2,884 matches
-
însemna prea mult dacă nu ar exista spiritualitatea viziunii asupra fiecărei partituri alese. Nici tehnica pianistică strălucitoare din allegro-urile sonatelor mozartiene ori din scenele dinamice ale suitei "Romeo și Julieta" de Prokofiev nu sunt de ajuns pentru a copleși ascultătorul. Starea de moment și amintirea ce nu se pierde în timp poartă însemnele dramaturgiei care implică povestire, peisaj, portret totul poetic "spus". Har, inteligență, informație, tehnică performantă, introspecție, polisare a sunetului, putere de a emoționa. Acestea ar fi calitățile pianistului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cum cântai acum 18-19 ani, pot spune fără teamă de a greși, interpretările tale nu datează. Modul de a cânta când aveai 17-18 ani se caracteriza printr-o maturitate și un dar al comunicării, printr-o putere de a captiva ascultătorul, impresionante pentru vârsta ta de atunci. V.I. Eu vă mulțumesc, mă bucur că sunt aici, mă bucur că sunt în Iași, n-am mai fost de mult timp. Iașul este primul oraș, iar Opera prima instituție în care lucrez profesional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că nu ai emoția stimulată de prezența publicului. Cum duci înainte, cu trăirea artistică, emoțională, ce spune muzica, rolul? R.D. E, într-adevăr, o cu totul altă situație, dar, practic, mesajul pe care vrei să-l transmiți, îl transmiți unui ascultător, să spunem, generalizat, ideal. Eu sunt și o perfecționistă. Dacă mă oprește maestrul de sunet pentru a corecta ceva, eu îi mulțumesc, pentru că de fiecare dată cred că se poate și mai bine, și de cele mai multe ori chiar așa este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cunoștințe creștinești în ținuturile pe care le cutreierau. Scopul predicării franciscane era atunci de a ajunge la coardele inimii, și mai apoi să le ridice până la înălțimea bucuriei spirituale. În predici frații vorbeau despre Dumnezeul Bunătății și al harului, iar ascultătorii erau chemați la penitență și la adorație. În ceea ce privește Laudele înălțate Domnului, Francisc a atins culmile poeziei (din care mai târziu, s-a născut o nouă formă literară - Fioretti). Și din scrisorile Sărăcuțului se observă cum „îi trec prin inimă”, cuvintele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
În jurul focului Înainte de, ori după ritualuri etc.” (3). Recitarea miturilor nu rămâne fără consecințe pentru cel care le rostește și pentru cel ce le ascultă. Prin simpla narare a unui mit, timpul profan este cel puțin simbolic abolit: povestitor și ascultători sunt proiectați Într-un timp sacru și mitic. Abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie „o notă specifică a oricărei societăți tradiționale; această notă, singură este suficientă pentru a diferenția lumea arhaică de societățile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
tinerilor studenți care, atrași de literatura contemporană, sunt interesați să știe și de unde vine ea, ce ascendență are, ca apoi să le-o poată spune altora". Recitite azi, paginile acestei la fel de vii scrieri transmit cititorului, și, neîndoielnic, cu intensitate sporită ascultătorului din aula Facultății ieșene, imaginea, accentuată cu trecerea timpului, a unei exemplare investiții profesorale. Dacă ar fi să-i particularizez profilul, aș sublinia de la bun început, chiar în pofida titlului, percutanța de critică universitară a discursului. Faptul că numita sintagmă stârnește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la Neculce, prin suprasolicitare, "cuvântul pare să-și fi epuizat puterea de comunicare a dezastrului" și "vocea strident-exclamativă a naratorului se istovește". În dicția expresivă a Profesoarei, dramatismul pasajelor citate depășește cadrul narațiunii propriu-zise, reprezentat fiind "pe ecranul imaginației cititor/ascultătorilor", unde, împreună, replicile, vocea, gesturile reținute obligă concomitent auzul și vederea la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere a rostirii personajelor, exemplificările din lectura critică a Autoarei pot fi închipuite sonor, ca "spectacol simultan citit-văzut-auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
efectiv interesant, închegat deasupra textului, din luminile și umbrele proprii naturii umane" (p. 217); ""Actualizarea scenică" a textului îl are ca actor pe însuși autorul (...). Oricum, autorul își menține tiranic prezența ca personaj povestitor care regizează totul" (p. 222); "Dintre ascultători, pe rând, în chip regizat, se ridică un actor-retor, consumând de fapt patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și acuză, plânge și râde pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trebui ascultate, prin mijlocirea unor vorbe tainice, de un număr de oameni cât mai mic, care ar fi jertfit nu un porc, ci o victimă mare și puțin la îndemână, în așa fel încât să rămână cât mai mic numărul ascultătorilor. Într-adevăr, cumplite sunt aceste istorii! 12. Educația paznicilor (II): cenzurarea imitației dramatice (Republica, 395b-396a) (Socrate și Adeimantos) Dacă mai ținem la ideea noastră de mai înainte, anume că trebuie ca paznicii noștri, slobozi de orice altă ocupație, să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi obiective doar atunci când se bazează pe intersubiectivitate, deoarece, fiind în primă instanță vorba despre justificarea unui răspuns la obiectele artistice, această justificare solicită un cadru de referință care trebuie să fie recunoscut atât de critic, cât și de cititorul/ascultătorul său118. Însă, comunicarea și justificarea reușită a unui răspuns sunt posibile doar prin referință la un canon de lucrări acceptate într-o cultură comună. În aceste condiții, calitatea lucrărilor individuale este dată de o analiză detaliată oferită pe baza unui
