2,113 matches
-
că, după moartea sa, opera sa nu are prea mare popularitate, mai ales că au apărut ulterior mari filozofi ca Avicenna și Al-Farabi care i-au eclipsat strălucirea. Al-Kindi a scris circa 200 de lucrări în domenii ca: matematică, filozofie, astronomie, din care foarte puține au supraviețuit timpului. Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale. Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
atunci când un sunet este produs, unda generată se transmite în aer și influențează timpanul. Al-Kindi a fost un scriitor foarte prolific. Mărturie stau cele 241 de lucrări scrise care, din păcate, nu toate au supraviețuit până azi. Astfel în domeniul astronomiei a scris 16 cărți, 11 în domeniul aritmeticii, 32 de lucrări sunt dedicate geometriei, medicina este tratată în 22 de cărți, la fizică s-a referit în 12 lucrări, filozofiei i-a dedicat 22 scrieri, logicii 9, în 5 cărți
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
Hayyan, latinizat (c. 721- c. 815) a fost un celebru învățat de origine arabă (după unele surse) sau persană (după alte surse), ce a adus o contribuție substanțială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină. S-a născut la Tus, Iran. Tatăl a fost farmacist, ceea ce a condus la orientarea de mai târziu a lui către alchimie. După mai multe peregrinări, datorate vicisitudinilor istorice, familia sa se mută la Yemen. Acolo
Geber () [Corola-website/Science/311556_a_312885]
-
mayași au fost și leagănul altor civilizații extrem de avansate, pre-mayașe: civilizația olmeca și cea teotihuacaneană; se crede că mayașii sunt beneficiarii cunoștințelor preluate de la aceste puternice civilizații antecesoare. Civilizația Maya este o civilizație foarte avansată, mai ales în domeniul matematicii, astronomiei și arhitecturii. Preoții mayași erau deținătorii cunoștințelor savante, religia fiind la acea dată strâns legată de astronomie și aritmetică. Mayașii prevedeau cu exactitate eclipsele și însemnau pe tabele deplasările planetei Venus cu o precizie care îi stupefiază și azi pe
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
că mayașii sunt beneficiarii cunoștințelor preluate de la aceste puternice civilizații antecesoare. Civilizația Maya este o civilizație foarte avansată, mai ales în domeniul matematicii, astronomiei și arhitecturii. Preoții mayași erau deținătorii cunoștințelor savante, religia fiind la acea dată strâns legată de astronomie și aritmetică. Mayașii prevedeau cu exactitate eclipsele și însemnau pe tabele deplasările planetei Venus cu o precizie care îi stupefiază și azi pe oamenii de știință. Sistemul mayaș de scriere se baza pe hieroglife. Mayașii foloseau baza 20 ca bază
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
să-l venereze (considerau că omul este născut din porumb). Preocupările astronomice ale mayașilor, care le depășeau pe cele necesare pentru întocmirea unui calendar agrar, dezvăluie teama acestora față de scurgerea timpului, precum și obsesia lor față de infinit - spațial sau temporal. Pe lângă astronomie, un alt domeniu în care civilizația maya a excelat este arhitectura: arhitecții mayași sunt considerați astăzi ca cei mai mari decoratori și cei mai prolifici constructori de pe planeta noastră. Mayașii au ridicat mii de construcții care atrag și uimesc și
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
numele. Și acesta în timp ce un asteroid mic îi poartă numele. Pe harta cerului, alcătuită de astronomi găsim și câțiva aștri sau formațiuni planetare care poartă numele unor români: Acestea sunt numele celor 12 mari români care au devenit nume în astronomie. Doar unul dintre ei e în viață: Eugen Grebenicov de la Slobozia Mare, localitatea de lângă Vulcănești, Basarabia, unde n-a fost invitat măcar o singură dată, de când asteroidul Grebenicov seară de seară trece pe deasupra acestei localități de lângă Prut. Poate că neamul
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
Mecanică a Universității „M.V. Lomonosov” din Moscova. În anul 1957 și-a susținut doctoratul iar la 1967 devine doctor abilitat. În 1971 e laureat al premiului de stat al URSS în domeniul științei. Printr-o decizie a Comitetului Internațional de Astronomie planeta mică nr. 4868 poartă numele Grebenicov. În 1993 Universitatea de Stat „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca îi conferă titlul de doctor honoris cauza în matematică pentru merite științifice și didactice deosebite, în domeniile: analiză neliniară, astronomie și informatică. Eugen Grebenicov a
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
decizie a Comitetului Internațional de Astronomie planeta mică nr. 4868 poartă numele Grebenicov. În 1993 Universitatea de Stat „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca îi conferă titlul de doctor honoris cauza în matematică pentru merite științifice și didactice deosebite, în domeniile: analiză neliniară, astronomie și informatică. Eugen Grebenicov a spus: „M-am născut român și am să mor român, căci naționalitatea este precum chipul său încălțările. Națiunea „moldovenească” a fost inventată de Stalin ca și „limba moldovenească”.]] Pe românii din Ucraina îi mai accepta
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
