6,930 matches
-
Dar nu văd oare toți că s-au schimbat? Măsura noastră e aceeași și ritmul e la fel...Nedespărțiți trohei legați ce-atâtea vieți au alineat și-un început preaminunat le-au dat, acum se-neacă crud și sugrumat în aspre și reci lacuri de uitare! De am tăcea și-ar construi un turn păgân și ar uita ce sunt...În Babel ar trăi pe veci, divinul scufundând...Dar ei dacă-ar tăcea, noi ne-am rătăci în tăcerea lor? .......................................................................................................................................................................................... Am
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
loviștenii nu se socotesc niciodată olteni, iar dacă este să găsim asemănări cu locuitori din alte zone ale țării, acestea sunt mai degrabă cu ardelenii. Toate aceste aspecte au o legătură evidentă cu vechimea indiscutabilă a locuitorilor de pe aceste meleaguri aspre, dar de o frumusețe aparte. Se cunoaște doar faptul că, încă din antichitate și până la sfârșitul evului mediu, pe aici trecea unul dintre cele mai circulate dru¬muri, care făcea legătura între Muntenia și Transilvania, res- pectiv - între sud-estul și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
și-n inimi ducem, ducem povârniri de jar. Ni-i trecerea de stei și de corvoadă, dovadă de sisifi în devenire, e-o trecere spr-o altă lume care visăm a fi mai plină de bine și iubire. Prin lumea noastră aspră și tocită de-atâtea patimi, patimi grele și de vis ne rătăcim, și chiar sisifi de suntem tot năzuim, tot năzuim spre paradis. Leonid Iacob Referință Bibliografică: prin lumea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII
PRIN LUMEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366513_a_367842]
-
construind din „hârtia cuvintelor“ păsări cu „aripi firave“, „căprioare /cu ochi verzui de căprui sau albaștri“și alte minunății izvorâte din sufletul său „mereu călător“, mereu însetat de-atâta așteptare. Măcinat de doruri și iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleștare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ și de lupta perpetuă cu timpul care-i dă, oră de oră, „vestirea lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă / rostogol“, însă primele taine aflate sunt dezamăgitoare: N-are timpul
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
lupte, printre leșuri privind la câmpul plin de sânge, am dobândit noi înțelesuri și am pornit pe strune-a plânge. Eu am văzut putreziciunea nenorocirii și durere și-am înțeles deșertăciunea vieții fără mângâiere! A povestit întreaga seară, de vremuri aspre, de războaie, acordurile de ghitară, scânceau prin picurii de ploaie. Un strop de vin și-un colț de pâine i-au dat ferindu-l de șiroaie, ca oaspete de azi pe mâine în șură, pe un braț de paie. Dormea
MENESTRELUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366543_a_367872]
-
Simplu că un abandon, ademenitor că o chemare, muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, ... Citește mai mult Simplu că un abandon,ademenitor că o chemare,muză cântecelor de vecernie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
mai mult Simplu că un abandon,ademenitor că o chemare,muză cântecelor de vecernie,nobilă certitudine,elementară vremelnicie,spic de grâu în mai,trandafir purpuriu, floare de lotus,rezonanță armonioasă a celestului par de calblond-carmaz...Cerul se stinge,pământul zaceîn aspră savoare a sfârșitului de ziși tu, legănata de vraja,visezi, amica mea.Semplice come un abbandono,allettante come un richiamo,musa di cânți vespertini,... XI. ȘI ERA FRONTIERĂ, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
O RECOLTA, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013. Sunt urzica dintr-o recolta unde o durere lânceda nu mă cuprinde; sunt nisip pe dalele pe care un car îl brăzdează în trecerea să; piele aspră la întoarcere unde soarele este fiere și pedepsește membrele mele; dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastului din cauza vântului, pentru marele astru. Sono ortica tra le messi ove un peso languido non mi cinge; sono sabbia sul selciato
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
membră; mă penso a quella pietra svellersi al contrasto per îl troppo ostro, ... Citește mai mult Sunt urzica dintr-o recoltăunde o durere lânceda nu mă cuprinde;sunt nisip pe dalelepe care un car îl brăzdează în trecerea să;piele aspră la întoarcereunde soarele este fiere și pedepsește membrele mele;dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastuluidin cauza vântului,pentru marele astru.Sono ortica tra le messiove un peso languido non mi cinge;sono sabbia sul selciatoche un carro
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
cu expresii celebre ale marilor învățați ai lumii. Faptul că fiecare capitol cuprinde un amplu eseu (despre viață, destin, încrederea în sine, precum și concluziile aforistice ale omului care se apropie de nouă decenii de viețuire) dă un farmec aparte romanului aspra căruia, după ce l-ai citit cu sufletul la gură, ești tentat să revii si să-ți notezi idei cutezătoare spuse în cuvinte memorabile. Și câte n-ar fi de notat! Ne rezumăm să notăm cuvântul de final al lui Toma
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366554_a_367883]
-