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la analiza semiotică și la cea culturală. Astfel, analiza interpretativă ar putea avea în vedere trei tipuri de subtilități, respectiv înțelegerea, explicarea și aplicarea elementelor și faptelor nuanțate la orizontul de investigare și comunicare al interpretului în relație cu cititorii / ascultătorii lui. Unii critici realizează o distincție între interpretarea și utilizarea unei opere de artă, susținând că, prin utilizarea unei opere de artă, de pildă, se poate scrie biografia unui artist, se poate face tabloul unei societăți ori se poate descrie
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se distinge de celelalte forme de comunicare prin următoarele caracterisitici: vorbitorul apare în fața publicului său cu o identitate deja atribuită lui de către public pe baza datelor la care acesta are acces (fapte, atitudini, discursuri anterioare, interacțiuni anterioare); publicul este un ascultător colectiv, cu un scop comun (ascultarea discursului), dar format din indivizi particulari (sex, vârstă, credințe, valori, atitudini etc.), astfel încât psihologia individuală și cea de grup interacționează, făcând reacțiile la discurs greu predictibile; „zgomotul” care perturbă mesajul este greu controlabil, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asimilare a informației în intervalul de timp; este nevoie ca itemii de informație nouă să nu fie exagerat de mulți, informația trebuie elaborată, dezvoltată, exemplificată, pentru a da publicului răgazul necesar de a o înțelege și procesa; b) principiul relevanței - ascultătorii au tendința de a manifesta interes și de a reține acele informații pe care le descoperă a fi relevante pentru scopurile personale; de aceea, vorbitorul trebuie să arate publicului utilitatea informațiilor respective pentru atingerea scopului; c) principiul adaptării la interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interacțiunea verbală are loc între persoane provenite din culturi diferite), a comunicării organizaționale (comunicarea în organizațiile multinaționale, în care lucrează persoane provenite din culturi diferite), a comunicării de masă (atunci când personalități ale unei culturi țin un discurs public în fața unor ascultători dintr-o altă cultură), a comunicării de masă (atunci când o organizație transmite un mesaj mediat membrilor unei culturi străine). Adeseori comunicarea în masă mediată tehnic a fost numită comunicare internațională. Dezvoltarea comunicării interculturale este rezultatul globalizării, adică al integrării economice
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poate avea acces direct. Autodezvăluirea presupune risc și vulnerabilitate, dar în același timp contribuie la creșterea gradului de intimitate dintre interactanți. Încrederea mutuală între interactanți conduce la reciprocitate în cadrul relației, atunci când autodezvăluirea vorbitorului atrage același grad de autodezvăluire și din partea ascultătorului (vezi și supra, 2.1, „Fereastra Joharry”). Trăsăturile de personalitate pot fi sintetizate pe câteva axe: introvertit-extravertit, dominare-subordonare, machiavelism, implicare-reticență comunicativă. Introvertiții au o activitate cognitivă mai intensă și sunt mai puțin impulsivi și spontani, în timp ce extravertiții sunt impulsivi și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale vorbitorului, despre stabilitatea emoțională, competența vorbitorului, trăsături de personalitate (introvertit/extravertit). Toate aceste variabile contribuie la gestionarea propriei imagini de către vorbitor, determinând anumite reacții din partea interlocutorului și contribuind la stima de sine a individului. 3.2. Particularitățile individuale ale ascultătorului Ascultarea este un proces complex implicând mai multe module interconectate: abilități individuale legate de capacitatea individului de a înțelege și decodifica diverse patternuri de structurare a informației, inteligența de a procesa cuvinte, atitudini pozitive (dorința și voința de a asculta
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a procesa informația prin integrarea ei în anumite scheme cognitive și scripturi comportamentale. Ascultarea activă presupune înțelegerea și interpretarea adecvată a mesajului pentru a oferi interlocutorului un feedback real, constructiv. În acest proces sunt implicate deopotrivă obiectivitatea și empatia. Capacitățile ascultătorului de ascultare activă sunt influențate de aceiași factori ca și capacitățile de exprimare ale vorbitorului. 3.3. Percepția În receptarea și interpretarea mesajului un rol important îl joacă percepția. Percepția este procesul de dobândire, interpretare, selecție și organizare a informației
