2,081 matches
-
științelor spiritului prin analogie cu cele ale naturii -, ci parcurg împreună o bucată de drum, după care se despart. Dilthey se mai deosebește de Comte și prin poziția față de psihologie. Părintele pozitivismului nu include psihologia în tabloul științelor fundamentale (matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia și sociologia), ierarhizate de el în funcție de gradul lor de abstractizare de la maxim la minim, fiecare dintre acestea bazându-se pe rezultatele "mai abstracte" ale celei anterioare ei în această succesiune 167. Comte îi rezervă psihologiei pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
observăm că ambițiile unei Mathesis universalis sunt trădate chiar de denumirile pe care filozoful francez le dă științelor, fiindcă, având în vedere modelul scientist al fizicii pe care o socotește "știința nomotetică par excellence"189 -, Comte vorbește despre "fizica cerului" (astronomia), "a pământului" (fizica), "a ființei organice" (chimia și biologia) și despre "fizica socială" (sociologia)190. Mai mult decât atât, el are în vedere fundamentarea unei "morale pozitive" sau a unei "religii pozitive", al cărei obiect de cult este "umanitatea"191
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Succesiunea împlinirii lor pozitive s-a petrecut într-o ordine care a coborît de la un grad "de generalitate maximă și de complexitate minimă" la unul "de generalitate minimă și de complexitate maximă" (A. Marga, op. cit., p. 22), de la matematică și astronomie la fizică, chimie și biologie. În toate aceste științe pozitivismul a reușit să se impună definitiv. Doar în sociologie, unde fenomenele supuse cercetării sunt "cele mai particulare, mai compozite și mai puternic influențate de altele", se mai operează cu metode
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
știu totul” și că „pot totul”, că „omul este măsura tuturor lucrurilor” dacă își însușește arta retoricii. Doritorilor de polimație Hippias le preda mnemotehnica (mnhvmotecnikovj = „arta memorării mecanice”), dar și cunoștințe multiple necesare retoricii: matematică, medicină, „științele pitagoreice” (aritmetică, geometrie, astronomie, acustică), literatură ș.a. Cunoaștem „elemente de conținut” cuprinse în acest curriculum ambițios. De exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a consolidat la Tarent, unde a perpetuat învățătura maestrului și a continuat cercetările. Ca și în trecut, școala se baza pe un core curriculum alcătuit din patru discipline (mathemata): geometria, armonia (știința muzicală, în special teoria intervalelor), aritmetica și astronomia. Acest curriculum va fi preluat și de Akademia lui Platon și va deveni peste veacuri quadrivium - adică al doilea nivel al curriculumului educațional din școlile creștine. O importanță aparte trebuie acordată idealului educațional pitagoreic. Este vorba de vestita metempsihoză (metemyucosi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
autorilor clasici; E. discipline muzicale (Musae): - matematica - disciplină fundamentală propedeutică pentru trezirea spiritului; - aritmetica - știința numerelor; - logistica (logistikh) - practica exercițiilor de calcul; - geometria; - jocurile matematice ale egiptenilor. III. Paideia (propriu-zisă): F. quadriviumul pitagoreic (stadiul avansat al disciplinelor muzicale): - aritmetica; - geometria; - astronomia; - acustica; G. filosofia. Dar, astfel înșiruite, aceste discipline nu spun mai nimic despre fabuloasa perspectivă pe care Platon o avea în legătură cu studiul lor. O redăm, pe scurt, în continuare. 4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca paideiatc "4.4. Fundamentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
șapte arte liberale” se pare că au definitivat-o Dionisios Thrax și Varro pe la jumătatea secolului I al erei creștine 7. Ea cuprindea trivium, „cele trei arte literare” (gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium, „cele patru discipline matematice” (geometria, aritmetica, astronomia și teoria muzicală). Vom regăsi această programă sistematică în învățământul carolingian, dar spoliată de liberalismul elenistic și inhibată de misticism creștin. „Cele șapte arte liberale” carolingiene nu mai erau deloc „liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marele philosophos a murit, Metapontul și Crotona i-au adus onoruri divine, rezervate până atunci doar eroilor fundamentali și salvatorilor de cetăți. Apoi, eroizarea prin cultură a devenit privilegiul tuturor marilor personalități: filosofii, de la pitagoreici până la Platon, savanții medicinei și astronomiei, fondatorii de secte ș.a. Dar orice gânditor, artist, literat sau discipol al Muzelor putea aspira la titlul de mousikos anér (mousikò" a)nhvr = „om al muzelor”), care echivala cu eroizarea și creșterea personalității sale în postumitate. De aceea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discipol al Muzelor putea aspira la titlul de mousikos anér (mousikò" a)nhvr = „om al muzelor”), care echivala cu eroizarea și creșterea personalității sale în postumitate. De aceea trebuie să