4,147 matches
-
1914 Carol I trecând În eternitate. Pe parcursul lungii sale domnii nu numai că s-a implicat activ În coordonarea politicii externe, dar a imprimat acesteia o notă dinamică, responsabilă, echilibrată, asigurând României statutul și prestigiul la care avea dreptul să aspire.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
cerea instituirea unei Diete similare cu cea din Bucovina, care urma să cerceteze chestiuni de ordin local și să decidă În problema utilizării limbii române În biserică, În școală și În organele judiciare. „Partidul Național Liberal - se arăta În program - aspiră ca forma de guvernare să fie o monarhie constituțională, când reprezentanții poporului ar căpăta o influență activă și folositoare asupra mersului afacerilor statului. Prin monarhie constituțională Înțelegem o reprezentanță constituțională cu alegeri constituționale. Făcute după toate normele moderne; alegeri libere
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
că prin aceasta am reușit să aducem un important adaus față de edițiile anterioare. Sperăm ca noua versiune a Tratatului de psihopatologie să poată răspunde în continuare exigențelor intelectuale crescânde ale învățământului universitar, contribuind în felul acesta la specializarea celor care aspiră la cunoașterea și înțelegerea suferințelor psihice. București, 2005 Autorul Prefață la ediția a II-a Interesul manifestat pentru Tratatul de psihopatologie, epuizarea sa rapidă, precum și solicitările continue ale acestei lucrări ne-au determinat să pregătim o nouă ediție pe care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și morală a variațiilor stării de sănătate și a mobilității bolilor în societatea umană? Omul este o ființă funciarmente neliniștită. El își caută permanent „liniștea” și „starea de echilibru”. Este o ființă oscilantă și nemulțumită care tinde către împlinire. El aspiră permanent către starea de echilibru și perfecțiune. Este o aspirație în care sunt concentrate atât idealurile moral-spirituale, precum și cele logice și sufletești. Aceasta a dus la dihotomia „bine/rău”. Binele este condiția stării de sănătate, de echilibru fizic, sufletesc și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiinței de sine a subiectului pur. Această concepție situează psihologia în centrul Științelor Umaniste, făcând ca în jurul ei să graviteze toate celelalte. Faptul se justifică și, din acest motiv, putem spune, parafrazându-l pe A. Schopenhauer, că așa cum „toate artele aspiră la condiția muzicii”. în mod egal „toate Științele Umaniste trebuie să aspire la condiția psihologiei”, Acest model de gândire metodică ce fixează în centrul Științelor Umane, persoana, trebuie să fie acceptat și de psihiatrie și psihopatologie, întrucât persoana umană considerată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Științelor Umaniste, făcând ca în jurul ei să graviteze toate celelalte. Faptul se justifică și, din acest motiv, putem spune, parafrazându-l pe A. Schopenhauer, că așa cum „toate artele aspiră la condiția muzicii”. în mod egal „toate Științele Umaniste trebuie să aspire la condiția psihologiei”, Acest model de gândire metodică ce fixează în centrul Științelor Umane, persoana, trebuie să fie acceptat și de psihiatrie și psihopatologie, întrucât persoana umană considerată ca „obiect al Științelor Umaniste” vine din sfera psihologiei. Odată stabilit acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul acesta indivizii normali sunt indivizii medii, pe când indivizii anormali sunt considerați ca reprezentând categoria de indivizii devianți, care se abat de la medie. Nu trebuie însă confundat „anormalul” cu „anomalia”. Normalitatea ideală desemnează o stare de perfecțiune la care se aspiră. În acest caz, orice comportament care nu este conform cu normele etice sau cu cele sociale (în sensul de „a fi conform cu modelul socio-cultural”, cu sistemul de valori normative) este considerat ca fiind patologic. Normalitatea funcțională este cea care corespunde stării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personaj, Paul Țânco, care se regăsește în studiul biografic 1872, Graz. Paul Țânco, primul român doctor în matematică (2003). Românul Fana (1982), cea mai bună carte de proza a sa, surprinde dramatică întâlnire cu viața a unei adolescente talentate, care aspiră către luminile rampei, dar e împiedicată să iși realizeze visul de autoritara să mama. Temporar numai, pentru că tânăra va reuși în cele din urmă să se dedice teatrului. Text cu propensiuni analitice, Fana are și câteva naive pagini de digresiune
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
