communitas naturală și armonică, ridicată pe ruinele cele vechi: „o largă aspirație spre o lume înalt ideală, în care oamenii vor trăi într-o completă înfrățire, prin stabilirea unei ordini spontane și armonice”. „Pulverizarea” - proprie „anarhismului” modern - nu distruge doar caracterele tipice, proprii esteticii clasice, ci și unitatea personalității umane în genere. Tendința dominată va fi deci una către fragmentar și schizoid: „scriitorii de azi nu mai redau caractere tipice sau individuale, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toate domeniile - cu rafinarea”. Pe de altă parte, „barbaria instinctuală” a anarhicilor moderni reprezintă o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
executate cu atîta chin de acești pseudoliterați și le înregistrăm ca documente curioase ale epocei”. Canonul clasic, academist-conservator ilustrat de Const. I. Emilian depreciază, în cazul poeziei moderne, categoriile „minorului” și ale „virtuozității” ca pe tot atîtea devieri de la idealul armonic, organic al „marii arte”. Modernul e acceptat cel mult ca ornament, ca „sclipire a prezentului” pe osatura trainică a tradiției: „tradiționalism și clasicism nu însemnează anchilozare și automatism. Însemnează numai sănătate și armonie spirituală. În jurul acestor axe fundamentale, individualitatea poeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Un detaliu etnic interesant, acesta, poate cu intenția de a compensa portretul plin de prejudecăți al iudeului, În persoana lui Svengali.) Tot În somn, Martia Îi dicta o serie de strălucite cărți vizionare, cu titluri precum: A patra dimensiune și Armonice interstelare, care făceau din Barry un scriitor celebru În toată lumea - ceea ce nu mai surprindea pe nimeni, dat fiind că, după cum spunea Maurice, „Îi răpise Morții aproape toată frica; nici pentru cei tineri nu mai este stafia Înfricoșătoare care era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
înciuda adânc. 35Cu cît-amărăciune îți răspundeam ades, Cum îmi plăcea în suflet ca să te fac să plângi Și printr-o nedreptate părea că mă răsbun Dacă din a mea cauză plângeai tu vreodată. Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonici Și sunt ca două note cu totul discordante... Cu tine numa-n lume putere-aș fără milă Să fiu... Căci tu pe mine m-ai făcut slab și moale Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile... M-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulce). VISURILE (Sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi, Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac, Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim, Mai este vre-o mână măiastră Ca noastră? {EminescuOpIV 304} Vin Și dă-ni porunca ta lin, Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
genei tale tremur purtând atât noroc... "De ce zâmbeai tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu "Tu, gingașă mireasă a sufletului meu... "De-atuncea cu pustiu-mi stătut-am să mă cert Urmînd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorbește astfel dovedește că a renunțat, în fundul sufletului său, la misiunea sacerdotală. Salazar crede în posibilitatea de a schimba omul printr-o educație laică, începută în familie, desăvârșită în școală. "Educația e formația individului, înțelegîndu-se prin aceasta dezvoltarea integrală și armonică a tuturor facultăților sale. Omul are inteligență - și ea trebuie călăuzită de adevăr; are voință, care trebuie îndreptată către bine; are corp, care trebuie făcut viguros și sănătos... Cel care socotește educația intelectuală ca un scop, greșește... Puțin prețuiește știința
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cel al „omenirii”) deasupra și înaintea individului. „Poporul este nu numai înaintea individului, dar este și mai complet decît individul. Poporul cuprinde, în fondul său, toate aptitudinile membrilor săi, și de aceea personalitatea sa (cultura sa) apare ca o potențialitate armonică ideală”, explica, în acest sens, Rădulescu-Motru. Chiar și psihologia era deci a poporului, și nu a indi vidului, referindu-se la sufletul Românului, și nu al fiecărui român în parte - și cu atît mai puțin la cel al cetățenilor români
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și Mitică. M-a vizitat Cezar Mă așez comod în fotoliu, închid ochii și las auzul să-mi conducă simțurile și, mai ales, gîndurile. O voce inconfundabilă, familiară, dragă, vine din cerurile înalte să vorbească puțin cu mine. Desene jucăușe, armonice haotice vor să-mi bucure și ochiul. Tentativă eșuată, doar auzul este stăpîn pe mintea mea, pe amintirile mele, pe eul meu. Cezar Ivănescu cîntă. Eu văd un crater cu lavă fierbîndă. Pe ici, pe colo, izbucnește un jet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sistem natural. Totuși, În anumite circumstanțe, extrem de rare - creștinii vorbesc de minuni ale harului - o nouă undă de coerență apare și se propagă În creier; un nou comportament apare, temporar sau definitiv, determinat de un sistem total diferit de oscilații armonice; atunci se observă ceea ce numim un act liber. Nimic de felul ăsta nu s-a produs În noaptea aceea, iar Annabelle s-a Întors acasă. Se simțea cu mult mai bătrână. Aveau să treacă aproape douăzeci și cinci de ani până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]