52,493 matches
-
adăpostește numai adevăruri, nu posedă totalitatea adevărurilor posibile, atunci acea operă este mai mult sau mai puțin o reușită, dar în nici un caz o capodoperă. Rădăcinile capodoperei se înfig adânc în însuși mitul creației, capodopera fiind epura unui anume limbaj artistic; cu alte cuvinte, reprezintă diagrama acelui limbaj prin reducerea la scară atăt a dozelor, cât și a raporturilor interne specifice din care este plămădit limbajul respectiv. Câte capodopere atâtea epure, toate oficiind și re-întemeind limbajul artistic pe care îl acreditează
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
epura unui anume limbaj artistic; cu alte cuvinte, reprezintă diagrama acelui limbaj prin reducerea la scară atăt a dozelor, cât și a raporturilor interne specifice din care este plămădit limbajul respectiv. Câte capodopere atâtea epure, toate oficiind și re-întemeind limbajul artistic pe care îl acreditează și îl definește. 3. De ce n-ar fi și festivalurile de muzică nouă private? S-ar elimina astfel suspiciunile și compromisurile, înverșunările și umilința. Suspiciunile - pentru că nimeni n-ar mai purta de grija banului public; ca
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
la vremea respectivă, despre Trenul de treieșunu februarie (Vinea, 2002), volumul de debut al lui Teodor Dună. Era și este o carte cu totul remarcabilă, de întâmpinat ca atare; un întreg liric omogen, dens, fără fisuri valorice și un univers artistic cu totul particular, chiar dacă influențe din Marin Sorescu, Cristian Popescu ori Ioan Es. Pop puteau fi decelate în materia și în tonalitățile poeziei. Nu întâmplător a recoltat atâtea premii, la o vârstă aproape adolescentină, Teodor Dună. Într-o generație cu
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
anterior. Expresionismul se transformă aici, dintr-un climat și un principiu fecund al poeziei, într-o rețetă de bucătărie lirică, o listă de imagini repetate obsedant și conexate în mod previzibil. Se îngână o litanie ce degajă monotonie și oboseală artistică. Vechea prospețime a unui imaginar morbid a fost pierdută. Nici un element de reală noutate, nici o rupere de ritm, nici o "rezolvare" sintactic-simbolică mai ingenioasă nu observăm în aceste lungi poeme, dorite probabil terifiante, dar alunecate, de multe ori, sub umbrela comicului
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
la putere". Revistele și editurile, cenaclurile, rod al inițiativei private, se văd naționalizate aidoma fabricilor și uzinelor. Inițiativa individuală e redusă la minimum, ba chiar suspectată, substituindu-i-se arbitrarul deciziilor politice adoptate de "forurile superioare", completamente străine de viața artistică. Scriitorii nu sînt apreciați după înzestrarea lor, ci în funcție de "dosarul" personal. Instanțele de partid decid meritele lor, statuează relațiile axiologice, le asigură mediatizarea care nu e decît o formă a propagandei: "Libertatea de a gîndi, de a exprima un punct
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
în afara celui de-al treilea avangardism, cât și ca alteritate față de criteriile avangardiste în evaluarea calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive detașări de aceasta, însă fără a secționa liniile de continuitate într-un mod definitiv. Această idee este formulată în alte cuvinte și imagini de către compozitorul John Rea atunci când el apelează etimologia numelui unui alt compozitor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la forma existența anterior (e.g., Ligeti, Passacaglia ungherese). 4. Opera muzicală postmodernă nu se raportează la ea însăși, materialul sau este preluat din alte muzici (e.g., Schnittke, Third String Quartet). 5. Opera muzicală postmodernă este ironică și astfel împinge adevărul artistic spre distorsiunea acestuia și sugerează că ceea ce este prezentat deține o dublă semnificație (e.g., Thomas Adès, Brahms)."<footnote "1. The postmodern musical work is hedonistic; it displays an enjoyment of its own combinatorial imagination with a certain frivolous air unique
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
previously existing and functioning forms (e.g., Ligeti, Passacaglia ungherese). 4. The postmodern musical work refers outside of itself; its material is taken from other music (e.g., Schnittke, Third String Quartet). 5. The postmodern musical work is ironic, and thus pushes artistic trugh towards a distortion of the truth and shows that what is presented is not intended în the way it is presented (e.g., Thomas Adès, Brahms).", Claus-Steffen Mahnkopf, Musical Modernity. From Classical Modernity up to the Second Modernity - Provisional Considerations
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
identitate stilistica sau participare la consensul valoric-estetic în accepțiunea lui modernista. Oricât de diferită de modelele istorice anterioare ar fi ideologia și estetică postmodernă, această diferență nu poate, în principiu, să reprezinte o disfuncționalitate funciară a discursului, precum și a imaginarului artistic postmodern. Nu ar putea semnifică imposibilitatea sau inutilitatea unei abordări care ar urmări convergență și sinteză argumentelor în cadrul articulat al unei imagini clare. Desincronizarea ideologică și estetică între modernism și postmodernism o putem reprezenta în limitele esteticii rupturii<footnote Fenomenul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