apropiat de nivelul științific care îi permite să facă promisiuni cu acoperire în acest sens. Ea dezvăluie deja câteva drumuri vagi spre Câmpiile Elizee pentru fiecare ins uman, pentru comunitățile umane și chiar pentru întreaga umanitate. Odată cu maturizarea, știința curriculumului aspiră să descrie riguros numeroase căi alternative. Oamenii își vor putea lua în stăpânire destinele, în sensul că vor putea alege căile și construi științific „cursul vieții” în lumea umanizată prin informatizare într-un uriaș global village. Există o „carte câștigătoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a supraviețuit pitagorismul ca soteriologie mistico-epistemică? Se pare că tocmai din cauza nivelului elevat atins de cunoașterea științifică și de acuratețea etică. Elevii învățau mânuirea armelor, memorau sentințe filosofice, studiau muzica și cântau, aprofundau matematicile, duceau „modul de viață pitagoreic” și aspirau la athanasia și metempsihoză; se mulțumeau să mănânce doar fasole și nu beau decât apă, își fortificau sănătatea prin gimnastică și trăiau într-o comunitate fraternă care excludea agresivitatea și violența față de semenii necomunitari. Utopia pitagoreică, similară comunismului primitiv, avea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pregătitoare pentru marea lecție (mathema) a soartei. Doar filosofia poate dirigui curriculum vitae. Prin ea, e)gkukliVos paideia putea funcționa, realmente, ca un curriculum educațional absolut. 5.2. Programa matematico-kosmopoieticătc "5.2. Programa matematico‑kosmopoietică" Am văzut că enkyklios paideia aspira, în gradul cel mai înalt, la studiul filosofiei. Dar nu numai atât. Încă din secolul al IV-lea, ea a asimilat și retorica. Așadar spiritul paideutic platonic și isocratic s-au reunit într-un tot unitar și coerent. Totuși, care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu finețe paideia prin humanitas (și nu prin educatiÄ, -Änis, care înseamnă „creștere”). Idealul educațional vizat de enkyklios paideia era umanismul, formarea „omului complet”. Atât trivium, cât și quadrivium se subordonau acestui scop înalt. Trivium fundamenta, iar quadrivium completa și aspira la desăvârșirea formării umanului în om prin filosofie. 5.3. Idealul „omului desăvârșit”tc "5.3. Idealul „omului desăvârșit”" Această aspirație se derula în trepte, toate animate de primatul formării morale. Moralitatea era liantul absolut pentru toate treptele educației, nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doar eroilor fundamentali și salvatorilor de cetăți. Apoi, eroizarea prin cultură a devenit privilegiul tuturor marilor personalități: filosofii, de la pitagoreici până la Platon, savanții medicinei și astronomiei, fondatorii de secte ș.a. Dar orice gânditor, artist, literat sau discipol al Muzelor putea aspira la titlul de mousikos anér (mousikò" a)nhvr = „om al muzelor”), care echivala cu eroizarea și creșterea personalității sale în postumitate. De aceea trebuie să înțelegem că și disciplinele cuprinse în quadrivium - geometria, aritmetica, muzica, astronomia - se supuneau idealului umanist
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele din urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită. Insulițele Mediteranei Occidentale găzduiau mulți asemenea asceți creștini; în Capraria, Gorgona, Palmaria, Galinaria și Hyare își mortificau trupurile prin asceză severă, recitând psalmi, meditând la textele sacre numeroși creștini care aspirau la soteriologie prin imitatio Christi. Era o experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10. Dar nu-i includea pe toți creștinii insulei. Cei care se simțeau suficient de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
preoților: De presbytero qui ignorat orationem dominicam („Despre preotul care nu cunoaște rugăciunea de duminică”) (Patrologia Latina, ed. cit., XIII, 1130). Conciliul de la Roma din 465 consemna: Inscii litterarum ad sacros ordines aspirans non audeat („Analfabeții să nu îndrăznească să aspire la ordinele sfinte”). Capitolul VIIItc "Capitolul VIII" Schola palatina și cele septem artes liberalestc "Schola palatina și cele septem artes liberales" 8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europenetc "8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene" În capitolele anterioare am demonstrat că sorgintea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obiective predefinite și clasificate în taxonomii pedagogice. Deși au fost supuse unor critici postmoderniste virulente în ultimele decenii, curricula moderne sunt încă vii și se află la baza multor reforme educaționale care se desfășoară în spațiul euroatlantic. Autorii lor au aspirat și au reușit să le confere o anumită unitate epistemologică și praxiologică, ceea ce permite abordarea lor într-o manieră sistematică și