1,939 matches
-
m‑ai accepta drept client, te asigur că întotdeauna vei fi pe primul loc. — Clientul trebuie să înțeleagă că uneori consilierul știe mai bine. Și niciodată să nu îi desconsidere opinia. Nici chiar atunci când crede că e doar o simplă bârfă, ori... vorbărie goală. Zăresc chipul buimac al lui Erin și îmi vine să râd. Clientul a înțeles deja asta, spune Luke. Și e pregătit să asculte cu umilință și să fie pus la punct. În majoritatea situațiilor. — Toate situațiile, răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu lunile. Și ce le spui celor ce te întreabă cum merg aici treburile? De toate, prea multe. Minciuni, tovarășa Vasilică. Exagerări și bârfe, tovarășa Vasilică. Vorbești prea mult și ce nu trebuie. Până la urmă totul ajunge la mine și dumneata tot la mine ajungi. Cât despre Kent, să nu mai pronunți acest cuvânt! Nu te întreb cum faci curățenia în camere, nici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
D-aia, frivolitatea... într-o dictatură, frivolitatea nu mai e ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează ca un excitant, știu asta. Nu face rău nimănui și s-ar putea să-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea trează, știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea trează, știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu și de familie, despre belele economice și preferințele sexuale și tensiunile dintre indivizi și grupuri. Clocotul înăbușit. Mici invidii, spaime, plăceri, puroaie. Doar nu se ocupă blândul nostru popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini nu discută politică, așa susține. Sunt mai interesați de amor, foarte accesibil pentru cei cu valută convertibilă sau chiar pe țigări, cosmetice, băuturi străine. Unii par să-și treacă chiar și examene prin astfel de mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel, spune lumea, bănuielile, bârfele. Evita intimitatea, apropierea. O incipientă incompatibilitate, poate, de care nici el nu era încă deplin conștient? Nu știa încă, poate, destul despre sine, nici ca ar trebui sa fie prudent cu ceea ce va descoperi? Prefera publicul puber al baietilor! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gafton cotele de întreținere și lumina între locatarii apartamentului, povestea despre Gina Puișor și temperamentul ei periculos, aducea ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă, se lansa în subtile comentarii despre viteza exponențială cu care zvonurile, glumele, bârfa străbat teritoriul unei țări, informația neoficială are o viteză de penetrație uluitoare, exponențială, ca la cutremure, adică, unde diferența dintre gradul 2 și gradul 3 Richter este mai mică decât între 7,2 și 7,3. Reacție nucleară, fatală, șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascundem. Sper, deci, că nu e vorba anume despre mine, cine știe ce aiurite informații despre mine. În definitiv, știți destule despre mine, despre familia mea, despre filantropul Marga, despre Sonia, despre utopicul inhibat Gafton, nu cred că v-ar putea influența bârfe răuvoitoare sau gura spurcată a lumii să gândiți despre mine altfel decât merit. Nici calomnii ieftine nu v-ar influența, sper. Știu ce se vorbește despre cei ca mine. Nu degeaba mi-a cerut mucoasa aceea să-i arăt legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la „Palat“ îi spuneau toți în oraș). Generalul nu putea să vină la festivitea de la prefectură. Goncea nu mai ieșea demult din casă, mulți nici nu mai ștaiu cum arată. Unii spuneau că nici n-ar mai trăi. Erau simple bârfe. Îi trimisese vorbă că îl așteaptă la două săptămâni de când se întorsese. Îi scrisese de trei ori până atunci Burtăncureanu, romancierul, „Omul de la Cântare“, cum i se spunea pe vremuri. El aranjase, de altfel, și vizita în județ, făcuse programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog să mă ierți. —Ai venit iar să iei bătaie? îl provoc eu. Nu, nu, se precipită el. Mi-a ajuns pentru