1,792 matches
-
debut al Uniunii Scriitorilor). Acest volum cuprinde comentarii critice asupra poeziei actuale, prelungind, în mare parte, un tip de scriitură proprie foiletonistului. Textele îi grupează pe autori în opt clase tipologice, potrivit criteriului estetic și contextului tematic și stilistic. Judecata axiologică este implicită, criticul arătându-se capabil de aprecieri tranșant formulate. Încadrările, fără a fi perfecte, sunt soluții eficiente de lucru, constituindu-se într-o analiză pertinentă a poeziei românești. Târziu, în 1997, A. publică patru volume de versuri, egale ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
în capitolele următoare va ține cont de particularitatea învățătântului ardelean în contextul mai amplu al învățământului românesc. Fără discuție, școala a fost și continuă să fie o instituție socială decisivă în procesul de reproducere a sistemului de valori (a consensului axiologic) autorizat de autoritățile statale. În realizarea acestui deziderat, o importanță supremă o are literatura didactică, cea care întrupează conținutul informațional și ideologic al procesului educativ. O succintă privire istorică asupra evoluției literaturii didactice românești apare ca o prefață necesară a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Manualul de istorie națională: "armă de instrucție în masă" Pe lângă funcția pedagogică de transmitere de cunoștințe factuale, literatura didactică, cu atât mai mult manualul de istorie națională, îndeplinește o funcție socială majoră, aceea de socializare formală a tinerilor în sistemul axiologic cauționat de autoritățile statale. Pe măsură ce statul și-a asumat o tot mai crescândă responsabilitate și control asupra educației, manualul școlar a devenit un instrument statal de consolidare a identității naționale. În sensul ideii lui N. Machivelli care vedea în religie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Construind rețele de școli dispersate în întreg teritoriul, autoritățile statale ale principatelor danubiene și-au asigurat controlul asupra unui (pentru moment foarte rudimentar și ineficient) aparat instituțional de diseminare a informației prin intermediul căruia putea acționa în direcția modelării cognitiv-comportamentale și axiologice a propriilor populații. Rămâne ca în capitolele imediat următoare să examinăm concepția despre naționalitate transmisă prin canalele instituțiilor de învățământ, precum și imaginea trecutului colectiv aprobată statal (i.e., memoria colectivă) instituită prin mijlocirea literaturii didactice în conștiința istorică a elevilor. 3
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națiunea înarmată și militarizată trebuie să fie permanent pregătită pentru a fi în prag de război. Etica marțială presupune metamorfozarea celor patru virtuți cardinale (prudența, dreptatea, cumpătarea, curajul) și a celor trei virtuți teologale (credința, speranța, iubirea), care constituiau fundația axiologică a civilizației europene clasice, într-un set de șase virtuți național-militare: a) credința; b) disciplina; c) cinstea; d) camaraderia; e) curajul; f) pregătirea de război (p. 68). Toate se trag însă din patriotism, care e virtutea supremă: "Patriotismul este tulpina
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de maximă generalitate, precizate în Orizont și stil. Drumul către "apriorismul românesc" începe cu noțiunile generale care alcătuiesc armătura conceptuală a filosofiei blagiene a culturii - "stil" și "unitate stilistică", "inconștient colectiv" și "personanță", "orizonturi spațiale și temporale" ale inconștientului, "accentul axiologic" și "atitudinile anabasică și catabasică", la care se adaugă "năzuința formativă" pentru a forma "matricea stilistică". Acceptând asumpțiile filosofiei germane a culturii (O. Spengler), Blaga pornește de la ideea existenței unui inconștient colectiv încuibat în străfundurile absconse ale conștiinței. Acesta nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a societății românești postdecembriste. Iradiindu-se în straturile profunde ale conștiinței istorice românești, trei noi idei inter-relaționate s-au impus ca principii organizatoare ale memorie naționale post- comuniste: democrația ca principiu evaluativ, Europa ca noul cadru de referință (spațial, istoric, axiologic, civilizațional) în locul autohtonismului cu tendințe autarhice moștenit din național-comunism; anticomunismul, care a dus la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a curriculei naționale, programei de învățământ și manualelor de educație și cultură civică relevă o surprinzătoare convergență cu tendințele reperabile la nivel global în direcția unei orientări valorice structurată pe trei planuri: i) individualism liberal, în virtutea căruia sunt promovate noțiunile axiologice de demnitate a persoanei, autonomie rațională și realizare a sinelui; ii) angajament comunitarian, întemeiat în valoarea ce prescrie implicarea civică în adresarea problemelor sociale cu care se confruntă comunitățile de apartenență și relevanță afectivă a cetățeanului înțeles ca agent moral
