2,854 matches
-
putea să nege acuzația femeii. El o adusese pe râu, pe râul lui, și-o abandonase. Își recunoscuse vinovăția în clipa în care Pearl i-a adus trupul arzând de febră al lui Andy, iar el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din cap. Și-a tras glezna înspre ea, și-a masat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cerul avea să se apropie de el. E-n regulă. Acum ești tu aici. Mike a tras adânc aer în piept. Mirosul și zgomotul râului erau atât de pregnante încât aproape că înecau lucrurile minore. De exemplu, aroma schimbătoare unui băiețel de doisprezece ani, care nu mai mirosea acum a zahăr, ci a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
poți să vii, la rândul tău, în vizită. Avem o casă la periferie. Zach a făcut un pas înapoi și-n clipa aia, ceva și mai esențial, partea dreaptă a inimii lui Jina, s-a frânt. Soțul ei era un băiețel într-o pădure; el nu se maturizase niciodată. Îi era încă frică să se așeze undeva pentru totdeauna, îi era încă frică să nu cumva s-ajungă ca taică-su, îi era încă frică să n-apară cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din asta, aveam bunul obicei să nu las să-mi scape trăsăturile distinctive ale lucrurilor. Mi le schițam bine În minte și, cînd aveam nevoie, le reconstituiam pînă În cel mai mic detaliu. Așa cum mi s-a Întîmplat și cu băiețelul pe rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare, Întors. Un fular din lînă gri, pantofi din pînză tare, albi. Coada ochiului plecată În jos, părul bățos dar rar, pieptănătura dreaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai invita și pe mine la cîte un pahar - foarte rar -, Îl vedeam stînd zece-douăzeci de minute fără să scoată un cuvînt... Deodată, cineva șterse geamul dinspre partea mea cu un burete murdar. Am scos capul și am văzut un băiețel de vreo zece ani, Îmbrăcat Într-o uniformă care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine și am avut impresia că e gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am coborît panta lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a metroului, care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un ceas ajungem? Apoi da, cam așa, într-un ceas... —Bun! oftă cu veselie doctorul. Hai înainte... Caii porniră; săteanul își puse pălăria în cap și rămase sprijinit în băț, în umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
negreșit. —Mulțum... Am amuțit pentru că, fără nici un avertisment, tot corpul i s-a încordat și ochii au început să-i sticlească. Oh, oau, primesc ceva pentru tine chiar acum. Ce zici de asta? Mi s-au înmuiat genunchii. Văd un băiețel blond, a zis. Poartă o pălărie. E fiul tău? Nu, nu e fiul tău, e... nepotul tău? —Nepotul meu, JJ. Dar trăiește. —Știu, dar e o persoană importantă pentru tine. Mulțumesc că-mi spui ceva ce știu deja. O să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis. La tine? —Cam la fel. Ne-am așezat cu toții în cerc, au început tânguirile de violoncel și mai multe persoane au primit mesaje, dar n-a fost nici unul pentru mine. Apoi Leisl a zis rar: —Anna... văd iar băiețelul blond. Receptez inițiala J. —Pentru că se numește JJ. —Vrea mult să vorbească cu tine. Dar e viu! Poate să-mi vorbească oricând vrea! După, am încolțit-o pe Leisl. —De ce primesc mesaje de la nepotul meu care e încă viu? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un strop în ziua dinainte, mă simțeam de parcă aș fi avut cea mai cruntă mahmureală din viața mea. Am intrat în apartamentul tăcut, am aprins lumina, apoi, încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tăcut, am aprins lumina, apoi, încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut; o zgârietură în pielea lui nouă-nouță, care nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o cicatrice. Apoi am văzut data de pe fotografie. Am rămas uitându-mă la ea, în timp ce creierul meu îmi spunea, nu poate fi adevărat, dar știind instinctiv că așa era: băiețelul acesta se născuse cu doar optsprezece luni în urmă. Fotografia era însoțită de o scrisoare: felicitarea firavă s-a deschis și s-a dovedit a fi o coală de scris. Dar nu mă interesa să aflu ce are de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tine? Nu era scris să fie Kevin, era scris să fie Angelo. Capitolul 2tc " Capitolul 2" M-a trezit soneria - fiecare celulă mi-a tresărit așa de tare încât am crezut că o să fac o criză. Mă întinsesem, cu fotografia băiețelului în brațe, și ațipisem. M-am ridicat, clătinându-mă pe picioare, și s-a auzit iar soneria. Dumnezeule mare! Cât era ceasul? De-abia trecuse de opt. Așa devreme putea să fie o singură persoană: Rachel. Angelo o sunase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Recunoștinței, în presă a apărut prima referire misterioasă la Formula 12: descrisă drept o „inovație fără precedent în îngrijirea pielii“. Capitolul 7tc " Capitolul 7" —Anna, este un miracol, ciripea doamna Maddox. Murisem. Murisem, deși eram încă între cei vii. Și băiețelul