1,758 matches
-
la gură cu batista și scutură firmiturile căzute pe veston. Un hohot de râs sănătos îl face să ridice privirea. Sergentul Cristian Lazăr, zis Mâțu, comandantul grupei a doua, savurează o cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în mână, trebuie să știi ce să faci cu ele. Îmi ești dator vândut, domnu' fruntaș. Mic de statură și slab, brunet, tuns scurt și cu o permanentă mină veselă pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu zăbava cu aia nu intră bunăstarea în casă, căci, așa cum spunea bună-mea, fata tre' sa fie bună și la rugă și de fugă...adică să ție la vreme bună dar și când sunt necazuri. Înțelesu-m-ai, măi băiete? Cu gura plină, Suflețel dă aprobator din cap, în timp ce mănâncă netulburat mai departe. Privește cu coada ochiului către American, atent mai mult la lingura plină. Probabil că sfaturile binevoitoare ale acestuia îi intră pe o ureche ca să-i iasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
albaștri, ațintiți asupra lui, nu-l mai privesc decât de dincolo de această lume. Îi ia mâna dreaptă și i-o așeză peste cealaltă, aflată pe burtă. Cu blândețe duce palma peste ochi ca să-i închidă pleoapele. Pacea fie cu tine, băiete. Numai Dumnezeu știe câți copii am văzut omorâți sau mutilați în războiul ăsta. Poate tu vei avea parte de un mormânt unde cineva îți va aduce flori și te va plânge. Cumva, cei dragi, te vor simți aproape. Nu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îi arăți zilnic cadavre mutilate, dimpotrivă. Ori asta nici un politician nu vrea să o riște. Scoate tabachera, aprinde o țigară și trage cu nesaț. O voce cunoscută îl face să tresară. În dreptul lui, surâzător, căpitanul Apostol. Ai făcut treabă bună, băiete! Acum, poate vom avea și noi o perioadă de liniște. Un repaus ar fi mai mult decât bine venit. Soldații nu mai au nici suflet și vlagă. Cât credeți că vom sta aici? Depinde cum merge frontul. Deocamdată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dovada celor mai mulți germani omorâți... Rușii au răfuielile lor cu nemții, dar ce caută tocmai nenorocitul ăsta să dea din gură? Tare aș vrea să-l întâlnesc într-un loc mai retras, unde să fim numai noi doi. Dă-l naibii, băiete, intri în păcat cu el. Mergi la oamenii tăi. Unde te-ai încartiruit? Am găsit o cameră într-o școală. Are ferestrele sparte, dar zidurile sunt întregi. Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subdirectorului), dacă adică și sufletul lui e nemuritor, prefer să ne mănânce viermii pe amândoi și nemurirea să înceteze". Am fost chemat în cancelarie de părintele Dobre, profesorul nostru de religie. M-a mustrat cu blândețe (fusesem, bineînțeles, turnat). "Cum, băiete, tu nu crezi că sufletul e nemuritor?" Nu cred, părinte!" "Rău trebuie să fi trăit tu în cei șapte ani de acasă! a exclamat el cu sinceră compătimire. Mama și tata nu te-au învățat să te închini?" "Ba m-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine însumi și mă amenința tot pe mine. Matilda însă era veselă. Își ridică poșeta de pe jos, se așeză pe scaun și îmi spuse dând și din cap, subliniind cu un reproș amuzat sensul cuvintelor: Fire-ai să fii, măi băiete. Că mă sărutași cu sete De-mi rupseși rochița în spete Și trei nasturi de la ghete... Stupiditatea acestor versuri (probabil un cîntec) și mai ales datul ei din cap mi se părură incredibile. Mă uitai la ea în sfârșit stăpân
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câteva secunde, impresia că un dialog, o înțelegere urma să aibă loc între cei doi, căci Bacaloglu îi spuse cu o detașare ironică: "Ei, dom' Nae, ai vrut, domne, să mă muști? Păi nu-ți merge cu mine, domne, ascultă, băiete, puștiule, ia înghite tu", și-i trimise, strîmbîndu-se bestial, un snop de substanțe din vermorelul pe care îl ducea în spinare. Înțelegerea însă nu se realiză, șobolanul țâșni pe lângă el și ieși peste noi. Corpul îi tremura ca o piftie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în pat, nu căzu în cursă. Îi scosei pantofii, pulovărul, pantalonii, dulcea bluză de mătase... O acoperii cu pledul, îi stinsei veioza și deschisei ușa să plec. "Ei, strigă deodată, foarte trează, unde te duci?"' "Dormi", îi șoptii. Stai aici, băiete, că nu e timp de dormit...'' "Stai cuminte, mă întorc îndată." Intrai la mine, unde nu întîrziai mai mult de câteva minute, dar când revenii o găsii în capul oaselor, reaprinsese veioza și se uita la mine cu un imens