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Este istoricul în măsură să se erijeze într-o instanță morală și să emită sentințe condamnatorii? Pe linia clasică trasată de Leopold von Ranke încă din mijlocul secolului al XIX-lea, continuată de Max Weber prin postulatul său al "neutralității axiologice", se poate răspunde negativ la această interogație: singura datorie morală a istoricului qua istoric este integritatea epistemică a concluziilor sale (Berger, 1963)31. "Istoriei i-a fost atribuită funcția de a judeca trecutul, de a instrui prezentul în beneficiul vremurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în trecutul comunist, solicită o clarificare semantică. După cum punctează P. Berger și A. Zijderveld (2009), fundamentalismul (ca fenomen general) este caracterizat de trei caracteristici: a) este un fenomen reactiv, reacția fundamentalistă fiind declanșată de o amenințare percepută ca periclitând integritatea axiologică (sistemul de valori) a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după cum am amintit deja, formate pe baza unor cunoștințe non-experențiale, de mâna a doua, preluate din mediul socio-cultural. Cele mai plauzibile surse de informație despre comunism pe care adolescenții le pot accesa pentru a-și forma reprezentări sociale și evaluări axiologice despre trecutul comunist pe care nu l-au experiențiat biografic sunt familia, școala și mass-media. Din păcate, chestionarul utilizat în studiul "Elevii și cultura civică" nu conține întrebări care să permită examinarea rolului mass-media în configurarea atitudinilor referitoare la comunism
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațială în structurarea memoriei istorice a unei comunități. O altă lipsă care a sărăcit fondul publicistic asupra căruia a fost rulată analiza este reprezentată de manualele de educație civică introduse în perioada postcomunistă. Proiectate explicit ca instrumente didactice de modelare axiologică, manualele de educație civică relevă în mod transparent sistemul de valori, modelul societal și tipul cetățeanului ideal imaginate și promovate de elitele puterii. În fine, tabloul deficiențelor trebuie completat cu absența revistelor culturale din analiza întreprinsă. O mai mare atenție
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a profanului, prin intermediul unui element generator de alte forme procesuale ale creatului, construiește matricea semantică a structurilor mitice. De la formele primare ca " origine a vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea. Primenind lucrurile create, apa se înfățișează ca hierofanie, "sămânță divină", "lumină", "cuvânt, verb generator" 129. Deschiderea lumii ca potențialitate hierofanică transformă valențele expiatorii ale apei în dinamică a logosului tămăduitor. Temelie primordială a universului, simbol al vieții, apa este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că individualiștii îi interpretează pe ceilalți în termeni de putere, în vreme ce cooperanții îi interpretează în termeni morali. Desigur că o anumită strategie dintre cele invocate anterior se practică și în funcție de natura activității, de gradul de responsabilitate, dar și de orientarea axiologică individuală și de grup dată de valorile culturale induse prin socializare (Iluț, 2004). Încă de la jumătatea secolului trecut, psihologii (sociali) au avertizat asupra efectelor destructive (din punct de vedere psihologic și relațional) ale competiției și au pus, totodată, în evidență
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
propriu-zisă, ca proces morbid, de natură pur medicală; b) suferința, resimțită de omul bolnav, ca o trăire penibilă a răului, a transformării sale morale (tristețe, neliniște, angoasă, deznădejde, grijă față de perspectivele bolii ca amenințare a vieții). Suferința are un caracter axiologic negativ moral, în raport cu propria noastră ființă și cu destinul acesteia. Suferința va apărea întotdeauna ca o schimbare negativă, ca o amenințare sau chiar ca o întrerupere a cursului vieții. Starea de suferință care însoțește, de regulă, boala, nu trebuie însă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De fapt este o pierdere și o căutare a identității, specifică perioadelor de criză socială a valorilor, specifică societăților anomice. Soluțiile propuse sau adoptate în aceste situații de criză socială sunt, în marea lor majoritate, expresia unei confuzii sociale și axiologice generale. Ele au un caracter de cele mai multe ori aberant, nefundat, luând chiar aspectul formal și de conținut al unor construcții delirante de masă, colective. În sensul acesta menționăm, ca mai frecvente și specifice, următoarele forme de manifestare: migrația populațională către
