11,781 matches
-
sexual lesbian cu Karen, a clitorisului atins cu limba, a sfârcurilor întărite, a anusului mângâiat. Aceste descrieri păreau să fie un limbaj în căutarea obiectelor de referință, dacă nu chiar începuturile unei noi sexualități despărțite de orice posibilă expresie fizică. Bănuiam că făcuse cel puțin o dată dragoste cu Karen, dar ajunseserăm acum la punctul în care asta nu mai conta, ori nu mai avea nici o legătură cu altceva decât cu câțiva centimetru pătrați de mucoasă vaginală, unghii și buze învinețite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce la viață - îndesându-i unul dintre icurile astea de oțel masiv într-o vertebră de la baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi nu cu mult mai nobile ca ale mele. Bănuiam că era un absolvent care se specializa la spitalul aeroportului în chirurgia cazurilor rezultate din accidente. Mâinile lui puternice duceau o servietă plină cu fotografii. Clefăind cu maxilarele ciupite de vărsat o bucată de gumă, aveam senzația că împărțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urină trecute pe lista neagră. Un medalion de alamă i se legăna pe pieptul gol la capătul unui șnur negru de mătase, însă ceea ce-l scotea în evidență erau cicatricele din jurul frunții și gurii, rămășițele unui îngrozitor act de violență. Bănuiam că era unul dintre medicii aceia tineri și ambițioși care umplu din ce în ce mai mult branșa, oportuniști cu o imagine modernă de huligani, fățiș ostili în relațiile cu pacienții lor. Scurta mea ședere la spital mă convinsese deja că profesiunea medicală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trecând în revistă cu un ochi critic interiorul mașinii, acea aparentă reînviere de vinilin neted și sticlă lucioasă. Îmi urmări mâinile cum se mișcau pe manetele de control. Presiunea coapselor sale pe plasticul încins forma un modul de excitare intensă. Bănuiam că deja era și ea foarte conștientă de asta. Printr-un paradox îngrozitor, un act sexual între noi ar fi fost un mod de-a se răzbuna pe mine. Traficul intens aglomera autostrada nordică de la Ashford la Aeroportul Londra. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era ținut în clema de oțel a unui suport chirurgical. După poziția mult prea rigidă a corpului am dedus că purta și un fel de corset ortopedic. Scoase țigara rulată din aparat, uitându-se la mine cu o evidentă suspiciune. Bănuiam că acest reflex de ostilitate se datora convingerii ei că, spre deosebire de Vaughan, de ea și de Seagrave, eu nu fusesem niciodată rănit într-un accident de automobil. Helen Remington îmi atinse brațul. - Segrave... făcu ea, arătând spre figura absolut destinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera Seagrave, așa cum avea să arate ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că era soția bine întreținută a unui afacerist de succes, cu blana de vulpe în jurul umerilor, la o casieriță de supermarket ajunsă la menopauză și-o plasatoare supraponderală îmbrăcată într-o livrea de gabardină. Spre deosebire de celelalte, aceste șase fotografii fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prima oară de când îl întâlnisem, corpul lui se afla într-o stare de complet repaus, mișcările-i maniace fiind cumva calmate de cufundarea mea în albumul său. Am întors paginile următoare. Vaughan alcătuise un dosar fotografic elaborat al tinerei femei. Bănuiam că dăduse din întâmplare peste accidentul ei la câteva minute după ce Gabrielle derapase și intrase în spatele autobuzului liniilor aeriene. Chipurile alarmate ale mai multor pasageri ai firmei Varig se uitau prin lunetă la mașina sport zdrobită pe care tânăra femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului ei elegant și ar fi ventilat separat fiecare por. Uneori, aspectul de porțelan al feței sale (obținut printr-un machiaj superelaborat, asemănător cu acela al modelelor demonstrative a ceea