6,173 matches
-
și nu voi înceta niciodată să o invoc, să o evoc și să o iubesc. Din păcate, în anii în care prietenia noastră înflorea mai ales epistolar (ne despărțeau drumurile lungi dintre Suceava și București, și spitalizările, diabetul ei și astmul meu), au existat câțiva confrați nedemni care, prin intrigi și lucrări perfide, au încercat să ne despartă, parțial reușind. În ei, invidia și ura, în mine și în Constanța, statornicia și devotamentul. Dumnezeu va judeca totul, cu dreapta sa măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
devotată care și-a sprijinit soțul în activitatea agricolă și de cercetare agricolă. După decesul acestuia în 1963 s-a încadrat la Direcția Generală de Statistică unde a lucrat șapte ani, fiind nevoită săși întrerupă activitatea pe cauză de boală (astm bronșic acut). S-a îngrijit de creșterea și educarea singurului lor fiu: Nicolae Ion. ZAHARIA (TOPALOV) Ion Id. S-a născut la 30 septembrie 1915 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina). A decedat la Iași la 22 ianuarie 2004
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
pe 14 iunie, În Rosario, Argentina. Este primul născut al lui Ernesto Guevara Lynch și al Celiei de la Serna, familie din clasa de mijloc. 1932 Familia Guevara se mută de la Buenos Aires la Alta Gracia, o stațiune din apropirea Córdobei, din cauza astmului cronic al lui Ernesto. Din aceeași cauză, Ernesto merge la școală abia la vîrsta de nouă ani. 1948 Schimbîndu-și planurile inițiale de a studia ingineria, Ernesto se Înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din Buenos Aires, avînd, În același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima.“ După ce zugrăvește complet imaginea ruinei totale, Îngreunată pe deasupra și de animozitatea familiei femeii bolnave, Che - care se simte neputincios ca medic și care se apropie de trezirea conștiinței care Îi va aduce cealaltă vocație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pare supraomenească“. Numele lui Salvador Allende ne oprește aici. Pe motocicletă, În camioane sau furgonete, În ambarcațiuni sau Într-un mic Ford; dormind În secții de poliție, sub cerul liber sau În adăposturi de ocazie; Che luptîndu-se aproape Încontinuu cu astmul - astfel au traversat cei doi prieteni Argentina și Chile. Au intrat În Peru pe jos. Indienii peruani i-au impresionat mult, așa cum și pe Martí Îl mișcaseră indienii din Mexic: „...oamenii aceștia care ne privesc trecînd pe străzile orașului sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prieten de-al lui. În puterea nopții, m-am trezit În zgomotul ploii și aveam de gînd să mă duc să pun prelata peste motocicletă. Dar, Înainte de asta, m-am gîndit să trag de cîteva ori din inhalantul meu de astm, fiind iritat de pielea de oaie pe care o foloseam ca pernă. În vreme ce-mi făceam inhalația, zgomotul aparatului l-a trezit pe colegul meu de pat, care a făcut o mișcare bruscă, apoi a amuțit. I-am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În mod oficial. Dar știam măcar unde să-i găsim. După-amiaza, eu și Alberto ne vedeam fiecare de treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima. În asemenea momente, cînd un doctor e conștient de totala sa neputință, Își dorește din tot sufletul o schimbare: o schimbare care să oprească nedreptățile unui sistem În care, cu numai o lună În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mult mai mulți bani pentru a duce la bun sfîrșit lucrările de interes social. Nu prea am ce să fac pentru femeia bolnavă. Am sfătuit-o doar să-și Îmbunătățească regimul, i-am prescris un diuretic și niște pastile pentru astm. Mai aveam cîteva tablete de Dramamine la mine și i le-am lăsat ei. La plecare, m-au Însoțit cuvintele lingușitoare ale femeii și privirile indiferente ale familiei ei. Alberto dăduse de urma doctorilor. A doua zi, la nouă dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
intensitate dramatică -, a Început din nou să Îndruge prostii similare. A cincea sau a șasea oară cînd a fost invocat prearăbdătorul Hristos, am făcut o criză de isterie și am plecat În grabă. Ce anume mi-a provocat atacul de astm, nu pot ști (deși poate că vreunul dintre credincioși ar putea), Însă cînd am ajuns În Huancarama abia mai puteam să mă țin pe picioare. Nu mai aveam nici un pic de adrenalină și criza mea de astm s-a Înrăutățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
provocat atacul de astm, nu pot ști (deși poate că vreunul dintre credincioși ar putea), Însă cînd am ajuns În Huancarama abia mai puteam să mă țin pe picioare. Nu mai aveam nici un pic de adrenalină și criza mea de astm s-a Înrăutățit. Învelit Într-o pătură de la poliție, am privit ploaia și am fumat țigări de foi - una după alta -, ceea ce m-a ajutat Într-o oarecare măsură să-mi mai potolesc oboseala. Spre ziuă am reușit să adorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o zi Întreagă acolo. Da, poate să adăpostească 250 de pacienți și un doctor rezident și s-au făcut oarecare progrese În ceea ce privește igiena, Însă mai sînt multe de făcut. După o ședere de două zile În regiune, timp În care astmul meu s-a Înrăutățit, am decis să plecăm și să caut un tratament adecvat mai departe. Avînd o pereche de cai de la fermierul care ne oferise găzduire, am plecat Înapoi, Însoțiți de același ghid laconic, vorbitor de quechua, ce ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lor, atacîndu-ne În roiuri de-a lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să doarmă cîteva ore, Însă eu am Început să resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că simțeam cum pielea de pe fund, de la atîtea Înțepături de țînțar, luase niște proporții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fund, de