al postmodernității. Putem presupune că amândouă tradițiile (tonala, precum și cea atonala) depășesc limită anului '68 și își continuă existența prin reprezentanții săi marcanți, insă deja în contextul emergentei progresive a postmodernismului că ideologie, estetică și nouă concepție dominantă a gândirii artistice, o concepție radical diferită de conținutul și, în egală măsură, de consistentă celor două tradiții anterioare „conviețuitoare”. Concluzia este evidentă și se rezumă la ideea că (a) nu toate tipurile de practici muzicale existente în perioada postmodernă răspund și corespund
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
imaginea "traiectoriei" istorice-stilistice între clasicismul vienez și contemporaneitate se structurează că o continuă creștere în volum (cantitatea tipologiilor formale, de gen, expresiei, a conținuturilor), expansiune că suprafață (geografic), diversificare tipologica și interferență între structurile și tipologiile deja existente. Câmpul practicilor artistice muzicale evoluează în virtutea unei expansiuni permanentizate determinând la nivelul anilor '60 ai secolului trecut o „suprapopulare” tipologica și, drept consecință, o autentică "inflație identitara" a muzicii, fenoment definit, spre exemplu, drept sfârșit al artei de către filosoful și criticul de artă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
altă definiție decât "castrarea" fenomenului. (2) istoria liniară privilegiată<footnote Atunci cand folosim atributul de "privilegiată", ne referim la istoria universală a artei în sensul în care titulaturile stilistice reprezintă consecință unei selecții, aceasta din urmă sinonima cu privilegierea unei dominante artistice, extragerea acesteia din consistentă unui câmp cultural definibil drept pluralist și atribuirea numelui acestei constituente întregii perioade stilistice-istorice drept însușire intrinseca. Este vorba aici despre titulaturi precum baroc, modernism, clasicism, romantism, impresionism etc. footnote> este pulverizata într-o multitudine de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
diseminata, împrăștiata sau de-construită a obiectelor/fenomenelor care generic intră sub incidența determinativului de postmodern. Starea fragmentată o putem reprezenta atât în sensul unui (a) corp modernist "mutilat" printr-o dezmembrare asumată la modul declarat, sub formă de manifest artistic sau program ideologic (relevant este în special titlul lucrării lui Ihab Hassan - The Dismembering of Orpheus: Toward a Postmodern Literature (1972), scrierile lui Charles Jencks și Robert Venturi despre arhitectură sau Raportul lui François Lyotard<footnote Ne referim aici la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1. Postmodernitatea polistilistică: aici aspectul dominant este pluralismul și, implicit, accesibilitatea diferitelor perioade istorice 2. Postmodernitatea ironică: intenția majoră vizează travestirea, parodia, ironia și excesul. 3. Postmodernitatea hibrida: sunt intenționate efecte de întrepătrundere (metisaj), în special cu muzica din afara sferei artistice europene (de exemplu, muzică pop și “world music”) 4. Postmodernitatea naivă: aceasta nu reacționează la dezvoltarea modernității sau a avangardei, deoarece nu poate sau nu vrea să le recunoască. Drept exemple servesc neo-tradiționalismul și, într-o oarecare, măsura minimalismul. 5
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o tipologie de structură canonica, oricare ar fi aplicabilitatea acesteia - canon ideologic (estetic-stilistic), canon structural-conceptual (componistic), canon interpretativ (interpretarea muzicală) sau canon didactic (învățământ muzical). Astfel, oricare tip de polemizare sau de incursiune analitică pe marginea identității și categoriilor postmodernismului artistic determina într-un mod implacabil implicarea problemei canonului. Ceea ce ar rămâne, însă, de facut înaintea ceremoniei de nominalizare (a titlurilor de lucrări, a numelor de compozitori, a "etichetelor" stilistice sau a listelor canonice) ar fi identificarea unui ansamblu de coeficienți
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Temperatura" atitudinala fiind de o evidență incandescenta inovativă și, simultan, contestatara, daca ne gândim la componentă experimentalista a muzicii, îi considerăm pe compozitorii enumerați mai sus ca aparținând ultimei avangarde, chiar dacă toți cei menționați afișează elemente implicate ulterior în concepții artistice definibile drept postmoderne. Spre exemplu, John Cage proclama prin òpus-urile sale disoluția și ulterior moartea autorului, Iannis Xenakis își edifica întreaga concepție pe reinterpretarea critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
avangardist, reprezintă, surprinzător, o redefinire a aceleeași idei moderniste de totalitate, insă aplicând o inversare radicală a sensului - concepția unei totalități exclusiviste este reformulata în termenii unei totalități recuperative. Abandonul metanarațiunilor că și grile restrictive de lectură eliminatorie a fenomenelor artistice determina un aflux inimaginabil de extins și consistent de conținuturi și idei marginalizate și chiar ignorate, transformând câmpul activităților artistice dintr-un tribunal inchizitorial și confruntare obligatorie a contrariilor dialectice într-un banchet rabelaisian cu intrare liberă. În același sens