înțelegem că și disciplinele cuprinse în quadrivium - geometria, aritmetica, muzica, astronomia - se supuneau idealului umanist și erau animate de primatul moralității. Educația elenistică superioară nu forma specialiști dezumanizați, savanți nebuni. Educația elenistică a îmbinat „știința cu conștiința”, nu le-a separat. Această separație a început abia în Renaștere și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școala retorului, i-ar fi permis oricărui discipul excepțional să continue enkyklios paideia, adică să studieze uriașa cultură filosofică a elinilor - de la primii sophoi până la Stagirit - și/sau să aprofundeze cele patru discipline matematice ale elinilor (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). În secolul al V-lea, Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit. Ce s-a întâmplat cu învățământul public rămas printre ruine? Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
involuție. Cărturarii din secolul al V-lea își alimentau erudiția aproape exclusiv din domeniul literelor. Paideia a fost sărăcită de elementul ei principal - filosofia - și de ceea ce „închidea cercul” presupus de enkyklios paideia, adică științele. Artele liberale - aritmetica, muzica, geometria, astronomia - au fost aproape total abandonate. Cunoștințele lui Casiodor în aceste domenii erau vagi și imprecise. Un alt erudit al vremii, Ennodius din Pavia, lega în chip straniu matematica de retorică. Când aceștia doi vorbesc despre „filosofie”, se referă la fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sosit la școală tânărul Albinus Flaccus, cunoscut mai apoi ca Alcuin. A beneficiat de reforma curriculară săvârșită de Aelbert la York în urma numeroaselor consultări cu Venerabilul Beda. A studiat și s-a evidențiat în disciplinele noului curriculum, care cuprindea matematica, astronomia, gramatica, retorica, muzica, dialectica și „științele antice”. Într-un poem consacrat episcopilor din York, Alcuin a prezentat nu numai acest program școlar, ci și modelul curricular al instituției. Aceasta se întâmpla în anii 781-782, când încerca să furnizeze cărturarilor carolingieni
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bazat pe cele șapte arte liberale la școala palatină. A predat el însuși aproape toate disciplinele curriculare, străduindu-se în același timp să formeze discipoli și magiștri capabili să preia catedrele respective. Pentru aceasta a scris manuale speciale de matematică, astronomie, gramatică, retorică, muzică și dialectică. 8.4. Curriculumul alcuiniantc "8.4. Curriculumul alcuinian" Curriculumul alcuinian imita, desigur, enkyklios paideia sub raport structural. Păstra chiar o anumită coerență a acestuia. Dar introducea și modificări profunde. Noul curriculum nu mai avea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului creștin. Matematica și geometria erau studiate pentru calculul calendarului și evitarea erorilor calendaristice care ar fi putut duce la încurcarea zilelor de „sărbătoare” cu zilele de „post” sau zilele „de lucru”. Astronomia nu mai avea nimic din aspirațiile cosmice ale pitagoreicilor, fiind redusă la comput, care era un fel de instrument de testare a calculelor calendaristice. În fine, muzica nu mai avea nici o legătură cu studiile armonice, fiind învățată exclusiv pentru compunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în acest sens, despre o „renaștere carolingiană”, cu referire la o anumită „înflorire culturală” din epoca respectivă. Dar „înflorirea culturală” s-a rezumat la studiile de limbă și gramatică latină, la literatură retorică și filosofie a controversei (dialectică). Artes reales - astronomia, matematica, geometria - n-au beneficiat de avântul cultural carolingian. 8.5. Răspândirea curriculumului bazat pe septem artes liberalestc "8.5. Răspândirea curriculumului bazat pe septem artes liberales" În anul 780, Carol cel Mare și-a anunțat programul de dezvoltare a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ecleziastice medievale era impus arbitrar de necesitățile formării preoților și monahilor. Cele „șapte arte liberale” nu erau însușite datorită valorii intrinsece a acestor discipline, ci pentru a sluji misiunii de educare religioasă a credincioșilor de către preoți. De exemplu, matematica și astronomia erau incluse în curriculumul școlii ecleziastice sau episcopale pentru a-l ajuta pe preot să calculeze exact calendarul, pentru a determina corect sărbătorile și zilele de post creștine. Teoreticienii moderni ai curriculumului propun „modele” și „scheme” ce pot fi circumscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și filologia, care servesc ca discipline de legătură. Zona II cuprinde patru arii: (3) hylenergetica; (4) științele biologice; (5) științele psihologice; (6) științele sociale. Hylenergetica (de la gr. hylé - „materie” - și energheia - „energie”) acoperă studiile dedicate materiei și energiei: chimia, fizica, astronomia, geologia și mineralogia. În rândul științelor biologice sunt incluse: botanica, zoologia, morfologia, citologia, genetica și fiziologia, reunificare însă după principiul evoluției vieții. În rândul științelor sociale sunt incluse: sociologia, ecologia și demografia. Ariile zonei II sunt conectate prin următoarele discipline