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu asculta pe nimeni. Dacă profesorul se uita pe geam, puteai să și ieși din sală cât răspundea un coleg la tablă. Prin anul patru, ultimul, am intrat în Partid. Trăgeau profesorii de mine și cam aveau dreptate: „Cum, măi băiete, la cât de deștept ești, să nu faci și tu încet-încet o carieră!?“ sau „Carnetul de Partid e ca ăla de conducere: îl iei pentru că ai nevoie de el“. Bineînțeles că nu dădeam doi bani pe lozincile comuniste, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încurcându-se de tot și deodată îl podidi o tuse atât de puternică, încât vreo două minute nu putu continua. — Chiar s-a sufocat! rosti cu răceală, tăios, Lizaveta Prokofievna, studiindu-l cu un aer de curiozitate severă. Ei, dragă băiete, ți-ajunge. E târziu! — Dați-mi și mie voie, stimate domn, să vă fac și eu observația, începu deodată, iritat, să vorbească Ivan Feodorovici, care-și pierduse și ultima picătură de răbdare, că soția mea e aici la prințul Lev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe discuții, interveni Rogojin, care tăcuse tot timpul. Brusc, Ippolit îl privi și, când ochii li se întâlniră, Rogojin rânji amar și veninos, rostind rar niște cuvinte ciudate: — Nu așa se fac treburile astea, băiete, nu așa... Firește, nimeni nu înțelese ce a vrut să spună Rogojin, însă cuvintele sale le produseră tuturor o impresie ciudată; pe toți îi fulgeră același gând. Însă asupra lui Ippolit cuvintele produseră o impresie teribilă: începu să tremure atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuprinsese deodată, strigă tăios și tare: — Dumneavoastră ați fost la mine săptămâna trecută, noaptea, după ora unu, în ziua când v-am vizitat dimineața, dumneavoastră!! Recunoașteți că dumneavoastră ați fost? — Săptămâna trecută, noaptea? Nu cumva chiar ți-ai pierdut mințile, băiete? „Băiatul“ tăcu iarăși cam un minut, punându-și degetul arătător la frunte, parcă gândindu-se la ceva; însă în zâmbetul lui palid, strâmb în continuare din cauza spaimei, licări brusc ceva parcă șiret, chiar triumfător. — Dumneavoastră ați fost! repetă el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lângă tine... — Da, da! aprobă prințul cu înflăcărare. — Carevasăzică, să nu ne dăm de gol și să nu lăsăm s-o ia de-aici! — P-pentru nimic în lume! hotărî prințul. Nu și nu! Așa mi-am zis și eu, băiete: pentru nimic în lume și să n-o dăm nimănui! O să ne petrecem noaptea în liniște. Astăzi n-am ieșit decât pentru un ceas din casă, de dimineață, în restul timpului am stat lângă ea. Pe urmă doar seara am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai ascultă, bâigui prințul. Din pricina spaimei, știu asta... O să-mi treacă spaima și o să mă ridic... — Stai așa până pun pernele și pe urmă te poți întinde... o să mă întind și eu lângă tine... și o să tragem cu urechea.... fiindcă, băiete, încă nu știu... eu, băiete, încă nu știu totul acum, așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spaimei, știu asta... O să-mi treacă spaima și o să mă ridic... — Stai așa până pun pernele și pe urmă te poți întinde... o să mă întind și eu lângă tine... și o să tragem cu urechea.... fiindcă, băiete, încă nu știu... eu, băiete, încă nu știu totul acum, așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Regizorul : Ce drăgălășenie... Actrița : Da, extraordinar [...] Poți să cunoști niște tipuri și niște oameni extraordinari în prospecția asta ! Regizorul : Sper să ne fie de folos... Nu ? Operatorul : Da, ca frecția cu Diana la un picior de lemn. Fundulițe la ambalaj, băiete. Regizorul : Dar și fără fundulițele astea să știi că... Operatorul : Hai, mă lași ? Mă lași ? În filmele noastre oamenii nu mor, nu trăiesc... Le punem numere pe tricou să- i recunoaștem. Pionezele să fie autentice... Regizorul : Și, ce vrei să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