ăsta... știu că nu e Aidan, știu că Aidan nu se va întoarce în veci, dar e ca și cum ar fi o parte din Aidan. Dianne își abandonase complet planurile de a pleca într-un loc de meditație pentru femei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și m-am gândit la ce îmi spusese Leisl: de ce era JJ atât de important pentru mine? De ce avea să devină „mai important“? Apoi m-a pălit: poate că Leisl nu se referise câtuși de puțin la JJ. Spusese „un băiețel blond cu o pălărie“ și cu „inițiala J“; descrierea i se potrivea micului Jack tot atât de mult pe cât i se potrivea lui JJ. Poate că Aidan încercase - prin intermediul lui Leisl - să îmi spună despre el? Am simțit un fior pe șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în cale. Părea să fie de acord. Dogly se întorcea în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante de sticlă și m-am uitat dincolo de barieră, căutând un băiețel blond de doi ani. Și iată-l, un băiețel voinic, purtând o bluză de trening gri, blugi și o șapcă cu Red Sox, ținut de mână de femeia brunetă de lângă el. Am simțit, mai degrabă decât să văd, zâmbetul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întorcea în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante de sticlă și m-am uitat dincolo de barieră, căutând un băiețel blond de doi ani. Și iată-l, un băiețel voinic, purtând o bluză de trening gri, blugi și o șapcă cu Red Sox, ținut de mână de femeia brunetă de lângă el. Am simțit, mai degrabă decât să văd, zâmbetul de pe chipul ei. Apoi Jack și-a ridicat privirea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chiar încasa în dinari de aur prețul tăcerii sale în privința fraudelor neguțătorilor; nu cred că încercase să se îmbogățească, însă poziția pe care o deținea îndepărta cu totul de el și de rudele lui spectrul foametei. — Erai pe atunci un băiețel atât de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de a nu-și îndepărta vecinii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răbdarea. La ușa băii, nu se zărea nici o mișcare neobișnuită. Erau femei care intrau, altele care ieșeau, unele înfășurate în văluri albe sau negre, altele acoperindu-și doar părul și partea de jos a obrazului. Câteva fetițe le însoțeau. Uneori băieței foarte mici. La un moment dat o femeie grasă a luat-o în direcția mea. Ajunsă în dreptul meu, s-a oprit o clipă, m-a măsurat din creștet până-n tălpi, apoi a plecat mai departe mormăind vorbe de neînțeles. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-au dus în lanțuri la Lugdunum pe comandanții othonieni învinși la Bedriacum: Spurinna, Annius Gallus, Suetonius Paulinus... Au fost azvârliți în închisoare. Vitellius stătea pe tron, ținându-și în brațe băiețelul mut. A poruncit să fie omorâți centurionii din tabăra lui Otho... Mă refer la cei care au venit la Bedriacum din Dalmatia, Pannonia și Maesia, într-un cuvânt, din Illiria... Toți cei care au ajuns să lupte alături de Otho împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
potrivit. Vitellius încercă să-l îndepărteze cu cotul, dar pretorianul se aplecă din nou spre el. — E o știre gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit, împărate? Nu mai vreau să aud vești rele... De când ucigașii plătiți de mine au dat greș în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau ai mei? Apoi își ridică privirea spre mine și îmi spuse cu o seriozitate tristă: — Hei, cum te cheamă? — Eu sunt Martin, am spus eu dintr-odată... Îmi urăsc numele. Vreau să spun că dacă ai un copil, un băiețel, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru el e să-i dai numele de John? Eu mă numesc John Self1. Dar pe cine nu-l cheamă așa? Pe tine cum te cheamă? — Mi se spune Moby. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tu vrei să afli motivația. Dorești motivația. Okay. Poftim. Servește și câteva motivații. După ce a urmat cel mai lung discurs pe care mi l-a ținut până atunci. Mi-a spus: — Îți mai amintești, în Trenton, școala de pe Budd Street, băiețelul palid cu ochelari din curte? L-ai făcut să plângă. Eu eram. decembrie trecut, mașina închiriată pe care o conduceai, când ai trecut pe stop în Coldwater Canyon? Ai lovit un taxi, dar nu ai oprit. În taxi era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-l lovești. Eu eram. Eu eram. Hotelul Ashbery, camera 101, stau la televizor, în timp ce pe fața mea mare de crocodil se reflectă tremurătoare lumina ultimelor secvențe ale filmului de la orele mici de tot. Nu... Nu-mi aduc aminte de băiețelul cu ochelari care plângea în curtea școlii - dar nu încape îndoială că erau vreo doi sau trei, și eu eram un copil rău. Întotdeauna dai peste băieții ăștia palizi... E adevărat că în decembrie trecut eram în L.A. și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrebat Selina. „Te place, mi-a spus mie Ossie. Ce mai face ființa aia. Ah, scumpă ființă! Bună, iubita. Obrazul îi este palid, îngrijorat, încordat. Acum merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]