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ulise cu Calipso nu sunt simple relații erotice, ci „țesătură”, tramă paideutică a destinului. Ulise contemplă cerul, unde se țese soarta. Studiază Pleiadele, Hiadele, Orion și devine, astfel, el însuși savant care se ocupă de apotelesmatică - numele dat, pe atunci, astronomiei. Dar, într-o zi, studiul acesta pansofic se încheie. Ulise trebuie să plece acasă pentru a-și împlini destinul citit în stele. Este la schola virilitas, dar îl așteaptă schola senii și schola mortis. Calipso ar fi vrut să schimbe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
său au cinat cu Phygia și cu mediumul său de câteva ori. Acest „vodevil” va avea un mare răsunet în presa pariziană și europeană, anunțând declinul spiritismului, care, de-acum înainte, va fi separat de psihologia științifică oficială, urmând exemplul astronomiei în raport cu astrologia. Entuziasmul spiritist duce la crearea Institutului Psihic Internațional pentru Studiul Științific al Fenomenelor Paranormale, ale cărui anale îmi amintesc că le-am citit; era primit aici orice medium care pretindea că are puteri, dar ceea ce fusese scăpat din
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
biologic De milenii întregi, omul este dependent de ritmuri temporale astronomice, în special de ritmul zi/noapte (sau ciclu nictemeral 1) și de anotimpuri. Succesiunea zilelor și nopților ne afectează probabil în privința succesiunii anotimpurilor, din care s-a născut și astronomia în sânul marilor civilizații agricole, Mesopotamia (actualul Irak) și Egipt. Acum 3 000 de ani, primii astronomi sau astrologi au descoperit 12 constelații ce dispăreau de-a lungul unui an la linia orizontului, acolo unde răsărea soarele (răsărit heliacal - helios
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
studiul statistic al faptelor sociale. A. Comte consideră că noua disciplină este menită să încununeze sistemul științelor care se constituiseră deja, și care în opinia sa urmează o serie ascendentă care nu poate fi modificată sau răsturnată, începând cu matematica, astronomia, fizica, chimia și încheindu-se cu biologia. La mijlocul secolului al XIX-lea, considera A. Comte, această piramidă rămâne incompletă, deoarece ea se oprește doar la științele viului. În opinia lui, știința care trebuia să încheie această piramidă și să devină
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
c) actorii trebuie s) fie conștienți de ele, c) schemele teoreticienilor trebuie s) corespund) cu aspirațiile oamenilor de stat - nu poate declanșa revoluția pe care a cerut-o. În absența unei revoluții copernicane, lui Hoffmann îi r)mane soluția ptolemeic). Astronomia ptolemeic) a proiectat mișcarea p)mântului în corpurile cerești, compensând înlocuirea prin ingeniozitate geometric). Politică internațional) de tip ptolemeic las) în afara analizei sale efectele pe care le-ar putea avea sistemul în totalitatea să, recaptând apoi în mod superficial acele
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de Weiss. În 1851 comisul transpune după Al. Dumas romanul „istoric, religios și politic” Akté sau Moartea lui Neron, împărat a Romei, iar în anul următor, Scene din viața privată sau Aceeași istorie de Balzac. Cuprinzând „povățuiri” și date de astronomie, Pashalion nou (1858) este o lucrare de popularizare. În „Calendar pe anul 1853”, ca și în cel pe 1854, sub semnătura C.G. apar versuri, precum și traduceri din J.-J. Ampère, J.-J. Barthélemy, Bernardin de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
a procesului instructiv educativ de către profesori, astfel încât ele să pună în evidență următoarele elemente, comune pentru fizică și alte obiecte “învecinate”: domenii de cercetare (fapte naturale); metode de cercetare; limbaj. Fizica împrumută metodele și limbajul său biologiei, chimiei, științelor tehnice, astronomiei. Biologia, chimia, astronomia, științele tehnice oferă fizicii, în principal, obiectul cercetărilor. Matematica oferă fizicii metodele și limbajul, preluând ea însăși de la fizică problematica cercetării. Conceptele prevăzute de programele școlare sunt în interdependență și organizate într-un sistem de noțiuni astfel
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
educativ de către profesori, astfel încât ele să pună în evidență următoarele elemente, comune pentru fizică și alte obiecte “învecinate”: domenii de cercetare (fapte naturale); metode de cercetare; limbaj. Fizica împrumută metodele și limbajul său biologiei, chimiei, științelor tehnice, astronomiei. Biologia, chimia, astronomia, științele tehnice oferă fizicii, în principal, obiectul cercetărilor. Matematica oferă fizicii metodele și limbajul, preluând ea însăși de la fizică problematica cercetării. Conceptele prevăzute de programele școlare sunt în interdependență și organizate într-un sistem de noțiuni astfel ierarhizat încât diversele
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]