fi realizat acest lucru în sisteme particulare. Această muncă a rezultat într-o lucrare comună despre maserii optici și infraroșii și lasere (amplificarea luminii prin emisie stimulată de radiație). Alte cercetări au fost efectuate în câmpul opticii neliniare, radioastronomiei și astronomiei infraroșii. El și asistenții lui au detectat primele molecule complexe în spațiul interstelar și au măsurat pentru prima dată masa unei găuri negre din mijlocul galaxiei noastre. S-a înscris ca Profesor Asociat în Fizică la facultatea din Universitatea Columbia
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
cercetare ale institutului. În 1966, acesta a devenit profesor la Institutul M.I.T. și mai târziu în același an, a demisionat din poziția de rector pentru a se întoarce la cercetări mai importante, în mod particular în domeniul electronicii cuantice și astronomiei. A fost numit profesor universitar la Universitatea din California în 1967. În această poziție, doctorul Townes a luat parte la predare, cercetare și alte activități în mai multe campusuri ale universității cu toate că acesta se afla în campusul Berkeley. Pe lângă Premiul
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
a predat între 1955 și 1993. Laureat al premiului Nobel pentru Fizică în 1969 pentru descoperirea unui sistem de clasificare a particulelor subatomice. Actualmente, este profesor emerit de fizică teoretică la Caltech și profesor universitar în cadrul departamentului de fizică și astronomie din Universitatea New Mexico din Albuquerque, New Mexico. Este membru al comisiei editoriale a "Enciclopediei Britannica". În 1984 Gell-Mann a co-fondat Institutul Santa Fe — un institut de cercetări non-profit din Santa Fe, New Mexico — pentru a studia sisteme complexe și
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
-a se interesa de bogățiile imperiului său, iar ideea unei cercetări complexe a răsărit în urma unei călătorii pe Volga de la Tveri până la Ulianovsk, anul 1767. Ea a poruncit să fie organizate expediții noi, ceea ce implica crearea unor detașamente în domeniul astronomiei și fizicii. Misiunea a șase detașamente astronomice consta în măsurarea paralaxei solare în timpul trecerii planetei Venus prin fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact și distanța dintre Pământ și Soare. Expediția fizică era alcătuită din cinci detașamente nu
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
a fost primită foarte favorabil, lansându-și cariera sa de matematician de renume. Acest eseu va fi doar începutul unei lungi serii de lucrări în domeniul matematicilor. În acest sens, Condorcet a devenit celebru prin modul cum a aplicat în astronomie rezultatele analizei matematice. De asemenea, Condorcet a studiat teoria probabilităților, ai cărei descoperitori au fost Pascal și Fermat. A făcut cercetări pentru aplicarea practică a teoriei probabilităților la loterie și alte jocuri de hazard, precum și în probleme sociale, dezvoltate ulterior
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
ul este un aparat destinat observării spectrelor luminoase. Permite studierea luminii emise de stele și reflectate de planete. Când lumina trece printr-un spectroscop, se obține o bandă în culorile curcubeului, străbătută de dungi strălucitoare numită spectrul corpului. De asemenea astronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele aștrilor pe care îi țin sub observație. <br> Spectrometrul se folosește, de asemenea, în gemologie / mineralogie. "Principiul de funcționare este următorul:" Se iluminează cu ajutorul sursei de studiat o fantă îngustă; o prismă, lentilă
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
este considerat unul dintre cei mai de seamă traducători ai epocii de aur a abbasizilor. A tradus mai ales opere medicale și filozofice din greacă. Printre traducerile sale s-au numărat lucrări de Galenus, Hipocrat, Dioscoride, tratate de matematică și astronomie aparținând lui Euclid și Menelau din Alexandria, dar și "Republică" lui Platon ("Siyăsa"), apoi "Categoriile" ("Maqūlăt"), "Fizică" ("Țabī‘iyyăt") și "Magna moralia" ("Ḫulqiyyăt") de Aristotel. Dintre acestea, contribuția să majoră a fost traducerea în siriacă și arabă a celor mai multe dintre
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
a căsătorit, dar nu a avut copii. A urmat o perioadă de douăzeci de ani în care a publicat asiduu numeroase articole și cărți din diferite subdomenii ale matematicii și mecanicii: algebră, calcul infinitezimal, teoria probabilităților, teoria numerelor, mecanică teoretică, astronomie, mecanica fluidelor, cartografie etc. Se pot cita peste 80 de memorii științifice publicate de către Lagrange în această perioadă fecundă. Decesul soției sale (în 1783), îl deprimă însă foarte mult. Trei ani mai târziu, moartea regelui Frederic al II-lea al
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
variației constantelor. În fizică, precizând principiul minimei acțiuni și utilizând calculul variațiilor, el a descoperit funcția care satisface ecuațiile Lagrange, funcție care îi poartă numele. A dezvoltat mecanica analitică, introducând metoda "multiplicatorilor Lagrange" (1788). S-a implicat, de asemenea, în astronomie, efectuând cercetări ample cu privire la "problema celor trei corpuri", unul din rezultatele sale fiind punerea în evidență a punctelor de oscilare („punctele lui Lagrange”) în 1772. O teoremă celebră îi este atribuită: Teorema lui Lagrange.