ce se vrea pentru un chip feminin frumos) mă făcuse să bănuiesc că întreaga ei identitate era o șaradă. Încercasem să-mi imaginez copilăria care crease o femeie tânără atât de frumoasă, copia falsă și perfectă a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în parcarea supraetajată a aeroportului, fie în zona de lubrifiere a garajului ei noaptea, fie în locurile de parcare de lângă șoseaua circulară nordică, ca și când prezența mașinii ar fi fost elementul mediator care dădea singur sens actului sexual. Într-un fel, bănuiam eu, mașina își recrea, în cadrul noilor posibilități ale corpului ei, rolul jucat în moartea soțului. Numai în mașină putea Helen să ajungă la orgasm. Și totuși, într-o seară, pe când stăteam cu ea în mașina mea pe acoperișul parcării supraetajate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
efort, mă putea urmări toată ziua, așteptându-mă încontinuu la intrările aeroportului și în curțile benzinăriilor, aproape ca și când eu aș fi fost cel care-și încrucișa inconștient drumul cu al său. Prezența lui îmi afectase modul în care șofam, și bănuiam că așteptam de fapt să fiu implicat într-un al doilea accident, de data aceasta sub ochii lui Vaughan. Până și uriașele aeronave care decolau de pe aeroport erau sisteme de excitare și erotism, de pedepsire și dorință, ce așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o confruntare deschisă cu poliția. Într-o seară, în timpul orei de vârf, Vaughan mi-a făcut semn să aștept la verdele semaforului, blocând intenționat coloana de mașini din spatele nostru. Cu farurile pâlpâind, o mașină a poliției trase lângă noi, copilotul bănuind după poziția contorsionată a lui Vaughan că fuseserăm implicați într-un accident major. Acoperind fața fetei de lângă el, o casieriță adolescentă de supermarket, Vaughan stătea în poziția ambasadorului rănit pe care-l văzuserăm scos din limuzina zdrobită. În ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și frăgezimea sfârcului ei păreau să-mi violeze degetele. Actele noastre sexuale fuseseră încercări exploratoare. În vreme ce conducea spre aeroport, am privit-o cum mânuia comenzile nefamiliare. Complexul de pedale inversate și pârghii pentru schimbarea vitezei fusese conceput pentru ea - implicit, bănuiam, pentru primul ei act sexual. Douăzeci de minute mai târziu, când am îmbrățișat-o, miasma corpului ei se îmbină cu izul imitației de piele muștar al salonului auto. Ne opriserăm lângă rezervoare ca să privim aterizarea avioanelor. Când i-am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să tragă automat. Au existat lunetiști care au împușcat demonstranți numai în cap. Misterul lor însă nu a fost elucidat nici până astăzi de către guvernanți. Cine a angajat acești mercenari și le-a dat ordin să tragă, nu se știe. Bănuim doar că ar putea fi trupele speciale ale fostei securități, specializate în luptă de gherilă urbană, angajate în luptă de securiști fanatici ai lui Ceaușescu sau de ofițeri securiști care au pactizat cu Ion Iliescu și alți activiști mai populari
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era cântecul perfect pentru lacrimi, și se repeta la infinit. Printre sughițurile dramatice, Monica mai asculta textul. Nu înțelegea toate cuvintele (sleight?), dar bănuia (greșit) că era vorba despre ea, despre cineva într-o situație asemănătoare, părăsit/ă de iubit/ă. O mișca mai ales versul „and you give yourself away“. Cum se dăruise ea lui Bogdan, și cum se dăruise el, la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sau soneria, ar putea bate la ușă. De-aia stau aici, în siguranță. De frică. În urmă cu patru ani, într-o seară ploioasă ca acum, mă întorceam de la mare cu mașina. O luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o autostopistă. Stătea sub un copac, mică și udă, o mogâldeață cu o mână albă ieșind dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încăperea cu un zâmbet superior. Era vorba despre interpretarea ei la vioară a unei bucăți de Dylan, All Along The Watchtower. Suna oribil. Oribil. Ce puteam spune? Mona era violonistă și prietena mea - și încercase să-mi facă o plăcere, bănuiesc. Dar fiind violonistă, nu putuse să mă trezească sugându-mi pula, cum mi-aș fi dorit, ci chinuise piesa bietului moș, încercând să sune ca Hendrix. Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-l pe căpitanul Vlăduț atunci, rezolv imediat, îmi cer mii de scuze, promit că nu se va mai repeta. - Nu, eu îmi cer scuze pentru deranj... - Dar nu e nici un deranj, mă puteți suna oricând... I-am dat telefonul mustăciosului, bănuind că el e Vlăduț. A mormăit de câteva ori în receptor că-i pare rău, că o să-și ceară scuze, că una-alta. După ce a închis, a urlat puțin la polițistul care mă adusese și a început să-mi explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o sticlă de vin alb, dulce. Luca a cerut un pahar de coniac. Așteptându-l pe barman să desfacă sticla, să pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină răbdare, te rog. Va fi amuzant. - Sper, am oftat eu. Barmanul mă anunță că a băgat dopul în sticlă, dar că mi-o dă cu 10.000 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
da, Hagi! Fotbalist! Mare fotbalist! - Da, a jucat și la Barcelona. - Oh, da, Barcelona! - Sunteți spaniol? l-am întrebat, deși nu eram dornic să fac conversație. - Nu, a răspuns apăsând pe accelerator, care era oricum la fund. - Dar? - Mexican! După cum bănuisem. Nu știam ce să mai spun. Era mexican. Și? - De unde veniți? m-a salvat el. - Din Germania. - Oh! Oh! Oooooh! Nemții sunt niște trădători! - Poftim? - Războiul din Irak, au fost contra lui, ne-au lăsat singuri după ce că i-am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe fi-ta sub ochii tăi. Apoi îi va tăia țîțele și ți le va băga în gură. În cele din urmă, o va arunca pe fată de la balcon, iar dacă nu ai, o va băga în gura unui crocodil. Bănuiesc că nici frații Daniel Ciucă nu-ți spun nimic. Foști luptători în legiunea străină, acești dragi amici te vor face să-ți sugi pula, după ce ți-o vor separa de corp. Dureros, crede-mă, dar mai mult pentru tine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce, îmi fac doar meseria. După plecarea lui Lantz, îmi turnai restul de whisky în pahar. Îmi tremurau mâinile. Mă durea capul. Dar eram fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă. Privii în continuare pe geam, visător. După o vreme sună telefonul. - Da, zisei, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rudele mele, cu chiloții ăia atârnând de oglindă? Nu înțelegi că toate femeile care se urcă în mașina ta sunt reduse prin chestia aia la nimic altceva decât ce au între picioare? Aveam o replică bună la întrebarea asta, dar bănuind că Anca nu o va gusta, am păstrat-o pentru mine. Și am tăcut. Anca profită. - Tipi ca tine, voi sunteți niște... pentru voi femeile nu au nici o valoare! Le tratați ca pe niște... - Nu-i chiar așa, am îcercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Paris și era pe urmele mele, n-am pierdut nici o clipă, punându-mă eu pe urmele lui, și așa am descoperit-o pe Bernadette, am știut s-o câștig de partea mea, și am aranjat lovitura împreună, fără ca el să bănuiască nimic. La momentul potrivit, am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce înfloresc toamna, iar doamna Miyagi și-a exprimat dorința să le culeagă, una pentru ea, una pentru fiica ei. Doamna Miyagi avea obișnuita ei expresie supărată și puțin obosită, pe un fond de încăpățânare gravă, care mă făcea să bănuiesc că în lunga istorie a proastelor relații cu soțul ei, despre care se șopteau atâtea, ea nu era numai victima; într-adevăr, între detașarea înghețată a domnului Okeda și hotărârea ei încăpățânată nu știu cine era câștigătorul. Cât despre Makiko, avea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]