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
totalități exclusiviste este reformulata în termenii unei totalități recuperative. Abandonul metanarațiunilor că și grile restrictive de lectură eliminatorie a fenomenelor artistice determina un aflux inimaginabil de extins și consistent de conținuturi și idei marginalizate și chiar ignorate, transformând câmpul activităților artistice dintr-un tribunal inchizitorial și confruntare obligatorie a contrariilor dialectice într-un banchet rabelaisian cu intrare liberă. În același sens, a adoptării unui punct „optic” modernist, putem interpreta și problema „impurității” de care dă dovadă câmpul activităților muzicale postmoderne în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Heinrich Klotz, apărută în 1994 - "Kunst im 20. Jahrhundert: Moderne-Postmodern-Zweite Moderne" (Munich, 1994). În consistentă ei intimă modernitatea secundă se prezintă că o soluție la problemele nerezolvate ale postmodernității, în special problemele esteticii postmoderne (neangajarea conceptuală prin reducerea atitudinii artistice la procedurile de recuperare și reciclare prin intermediul unui filtru ironic). Iar soluțiile la aceasta "incapacitate" postmodernă este căutată prin revenirea la o stare caracteristică într-o perioada anterioară, pre-postmodernă, ale cărei concepte pot servi la deschiderea unor "uși" spre viitor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
așeze faptele într-o altă ordine decât cea reală - de exemplu, mintea mea situa moartea poetului Ioan Alexandru mult înainte de sfârșitul anului 2000, când s-a petrecut ea în realitate), micile pauze pentru suflet, alunecările sentimentale, oferă dimensiunea umană și artistică a jurnalului. Exemplul care urmează este edificator. "În momentul în care scriu aceste rânduri, în discul CD pe care l-am pus înainte de a mă instala la ordinator s-a ajuns la Sonata nr. 2 ŤFunebrať a lui Chopin, în
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
Lyra de nicotină", autorul își bazează arta poetică pe propriul aforism, conform căruia "între cine a trăit cu adevărat și cine/ s-a prefăcut că trăiește, într-o zi/ o mlaștină de netrecut îi va despărți". Aforism dar și viziune artistică, în virtutea căreia unele concesii lexicale izvorâte dintr-un perpetuu teribilism juvenil își dau mâna cu tragismul oarecum macabru, citatul eminescian cu climatul eroto-tanatic de o frumusețe a dicției poetice amintind în același timp de Luis de Gongora, Bacovia și Gellu
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
nicidecum a fi neutru, a te abține de la tranșarea controverselor, a nu îți exprima părerea sau a nu te angaja. Obiectivitatea regizorală, mai ales în cazul unui film documentar, depinde nu de neutralitate, ci de rigoarea analizei care precede angajamentul artistic față de o anumită poziție în raport cu realitatea politică sau socială tematizată în film. La sfîrșitul lui 2001, patru tineri britanici care se aflau în Pakistanul de origine pentru nunta unuia dintre ei se hotărăsc, în parte dintr-o curiozitate naivă, în
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
24 de focuri de artificii. Duminică, 24 august, de la ora 11, la Biserica din Poienița Voinii se va oficia o slujbă de pomenire a lui Drăgan Muntean. De la ora 12, pe Dealul Cornetului începe spectacolul folcloric la care participă formații artistice din localitățile Bătrâna, Lăpugiu de Sus, Feregi, Lelese, Lunca Cernii, Ciulpăz, Toplița, Ruda-Ghelari. Vedetele sunt timișorenii Tiberiu Ceia și Felicia Stoian. Traian Vuia l Evocat la Făget Eveniment anual, simpozionul „Traian Vuia - inventator și militant social-politic“ va fi deschis vineri
Agenda2003-34-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281370_a_282699]
-
Ardeleanu (țambal), Cristi Stanca (acordeon), Petrică Anton (contrabas). Azi elev, mâine vedetă l Cu Școala Populară de Arte La Școala Populară de Arte Timișoara au început pregătirile pentru un nou și dens an de studiu, perfecționare și educare a aptitudinilor artistice, sportive, practice. Paleta largă a specializărilor incluse în planul de școlarizare pe 2003/2004 face din Școala de Arte o adevărată rampă de lansare profesională. La Secția de Muzică, există clase de Canto-muzică clasică, populară, ușoară (durata studiilor, 3 ani
Agenda2003-34-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281370_a_282699]
-
interesul și dragostea artistului plastic pentru frumusețile naturii și ale configurărilor create de om. Motivele esențializate, materia picturală cu valențe simbolice decantează imaginile realizate de experimentatul pictor în acorduri, armonii și orchestrări cromatice deosebit de expresive. Expoziția retrospectivă reliefează un profil artistic cu totul special, un univers pictural bine structurat. Petru Galiș a reușit să cristalizeze o viziune picturală proprie, în care imaginea este rezultatul unei articulări ingenioase de ritmuri și de contraste coloristice. Expoziția va rămâne deschisă până în 10 septembrie. IOAN
Agenda2003-35-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281401_a_282730]