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
ca subiect funcțiile definite prin serii Taylor: "Essai sur l'étude des fonctions données par leur développment de Taylor". Cariera sa universitară a început la Facultatea de științe a Universității din Bordeaux, unde a predat mai întâi ca lector de astronomie și mecanică rațională (din iulie 1893 până în februarie 1896), apoi ca profesor titular. S-a întors apoi la Paris în calitate de conferențiar universitar înlocuindu-l pe (din octombrie 1897) la Facultatea de Științe a Universității din Paris. Tot în 1897, din
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între științe și reflexia speculativă, dar și magica astrologică de altfel. Magia, medicina, alchimia, științele naturale, astronomia, astrologia formau un fel de simbioză. Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim (1486-1535) - medic, astrolog, filozof și alchimist - se credea un magician capabil să evoce spiritele. Nu a avut o influență puternică, dar, ca și Nicholas Flamel, a realizat lucrări (printre
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
de Fizică-Matematică. În 1838 Cauchy se reîntoarce în Franța, reluându-și toate funcțiile deținute anterior, dar refuzul de a adera la guvernul lui Ludovic-Filip I va constitui un nou obstacol în cariera sa. În 1848 a creat un curs de astronomie în cadrul Facultății de Științe din Paris, dar refuzând să depună jurământul pentru Napoleon III, este nevoit să demisioneze din nou din toate funcțiile, rămânând doar membru al Academiei și al Royal Society, precum și a altor instituții străine. Cauchy a lăsat
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
definiția derivatei, spre deosebire de Lagrange și Laplace, care s-au bazat pe seriile Taylor. În ceea ce privește calculul integral, utilizează procesul-limită, prin care intervalul de integrare este împărțit la infinit. În 1842 propune metode de calcul al primitivelor funcțiilor raționale, cu aplicații în astronomie (mecanica corpurilor cerești). Pentru sistemele liniare de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți, Cauchy a dat o soluție bazată pe transformarea Fourier. Domeniul de existență îl obține prin metoda liniei poliginale (care ulterior îi va purta numele). Contribuțiile lui Cauchy în
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
și dilatarea. În domeniul opticii, studiază propagarea luminii, reflexia și refracția și dispersia, reconsiderând lucrările anterioare ale lui Fresnel, Coriolis și regăsind rezultatele lui Brewster. Demonstrează existența "undelor evanescente", verificate experimental de către Jasmin. Pune în evidență fenomenul de difracție. În cadrul astronomiei, reconsiderând teoria perturbației elaborată anterior de către Lagrange, Laplace și Poisson, studiază problema stabilității sistemului solar. În 1845, memoriul lui Le Verrier asupra planetei Pallas este verificat de Cauchy în câteva ore. formula 7 ° formula 8 formula 9 formula 10 cu condițiile inițiale formula 11. Existența
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
cei doi sateliți ai lui Marte, în 1877, Deimos și Phobos, cu marele telescop refractor de 66 cm care se găsea în institut. Înainte mai descoperise perioada de rotație a planetei Saturn. În 1895 a ocupat postul de profesor de astronomie la Universitatea Harvard. A avut patru copii: , Jr. (1859-1930) a devenit astronom, Samuel Stickney Hall (1864-1936) a lucrat pentru Compania de Asigurări Reciproce de Viață, Angelo Hall (1868-1922) profesor de matematică la Academia Navală din SUA, și Percival Hall (1872-1953
Asaph Hall () [Corola-website/Science/310118_a_311447]