azi. Nu, voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ± 1,8%, metodele penetrării timpului gros de 31 de ani, eliminarea inhibițiilor, superstițiilor și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rățoi el. Cargobot, ai auzit de el? Mongolule, tu ești? Da, mă, cum, n-ai murit? Nu sunt sigur. Tu? Eu am 12 ani de moarte, sunt Milionarul. Ăla care trăia din containere? Da, cu nevastă-mea. Acum stă la bârfă cu o vecină de parcelă. Ce? Vorbesc despre ce e prin moarte și tot fac comparație. Cu viața? Nu, cu alte morți. Da' ce, sunt mai multe? Păi... cum? Prin câteva am trecut și noi. Moartea altora, moartea mea, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
setat calculatorul ca pe monitorul din mijloc să mi-l afișeze pe cel care are cuvântul, iar pe ceilalți să-i distribuie cum o crede el de cuviință pe celelalte două ecrane. După mai multe convorbiri fără rost și câteva bârfe picante despre colegi și despre unii profesori, Miroshi și-a luat rămas bun, căci între timp se făcuse, în țara sa, ora cinci după-amiaza. Alexandro ne-a părăsit la o jumătate de oră după Miroshi. Fernand ne-a mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că mă voi rupe sub presiunea atâtor întrebări la care încă nu aveam răspuns, nu am lăsat să se vadă nimic la exterior. Eram numai un zâmbet. Râdeam la mai toate glumele care se făceau și păream interesat de toate bârfele pe care le auzeam. Am ajuns acasă puțin mai târziu decât de obicei, deoarece am mai stat la bârfă cu colegii mei. Eram mai odihnit ca ieri, dar m-am culcat mai devreme. Azi nu era programată nici o întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vadă nimic la exterior. Eram numai un zâmbet. Râdeam la mai toate glumele care se făceau și păream interesat de toate bârfele pe care le auzeam. Am ajuns acasă puțin mai târziu decât de obicei, deoarece am mai stat la bârfă cu colegii mei. Eram mai odihnit ca ieri, dar m-am culcat mai devreme. Azi nu era programată nici o întâlnire cu Dragoș sau Marius, nu exista nici ședința Guvernului care să anunțe schimbări și care să mă țină în fața televizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a celor pe care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul bocancilor grei formau ecouri când se izbeau de pereții holurilor goale, lipsite de amalgamul vocilor de copii, al bârfelor și al conversațiilor febrile pe tema testelor sau a petrecerii de aseară. Un pas. Încă un pas. Iar un pas. Se apropiau. Și cu cât se apropiau mai mult, cu atât mai nerăbdători deveneam. Cu atât sângele ne fugea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
brațe, haideți, doamna Neli, c-ați mai auzit texte la noi... și se uită cu fals reproș la Căpșuna, ce te-o fi apucat acuma?, asta s-o spui la teatrul tău din margine de București, în cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna. — Ce face maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înaintea ei, nu se poate să tacă așa, la nesfârșit, o să vrea fata asta ceva, în definitiv, toate au vrut câte ceva, bani, roluri, mașină. Niște boarfe, iar lumea e rea, vorbește și ea, taie cu bărdița sau cuțitul, cu vorba, bârfa la români, despre asta-i vorba, iubito, explică Octavă insistent...) — Poftim?, Codrescu s-a uitat lung la ea, păi, de ce nu vă mutați?, ce-i inerția asta?, ați terminat facultatea? — Anul trecut. — Îmbrăcați-vă, îmi trebuie radiografia șoldurilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestesc, dar nam chef să mă ia nevasta de cap mai ales acum când nici nu mai are de ce să mă apuce. Așa că ceea ar putea spune unii despre asemenea idile cu mine drept personaj principal, nu pot fi decât bârfe, deoarece în una dintre ele am nimerit, probabil, în săptămâna chioară, reușind performanța de a mă îndrăgosti! Oricum, mai pe la cursuri, mai prin parcuri, ascunși pe după vreun copac, să nu fim văzuți de cei care se ascundeau după ceilalți copaci
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]