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
efect ori de câte ori acționează (Așa e de când lumea și pământul!) sau de factori instabili, care se schimbă situațional și produc efecte diferite de la o situație la alta (N-am fost pe fază de data asta!). 3.4. Relația dintre vorbitor și ascultător Relația dintre interactanți poate fi conceptualizată de-a lungul a trei dimensiuni: formal/informal, intens/superficial, egalitate/inegalitate de putere, competitiv, ostil/cooperant, prietenos. Comunicarea informală are ca scop principal relaționarea, stabilirea de contacte sociale în situații de rutină, în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în anumite tipuri de discurs (discursul didactic, discursul de evaluare în cadrul diverselor organizații, discursul publicitar în care folosirea unui produs este răsplătită cu beneficii personale etc.). Comportamentul de susținere (de sprijin) se concretizează în semnale pe care vorbitorul le trimite ascultătorului în legătură cu modul în care îl percepe, îl acceptă, îl susține, oferindu-i sprijin informațional, relațional și emoțional. Este un comportament cu rol esențial în constituirea și întreținerea relațiilor interumane. Formularea unor răspunsuri suficient de informative la întrebări, folosirea unor strategii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
zic că, cred că), frecvența deicticelor, constituirea unor opoziții discursive eu/alții, enunțurile metadiscursive (dacă mi-aduc aminte, să-ți spun un secret), mărci ale afectivității. Comportamentul ludic (umorul) este o formă de comportament comunicativ prin care vorbitorul îi solicită ascultătorului un răspuns actualizat prin elemente paraverbale (râsul) sau nonverbale (zâmbetul). Elementul distinctiv îl constituie atitudinea ludică față de mesaj a participanților la comunicare. Când atitudinea ludică este substituită de intenții ofensatoare, umorul se transformă în ironie. Umorul are diverse funcții în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
paraverbale (râsul) sau nonverbale (zâmbetul). Elementul distinctiv îl constituie atitudinea ludică față de mesaj a participanților la comunicare. Când atitudinea ludică este substituită de intenții ofensatoare, umorul se transformă în ironie. Umorul are diverse funcții în cadrul discursului: (i) vorbitorul îi solicită ascultătorului informație (modul în care interlocutorul răspunde la umor poate fi un indiciu al atitudinii sale în raport cu tema dialogului sau cu gradul în care îi acordă atenție interlocutorului); (ii) vorbitorul se autodezvăluie (îi dă interlocutorului un semnal de acceptare, de cordialitate
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
într-o situație mediată tehnic - telefon, calculator, televizor, radio etc.), care să le permită interlocutorilor o legătură interacțională; c) între participanții la dialog să existe interes reciproc (vorbitorul trebuie să se orienteze spre interlocutor, manifestând intenția/dorința de a comunica; ascultătorul trebuie să reacționeze la ceea ce spune vorbitorul; atât vorbitorul, cât și ascultătorul trebuie să fie dispuși să se angajeze în procese cognitive care implică în special memoria de scurtă durată; d) participanții la dialog trebuie să aibă un univers comun
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
le permită interlocutorilor o legătură interacțională; c) între participanții la dialog să existe interes reciproc (vorbitorul trebuie să se orienteze spre interlocutor, manifestând intenția/dorința de a comunica; ascultătorul trebuie să reacționeze la ceea ce spune vorbitorul; atât vorbitorul, cât și ascultătorul trebuie să fie dispuși să se angajeze în procese cognitive care implică în special memoria de scurtă durată; d) participanții la dialog trebuie să aibă un univers comun de discurs (cunoștințe comune despre lume, cunoștințe contextuale comune, experiențe împărtășite, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sistemul înscrierilor la cuvânt; „coalițiile” comunicative și configurarea subgrupurilor comunicative (cine cu cine interacționează și pe cine ignoră, cine pe cine susține din punct de vedere comunicativ, cine pe cine contrazice); procesul trecerii de la statutul de vorbitor la cel de ascultător, la cel de ascultător pasiv (martor la dialog, potențial interlocutor) sau la cel de martor la dialog, ignorat complet de vorbitor și ascultător, fără perspective de a dobândi statut de interlocutor în comunicare. INCLUDEPICTURE "http://www.motherwitstories.com/jpg/ARROWS
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
coalițiile” comunicative și configurarea subgrupurilor comunicative (cine cu cine interacționează și pe cine ignoră, cine pe cine susține din punct de vedere comunicativ, cine pe cine contrazice); procesul trecerii de la statutul de vorbitor la cel de ascultător, la cel de ascultător pasiv (martor la dialog, potențial interlocutor) sau la cel de martor la dialog, ignorat complet de vorbitor și ascultător, fără perspective de a dobândi statut de interlocutor în comunicare. INCLUDEPICTURE "http://www.motherwitstories.com/jpg/ARROWS.jpg" \* MERGEFORMATINET Fig. 8
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]