2,578 matches
-
Ricca a fost desemnat în acest rol. Timp de 15 ani, respectiv până în anul 1777, s-a ridicat la Oradea, un palat în forma literei U, care se dezvolta pe 3 nivele fiind încununat de un acoperiș frânt, specific barocului austriac. În perioada 1945-1989 clădirea a fost folosită mai întâi ca azil pentru revoluționarii comuniști greci refugiați în România, începând cu 1956. În anul 1963 episcopul romano-catolic a fost constrâns sa semneze un act prin care Biserica a cedat edificiul spre
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe și Ciorobești. Și de la această biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost prădat de oștenii turci iar spre sfârșitul aceluiași secol, de către oștenii
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost prădat de oștenii turci iar spre sfârșitul aceluiași secol, de către oștenii austrieci ce făceau dese incursiuni, peste munții din nordul satului.
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
și Germania. Râul izvorăște din Lacul Lunghin situat în regiunea elvețiană Engadina, la înălțimea de 2.484 m. Traversează apoi lacurile Sils, Silvaplana și St. Moritz. După ce trece granița austriacă la Hochfinstermünz, formează valea Inn-ului superior și străbate land-ul austriac Tirol, iar după ce trece de capitala land-ului, Innsbruck, formează Inn-ul inferior. Inn-ul trece din Austria în Germania la Kufstein, traversează sud-estul Bavariei, iar de la Braunau, unde primește apele afluentului său Salzach, formează granița dintre Austria și Germania, până la Passau
Râul Inn () [Corola-website/Science/302065_a_303394]
-
și cu ajutorul localnicilor, ""ca niște iubitori de lucruri noue"", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 și 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea și pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță. Austriecii și cătanele ungurești au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri fără funcții publice), motiv
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
în Cetățuie nu mâne, ce, mâne câte la un locu de nu-lu scia nime; că și boierii săi încă nu erau drepți, ce mulți dintre dânșii se agiunsese cu catanele"" Pe de altă parte, sultanul nemulțumit de prădăciunile săvârșite de austrieci, îi cerea domnitorului să se alieze cu tătarii aflați în Moldova pentru a-i alunga pe cotropitori. Însă domnitorul nu dorea să apeleze la ajutorul acestora, știut fiind faptul că aceștia jefuiau și înrobeau totul aflat în cale. În ziua
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
aflat în cale. În ziua de 10 ianuarie 1717, în puterea iernii, căpitanul belgian François (Ferentz) Ernaut, conducător al trupelor austriece a intrat în Iași, venit din direcția Pașcani-Cotnari. În același timp, stolnicul Vasile Ceaurul - capul răzmeriței care chemase pe austrieci în țară - lua în robie de la Covurlui pe sora domnitorului, ducând-o în chinuri și necinstire la generalul austriac din Brașov. Cu câteva zile mai devreme, vreo 2.000 de călăreți tătari au trecut Prutul și s-au stabilit pe
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
numărau în jurul a 100 de soldați austrieci și erau însoțite și de moldoveni care se aliaseră trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung. În total, trupele aflate sub comanda lui Ferentz numărau "800 de oameni" . Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. El a lăsat de pază la Curtea Domnească aproximativ 200 de slujitori comandați de baș-bulubașul Stoian Sârbul. Acest incident este povestit cu multe amănunte și în cronici. Ostașii
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat cam trei ore, tătarii lovind năprasnic și despuind
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau puști, iar tătarii foloseau săgețile și arcanele, în spatele austriecilor au ieșit ostașii aflați la Cetățuie purtând năframe albe la braț, pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat cam trei ore, tătarii lovind năprasnic și despuind pe morți și pe răniți. Cătanele austriece au început să
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
fost adus în fața domnitorului legat cu o funie de gât de către tătari. La sfatul turcilor, el l-a răscumpărat pe Ferentz de la Cantemir-Mârza, hanul tătarilor, cu 200 galbeni. După ce l-a lovit cu pumnii, domnitorul l-a dat pe căpitanul austriecilor pe mâna lui Ali Agca care l-a decapitat în fața Porții de la Curtea Domnească, ""ca să iee pildă și alții să nu mai vie la Moldova"". (A. Amiras) Trupul căpitanului a rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
1508 exemplare. În 1851 s-a finalizat în incinta parcului o „florărie” (seră), cu scopul conservării florilor și pentru „osebite răsaduri”. Tot acum s-a construit în parc un carusel cu cai de lemn (operă a lui "„Cranțelberg”", mai exact austriacul Adolf Kranzberger) și un bufet de lemn. Un an mai târziu afacerea a fost preluată de căminarul Vasile Gafencu, care a constatat că în jurul bufetului este multă "„necurățenie”" și a solicitat o aprobare pentru a construi un bufet de cărămidă
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
în capitala Varșovia. De subliniat că ducatului nu i s-a permis să aibă propriile reprezentanțe diplomatice în străinătate. În 1809, a izbucnit un război de scurtă durată cu Austria. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat în Varșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
și - prin aceasta - poate avea o semnificație științifică, numai în cazul când este capabilă să reflecte realitatea. În consecință, toate aserțiunile metafizice, teologice sau morale sunt, pentru Wittgenstein, lipsite de sens. Sub influența lui Russell, Wittgenstein și a tezelor fizicianului austriac Ernst Mach asupra empiriocriticismului, la Viena ia ființă o mișcare ce reunește filosofi și matematicieni, denumită pozitivism logic, având ca principali reprezentanți pe Moritz Schlick și Rudolf Carnap. Pentru "Cercul vienez", filosofia ar trebui să aibă ca scop precizarea sensului