malefic sunt rostite de unchiul lui, pescarul : „Câteodată, băiatul ăsta se uită la mine și nu știu dacă mă vede” și reluate de un lt. Popa scos din sărite, agitându-și mâna cu degetele rășchirate prin fața ochilor lui Vasile : „Mă, băiete, tu vezi ceva ?”. Funcționează aici o regulă care transcende comunismul, enunțată de secole în relația omului cu diavolul și reluată de nenumărate ori în cinema. Ucigă- l toaca nu e un simplu ucigaș, un călău, un torționar care îți poate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să- l vezi, să intri în relație cu el, dracul nu-ți poate face nimic. În agresivitatea sa automată și tembelă, lt. Popa formulează obiecția ontologică cu forța unui Marean Vanghelie de astăzi definindu-se drept primarul „care este” : „Mă, băiete, tu vezi ceva, simți ceva ?”. Interesant, dar pentru astfel de chestiuni metafizice se interzice un film de către tovarăși ? Privind lucrurile în plan strict descriptiv, accesibil spectatorului standard mediu, singurul interesant pentru propaganda politică, în Faleze de nisip e vorba de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
său infatuat la adresa "ardelenilor dezordonați și rozalii" se săturase și guvernul - de pildă, el batjocorise un ministru de Interne cinstit, cu bun simț, un autentic patriot, pe Keresztes Fischer Ferenc, în fața ostașilor, care se "stricau de râs". L-a strigat: "Băiete Fischer!". Împotriva lui s-a inițiat o anchetă, bineînțeles povestea a fost escamotată..."23. Nici Hlatkay Endre, reprezentant al guvernului în patru județe și două orașe cu drept legislativ, nu și-a ascuns părerile atunci când a scris raportul ce însuma
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ce-l vor urma, Costea și Mașa, sau Vania, cum Îi vor spune toți cei apropiați. În familie nu prea a cunoscut nume de alintare. Pentru mamă și frați era mereu Vania, iar pentru tata era cel mai adesea măi băiete. Rareori la urechi Îi ajungeau diminutivele Vanicica sau Vaniușa, probînd apropiere sufletească, așa cum a fost cu Ilenuța ori Vera. În timp ce pentru mama, Smaragda Theodorovna, era numai Vania, pentru mama Irina era cînd puiul sau puișorul, cînd Pimperlicul, cînd zărghitul: -Pimperlicule
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
urmă!” și tot așa. Era un băiat leneș și delăsător. Nu vrea să facă nici un lucru, nu vrea să meargă nici la școală. Vrea numai să se odihnească. Părinții lui erau mâhniți. Învățătorul îi spunea deseori: - Trezește-te și tu, băiete! Timpul aleargă. Ține-te după el! Cine își pierde timpul în lenevie își risipește viața, pentru că viața din timp este făcută. Băiatul nostru n-avea, însă, urechi să audă pe nimeni : nici pe părinți, nici pe învățător, nici pe
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
știi că ai să te prăpădești. Rachiul este o otravă, mai ales pentru tineri. Nu mă pot lăsa, răspunse Florian. M-am deprins cu el și în fiecare zi trebuie să beau o sticlă de alcool. Am eu leac, măi băiete, adăugă doctorul, numai să ai răbdare să-l iei multă vreme. Și într-adevăr, a doua zi, aduse o cutioară plină cu niște boabe, ca niște pietricele. Pune în fiecare zi câte o bobiță în sticla ta de rachiu, dar
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și se cutremură. Nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului. Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsă. Deasupra se vedea o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Porni voinicul iar la drum. Și umblă, și umblă, băiete; de-abia ajunse. Iar când a călcat pe frunză, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, soarele ca un bulgăre de aur scăpătase de amiază. Privi în sus și nu-și credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
mereu În aceeași mică tigăiță În care Încăpeau numai câte două deodată. Iar când așeza primele În tigăiță, eu strigam În gura mare: În 10 minute sunt gata chifteluțele! Dar bunica mereu mă corecta, zicându-mi: - nu știi să socotești, băiete; un minut pe o parte, un minut pe cealaltă, asta Înseamnă două minute. Și fiindcă pun la foc două deodată Înseamnă că timpul se Înjumătățește, adică ar veni câte un minut de fiecare chiftea, nu? Așadar, nouă chiftele În nouă
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]