la atîtea Înțepături de țînțar, luase niște proporții uriașe. Am fost somnoros toată ziua următoare și m-am tot tîrÎt dintr-un colț În altul, tot Încercînd să trag un pui de somn prin hamace Împrumutate. Criza mea de astm nu a arătat nici un semn cum că ar bate În retragere așa că a trebuit să iau măsura drastică de a face rost de un medicament prin banala metodă de a da bani pe el. Mi-a mai calmat un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să iau măsura drastică de a face rost de un medicament prin banala metodă de a da bani pe el. Mi-a mai calmat un pic criza. Priveam visători dincolo de malul rîului, În junglă, la verdele său misterios și Îmbietor. Astmul meu și țînțarii mi-au mai tăiat din avînt Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre, Încît impedimentele fizice și toate acele forțe În formare ale naturii nu au făcut decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
victorii pe care le-au dobîndit de-a lungul vieții li s-au urcat la cap, iar opiniile lor mediocre sînt exprimate cu mult mai multă aroganță pentru simplul fapt că ei sînt cei care le proferă. Criza mea de astm s-a Înrăutățit, cu toate că Îmi urmam dieta cu strictețe. Un alint care nu Însemna nimic, venit din partea acelei femei ușoare care s-a arătat Înțelegătoare cu starea mea fizică demnă de milă, mi-a răscolit amintirile amorțite din viața de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
comun: sînt pur și simplu două mase de apă nămoloasă ce se unesc pentru a forma una singură - un pic mai Întinsă, poate ceva mai adîncă, Însă doar atît. Nu mai aveam nici un strop de adrenalină, iar crizele mele de astm se Înrăutățeau din ce În ce mai tare; nu puteam să mănînc decît o mînă de orez și beam doar mate. În ultima zi, aproape de sosire, am nimerit În mijlocul unei furtuni puternice și a trebuit să oprim barca. ȚÎnțarii au năvălit asupra noastră În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Internațional de Cooperare. Aveam o recomandare pentru doctorul Chávez Pastor, dar acesta nu era În Iquitos. În orice caz, au fost amabili cu noi, cazîndu-ne În salonul destinat celor bolnavi de febră galbenă și oferindu-ne mîncare de la spital. Starea astmului meu nu era prea bună și nu puteam să-mi controlez șuierăturile mizerabile, chiar și cu patru injecții de adrenalină pe zi. A doua zi nu m-am simțit mai bine și am petrecut-o zăcînd În pat sau, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
i se poate da alt calificativ În afară de groaznic. Ziua de miercuri a marcat o dată importantă: am fost anunțați că vom pleca a doua zi. Veștile ne-au făcut foarte fericiți, din moment ce nu am putut să mă mișc aproape deloc din cauza astmului și am petrecut zile Întregi zăcînd În pat. Încă de foarte devreme, În ziua următoare, am Început să ne pregătim psihic pentru plecare. Cu toate acestea, ziua s-a scurs repede, iar noi am rămas tot ancorați; s-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am mers pînă la bibliotecă, unde a dat buzna asistentul, extrem de agitat, să ne anunțe că El Cisne avea să ridice ancora la 11.30. Era deja 11.05. Ne-am adunat În grabă lucrurile și, pentru că Încă sufeream de astm, am luat un taxi care ne-a taxat jumătate de libra peruană pentru o distanță de opt străzi. Am ajuns la barcă și am descoperit că nu pleca pînă la ora trei, deși ni s-a cerut să ne Îmbarcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu era zi de lucru, n-am putut să mergem. Așa că i-am făcut o vizită administratorului coloniei, sora Alberto, o călugăriță cu Înfățișare foarte dură, apoi am jucat un meci de fotbal, În care am fost foarte slabi amîndoi. Astmul meu a Început să dea Înapoi. Luni ne-am trimis o bună parte din haine la spălat, apoi am mers la colonie, să vizităm grupul de pacienți. Se află acolo 600 de bolnavi care trăiesc independent, În colibe exact ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
călătoria noastră, teza „lor“ privind avantajele de a călători două zile cu camionul, În loc de a merge trei cu autobuzul, a avut cîștig de cauză. Nerăbdători să ne punem În ordine viitorul apropiat și să-mi găsesc un tratament corespunzător pentru astm, ne-am decis să ne luăm adio de la 20 de bolivari, pe care i-am sacrificat În cinstea Caracasului. Ne-am petrecut restul zilei umblînd prin zonă și citind cîte ceva despre țara aceasta În biblioteca foarte bună care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lăsînd asfaltul În urmă. Într-un loc unde erau deja Înghesuiți trei oameni, au mai Îndesat Încă patru, printre care și noi, așa că nu aveam nici o șansă să dormim. Pe deasupra, am pierdut o oră cu o pană de cauciuc, iar astmul mă sîcÎia În continuare. Pe măsură ce urcam anevoios către vîrf, vegetația a Început să se Împuțineze, cu toate că prin văi se vedeau același fel de culturi ca și În Columbia. Drumurile se găseau Într-un hal fără de hal, producîndu-ne frecvent pană de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trebuit să ne oprim s-o reparăm. Climatul devenise tropical - ne năpădiseră niște țînțari agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat pe care l-am Închiriat cu jumătate de bolivar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am Închiriat cu jumătate de bolivar și am dormit buștean, ajutat și de injecția Însemnată de adrenalină pe care mi-a făcut-o Alberto. ESTE EXTRAÑO SIGLO VEINTE Acest ciudat secol XX Partea cea mai urîtă a atacului meu de astm a trecut, iar acum mă simt aproape bine, deși uneori trebuie să recurg la noua mea achiziție, un inhalator franțuzesc. Resimt puternic absența lui Alberto. Am senzația că flancurile nu-mi mai sînt apărate În fața vreunui atac ipotetic. Din clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]