și-n inimi ducem, ducem povârniri de jar. Ni-i trecerea de stei și de corvoadă, dovadă de sisifi în devenire, e-o trecere spr-o altă lume care visăm a fi mai plină de bine și iubire. Prin lumea noastră aspră și tocită de-atâtea patimi, patimi grele și de vis ne rătăcim, și chiar sisifi de suntem tot năzuim, tot năzuim spre paradis. Citește mai mult prin lumeaPrin lumea de idei,prin lumea de obiectetot trecem,trecem iar cu pasul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ultima călătorie prieteni în curând voi pleca în ultima călătorie nu vă faceți griji mi-am pregătit bagajele atâtea cât le am în urmă mea va rămâne poteca peste care veți calcă uneori dacă se va-ntâmpla să fie prea aspră ... Citește mai mult ultima călătorie prieteni în curând voi plecaîn ultima călătorie nu vă faceți grijimi-am pregătit bagajele atâtea cât le amin urma mea va rămânepoteca peste care veți calcă uneoridacă se va-ntâmpla să fie prea aspră... XIV. ÎN
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
fie prea aspră ... Citește mai mult ultima călătorie prieteni în curând voi plecaîn ultima călătorie nu vă faceți grijimi-am pregătit bagajele atâtea cât le amin urma mea va rămânepoteca peste care veți calcă uneoridacă se va-ntâmpla să fie prea aspră... XIV. ÎN MEMORIAM CORNEL ARMEANU, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 773 din 11 februarie 2013. Dragii mei prieteni, îmi pare rău că starea sănătății mele nu-mi permite să-mi fac prezența pe site zilnic, așa cum o
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
lui Abel este primită de Dumnezeu cu plăcere.) Cain: (clocotind de furie) Nu-i drept ca jertfa ta infectă să-i pară Domnului aleasă, pe când a lutului rodire să fie cu dispreț respinsă! Abel: (foarte surprins) Vai, frate, cât de aspru ești! Să-mi spui cu ce sunt vinovat de-alegerea făcută-n cer. Ori crezi că-n spate te-am lucrat? Nu doar că-i practic imposibil cu Domnul să te târguiești, dar alta-i conduita mea: Mi-ești drag
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
o vreme și-apoi atât de diferit de la un alt timp... Din nu se știe ce și nici când, beșteleală sau suduială amicală, neînțelegeri de altă natură (puțin probabil) își atribuise unul altuia epitete puțin măgulitoare, adesea de o ironie aspră, câteodată evident malițioase. Când și când auzeai cum se stropșesc din senin, își aruncau unul altuia cuvinte cu echivalențe în lumea animală, la profilul antropometric al fiecăruia și însușirilor lor anatomo-morfologice, de prezență morală sau „îndemânare” în societate („gloabă, cămilă
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
eleganța și siguranța valorilor consacrate. Confesiunea dulce-amară, în acumulări de bulgăre de zăpadă în rostogolire, conturează "Autoportretul" pe care și l-a impus, fără menajamente, fără restricții, fără farduri inutile. E și Cain, și Abel, deopotrivă, este și tandră, și aspră până la vehemență, fermitate, "Stăpân și slugă/Al unui singur poem". Un amestec de patetism reținut și euforie străbat întreaga retorică a autobiograficului, emoția e ținută sub control, erosul e cunoaștere și încordare, iar credința încă nu și-a stabilit sensul
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
FEMEIE ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului spune-mi, femeie, ai rătăcit și tu ca mine? pe ce cărări, spre ce limanuri, gingașe brațe ai întins? pe care colț de stâncă aspră, urmă de sânge ai lăsat? ai strâns și tu un braț de frunze ce visul nopții l-a udat? sub pleoapa ochilor, zbătândă, ai legănat bastarzii prunci? spune-mi, femeie, când ai dansat pe gânduri, au mai fost nebuni ca
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare. *** Referință Bibliografică: Mă doare fiecare oră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride și ierni aspre, Abia le mai aud respirația bolnăvicioasa. Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic. Doar icoane, tablouri cu fețe triste, Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor, Pe unde suflete-a mai secerat. Totul e tăcere
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în descopreirea și descifrarea diversității surprinzătoare a umorului, adevărate citadele ce se așteaptă asaltate, cucerite și stăpânite. E înverșunată, dar necesară în maturizarea eroului, munca pe șantier sau în atelier unde reveria primește substanță vizionară, în „procente” consistente de viață, aspră, necesară, dar hotărâtă și victorioasă, ca în prozele: „Învăț...meserie!”; Nimic ostentativ, scene de viață firești, înseamnă pentru erou tot atâtea lecții de viață: „Dacă trișezi, viața nu te iartă”, „Don Juan” etc. Legendele, adunate sub titlul ”Fărâme de spiritualtate
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
adăpostul ventuză...” (Transmisie directă) Situația fiind în sine cutremurătoare, nu mai are nevoie de retuș, încât poemele de acest tip sunt mai degrabă izbucniri în proză, mizând pe emoțiile provocate de moment. Suita de amenințări și catastrofe cere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e așezarea în formă dialogală. După ce am ajuns și eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
simțea ca un fir de iarbă în bătaia vântului, la răscrucea dintre două lumi paralele. În “Blestemul cailor”, personajul principal, Marin Ciulei, luînd numele “Ciulei” după porecla bunicului său care căzuse într-un ciulin, este hoț de cai, un om aspru, aprig la mânie și toată lumea îl știa de frică. A murit tânăr, la 45 de ani dar, înainte să moară a înnebunit, l-a ajuns blestemul cailor pe care i-a furat și i-a omorât: mergea pe stradă și
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
D.R. Popescu), după ce l-a citit, mi-a spus textual: „Tovarășe Țene, romanul nu se poate publica. Dacă l-aș publica am intra amândoi în pușcărie!”. „Chipul din oglindă” este o frescă a societății românești din perioada ceaușistă, o critică aspră a politicii economice de atunci. Deci cam așa a fost o întoarcere la marea iubire, orașul Drăgășani! Așa cum își intitulase un volum de poezie prietenul meu, Anghel Dumbrăveanu, numit „Fluviile vizează oceanul”... așa și eu am considerat că „oceanul meu
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]