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
aceste proceduri tind să fie înlocuite de către analiza ADN. Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilității sau incompatibilității dintre donator și primitor în cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezintă situația în care întâlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclusă. Austriacul Karl Landsteiner este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totuși, cehul Jan Janský a descris și el același sistem în 1907, se pare, printr-o activitate independentă de cea a lui Landsteiner. Grupa AB
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
pentru a câștiga influență în Balcani folosindu-se de ideea panslavismului de unire a tuturor popoarelor slave sub conducere rusească. Aceasta s-ar fi putut face doar prin distrugerea celor două imperii în care trăiau mare parte din slavi, cel austriac și cel otoman. Ambițiile și rivalitățile rușilor și francezilor în Balcani au ieșit la iveală în Serbia, țară cu propria sa renaștere națională și care avea ambiții ce intrau parțial în conflict cu cele ale marilor puteri. Rusia a ieșit
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
mărșăluit prin valea Dunării și a recâștigat controlul asupra orașului Buda iar în toamna următoare a asediat Viena. A fost cea mai ambițioasă expediție a Imperiului Otoman și apogeul extinderii sale spre Occident. Cu o garnizoană de 16.000 oameni, austriecii i-au provocat lui Soliman mari pierderi și au creat o rivalitate geopolitică otomano-habsburgică care a durat până spre începutul secolulului al 20-lea. A mai urmat o nouă încercare de a cuceri Viena în 1532, dar din nou Soliman
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
construcția sa după planurile arhitectului Giacomo Resti. A treia etapă constructivă (1638-1648) i se datorează lui Gheorghe Rákoczi I și constă în extinderea construcției. Forma actuală, corespondentă ultimei etape de edificare, o ia în urma campaniei de refacere a cetății sub austrieci între 1775-1777. Responsabil pentru actuala formă este arhitectul militar Lodovico Marini. Clădirea a avut multiple întrebuințări. Inițial servise ca anexă a palatului princiar, ca loc pentru cei ce deserveau Curtea. Pe parcursul secolului al XVIII-lea ia funcțiunea de cazarmă, însă
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
la Oradea o Parohie personală pentru romano catolici de etnia slovacă, iar biserica din cetatea Oradea le-a fost încredințată lor drept biserica parohială cu filiala Mădăras care aparține de această parohie. Brutăria a fost construită în 1692, imediat după ce austriecii au cucerit cetatea la ordinul generalului Corbelli. Brutăria cu șase cuptoare s-a realizat, cel mai probabil, după planurile inginerului militar, baronul Ernst von Borgsdorf, care a fost însărcinat de Curtea vieneză cu efectuarea planurilor de refacere a cetății orădene
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
inițial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunțat la șefia statului. A fost forțat să plece în Elveția, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat "Republica Germană Austria", exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând "Republica Democratică Maghiară". Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
nu erau mai puțin pornite spre stricăciune morală decât cele din preajma Porții Otomane".") Adversarii unirii cu Roma erau pe de o parte stările protestante din Transilvania, iar pe de altă parte mitropolia ortodoxă din Karlowitz (aflată în teritoriul controlat de austrieci). După numeroase influențe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlowitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică față de episcopul român de la Blaj, primind pe preoții sârbi trimiși de la Karlowitz. Călugărul ortodox Visarion Sarai (agent plătit
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
și-a însușit acest deziderat. La 3 martie 1848, la scurt timp după știrile aflate despre Revoluția Franceză, opoziția a cerut să fie aplicate urgent programele propuse mai înainte, iar parlamentul a aprobat. Rezoluția s-a bazat pe ideea că austriecii se vor vedea siliți să aprobe hotărârea parlamentului ungar. La 15 martie 1848 a început revoluția. Poetul național al Ungariei, Sándor Petőfi , a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu cele 12 puncte importante pentru independență. Kossuth a
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
atac masiv impotriva armatei austriece. Până în mai 1849 a reușit să elibereze aproape tot teritoriul Ungariei. De la Viena, împăratul Francisc Iosif a cerut ajutorul armatei ruse prin generalul Pașkievici și, în iunie 1849, armata țaristă, sub comanda baronului și general austriac Haynau, a intervenit în luptă împotriva forțelor revoluționare ungare cu un efectiv de 200.000 de ostași. Trupele generalului Görgey au atacat forțele ruse. Între 6 și 21 iunie 1849 a avut loc bătălia de la Pered (Tešedíkovo, sat din Slovacia
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
Julius Jacob Freiherr von Haynau (n. 14 octombrie 1786, Kassel, Hessa-Kassel - d. 14 martie 1853, Viena) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac, consilier secret, camerier și deținător al Regimentului de Infanterie nr. 59. Prin cea mai înaltă rezoluție a împăratului Franz Joseph I din 28 februarie 1863, Julius Haynau a fost inclus în lista celor mai demni războinici și celebri comandanți ai
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]