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Argument Actualitatea cercetărilor privind evoluția tulburărilor de comportament la școlarii din clasele primare este determinată, în primul rând, de starea actuală a societății noastre. Consecințele negative ale transformărilor radicale din domeniul economic, politic, ideologic și axiologic, conjugate și potențate de explozia informațională, promovarea de către mass-media a produselor subculturale, slăbirea controlului social și al puterii de intervenție a instanțelor de socializare a generațiilor în dezvoltare, toate la un loc au deteriorat echilibrul social. La clasele I-IV
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
la Rebreanu: se demonstrează contaminarea masivă a conceptului așa-zicând tradiționalist de realism prin fantele deschise de presiunea modernismului și a noilor teorii din epocă privind romanul și tehnicile lui. Mai puțin verosimilă este încercarea de a produce o repoziționare axiologică a cărților lui Rebreanu. Astfel, criticul propune pentru raftul întâi Ion, Pădurea spânzuraților și Ciuleandra, pentru raftul al doilea Adam și Eva, Răscoala și Gorila, iar pentru raftul al treilea Crăișorul Horia, Jar și Amândoi. Semnificativă rămâne, oricum, deschiderea metodologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
însele o apreciere a realităților (îndeosebi a celor social-umane), iar o serie de cuvinte sînt privite într-un anumit mod de societate (precum sînt cuvintele tabu sau cele interzise 255), fapt care atestă participarea limbii la structurarea laturii morale și axiologice a conștiinței. În sfîrșit, manifestarea cea mai intensă și cu cel mai evident aspect social a conștiinței lingvistice la nivel lexical, este reprezentată de baza psihologică, care produce transformarea înțelesurilor unei limbi însușite de către o populație ce adoptă o altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a gîndirii, ci chiar cadrul intern de structurare al ei. Într-o astfel de perspectivă se relevă legătura (mijlocită de gîndire) între cunoașterea teoretică și sistemul semiotic care alcătuiește limba naturală. Mai puțin evidențiată este relația dintre limbă și latura axiologică a culturii. Pe baza reflectărilor în gîndire a aspectelor lumii, spiritul omenesc are capacitatea de a crea el însuși construcții ideale care completează tezaurul inițial. Cultura este alcătuită însă din valori, căci rezultatele cunoașterii nu intră în sfera ei decît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în măsura în care primesc aprecierea comunității în cadrul căreia se instituie și, în acest proces, elementele cunoașterii se fixează în gîndire cu asemenea aprecieri și, astfel, conținutul limbii, alcătuit din ideile de exprimat și din structurarea lor, urmărește în mare măsură și aspectul axiologic al culturii 275. Dacă este ansamblul aspectelor intelectuale, cultura cuprinde în principiu și limba, fiindcă aceasta este în primul rînd o construcție mentală, intelectuală. În esență, limba este un sistem cultural, adică un sistem modelator, fiindcă repre-zintă mijlocul prin care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rău", admițînd că libertatea trebuie să se înscrie în sfera binelui, dincolo de acesta, în sfera răului, înscriindu-se abaterea, adică libertatea rău înțeleasă sau libertinismul. Ca atare, între etapa gnoseologică, a cunoașterii, și cea praxiologică, a acțiunii, se interpune etapa axiologică, a aprecierii, evaluării și opțiunii, dominată de o deontologie ce cuprinde categorii precum "bine", "frumos", "drept", "corect" etc. și, în acest caz, orice libertate presupune și o responsabilitate, care, în situația raportării la limbă, vizează, pe de o parte, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cei care se disting pe plan social.) Această imitare se bazează pe o tendință subiectivă, dar pornește dintr-o obiectivitate rațională, dintr-un calcul: urmarea unui aspect al limbii cu trăsături de aparentă superioritate. Obiectivitatea rațională are de obicei temeiuri axiologice (care țin de valoare), în vreme ce obiectivitatea naturală și cea socială sînt de factură ontologică. De obiectivitatea rațională țin și numeroase impulsuri de a perfecționa limba, precum regularizările paradigmatice pe bază analogică, majoritatea contaminărilor, hiperurbanisme-le310 etc. În aceste cazuri, vorbitorul nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
determinismului”. Această primă interpretare a libertății este totalmente criticabilă. Omul care s-ar considera înafara constrângerilor și-ar conferi atributul libertății oricăror elanuri spointane care ar confunda dorința cu voința și ar da curs, fără cenzură rațională și fără triaj axiologic pulsațiilor vitale pornite din abisurile subconștientului, s-ar supune,în fond, unor constrângeri tiranice ale unui determinism psihologic implacabil. Ar deveni un simplu automat, cu singura deosebire că, aderând tacit la principiul CARPE DIEM, își creează iluzia de a fi
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]