sintetică, extrem de utilă tuturor celor implicați în proiectarea modernă și managementul științific al schimbărilor curriculare. Expunem această prezentare sintetică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lee și D. Lee (1950) era doar o reeditare a unei sinteze oneste despre curricula eficientiste și curricula progresiviste; fusese realizată încă din anii ’40 și nu a mai fost folosită în anii următori. Dar cartea lui J. Gwynn (1950) aspira la fundamentarea unei științe riguroase, cumulative și obiective a dezvoltării curriculumului ca disciplină socioeducațională și tehnologie eficientistă de tip life adjustment. Cartea lui Alberty (1953) nutrea ambiții similare, dar de pe poziții reconstrucționiste și progresiviste. Capodopera deceniului a fost însă cartea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
avut totuși ecou. „Scientiștii” teoriei curriculumului au considerat-o un simplu exercițiu hermeneutic, bazat pe metafore biologice; „umaniștii”, în schimb, au considerat că modelul de „școală sensibilă” nu privilegiază suficient omul, ci îl lasă abandonat „condițiilor naturale” pe care omul aspiră, dintotdeauna, să le depășească. Conștienți de prestigiul pe care îl aveau în epocă moderniștii pozitiviști, unii umaniști au încercat să le corecteze erorile. Este cazul lui W.J. Popham. Împreună cu Eva Baker, acesta a publicat în 1973 Expanding Dimensions of
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grupurile sociale -, diversele reconstituiri ale cotidianului au fost constrânse, în demersul lor analitic, să țină cont de ceea ce, la acest nivel, al umanităților trecute, putea conferi o expresie mai concretă, adică personală, abstractelor evoluții de adâncime, la a căror identificare aspirau. De aceea, amintitele „tendințe”, „procese”, „constante” și „repetiții” proprii istoriei economice și sociale s-au transmutat în sfera noii istorii a vieții cotidiene (rebotezată antropologie istorică), în „habitudini” și „comportamente” colective (alimentare, sexuale, productive, corporale etc.), a căror recompunere (sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
spirit artist, care contemplă și meditează, pune întrebări esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
serie de tablouri din natură care pot fi și surse de inspirație pentru diverse activități de euritmie: frunzele care dansează toamna sub adierea vântului ca niște păsări ce zboară în cârduri; frunzisul colorat care porneste o horă înainte de a fi aspirat într-un vârtej ascendent ce ridică în urmă praful; progresia nisipului în desert; norii mari și cu diverse forme rătăcind pe cerul de vară; baletul fulgilor de nea în nopțile de iarnă care inspiră calm și pace, urmate în zori
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
al unei spaime existențiale nelămurite. Mineralitatea, infinitul cosmic, temporalitatea și spiritul se contopesc într-un tot care poartă dureros în sine nostalgia vidului originar. Mai dispersat în fragmentele universului și ale timpului decât la romantici, sufletul nu încetează totuși să aspire la un punct de idealitate, îndepărtat de contingent la o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume a gândurilor „neîntrupate încă-n cuvinte”, înlănțuindu-se „în poeme nemairostite vreodată”, în timp ce poetul, asemenea unui pelerin, rătăcește „prin neștiutele iluzii” și caută răspunsuri la marile întrebări care îl frământă. Versurile aspiră acum la o concizie aproape aforistică, vădind o preocupare accentuată pentru cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând”. În esență, noi imnuri sunt aduse existenței, imnul definind lirica scrisă de P. Unele
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
premii ale Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca, Premiul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș ș.a. Istoric literar prin vocație, P. ilustrează spiritul școlii clujene în cercetare, reprezentată de Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici, Ion Breazu, Iosif Pervain, modele spre care aspiră și pe care le omagiază frecvent, ca în volumul Figuri universitare clujene (2002). Este evident însă efortul de a depăși opțiunea pentru pozitivism a câtorva înaintași, apropiindu-și metodele moderne de abordare a fenomenului literar. Semnificativ în acest sens este
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
tendințe sau componente ale lirismului: poezia ca „meșteșug” și poezia ca revelație (de conotație religioasă). Între construcția lucidă și ritmul orfic, între livresc și simbol, între decorativism și viziune, într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și încrederea „ucenicului” în „steaua
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]