3,263 matches
-
jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să-i sperie pe romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acum, se înșela. Deocamdată, tribunalul nu decisese nimic. Nici măcar nu se stabilise data audierii. Pentru moment, casa lui Theo era Fitzherbert Place, alături de el. —De ce ai venit? a întrebat el cu precauție. Ca să discutăm. Ce mai e de discutat? Deci bănuiala lui fusese corectă. Și oricum, credeam că acum discutăm prin avocați. Amanda stătea acum cu spatele la el, așa că Hugo nu-i putea vedea expresia feței. Era însă sigur că pe chipul neveste-sii se citea triumful și ceva mai profund decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce Înveți ? m-am fâstâcit atât de tare, Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a Înhățat caietul cu un „Aha !“ plin de satisfacție că bănuielile lui cele mai negre În privința mea se adeveriseră. i se păruse de la bun Început curios că Îi ceream atâția bani pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plim- bările mele prelungite (sub pretextul cărora eu de fapt mă Întâlneam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce înveți ? M-am fâstâcit atât de tare, încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a înhățat caietul cu un „Aha !“ plin de satisfacție că bănuielile lui cele mai negre în privința mea se adeveriseră. I se păruse de la bun început curios că îi ceream atâția bani pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plimbările mele prelungite (sub pretextul cărora eu de fapt mă întâlneam cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iubitule’... Femeie cu doi copii, unul mare! - Și ce a zis Radu? - Ce era să zică? El o bănuia de ceva timp, stătea noaptea pe computer, dimineață dormea... Vasia s-a repezit să plătească ea telefonul, l-a pus la bănuieli. Ea nu a plătit niciodată nici un bill. Era peste mie! Vasia de la Vasilica, nu îi plăcea numele dat de părinți. Față finuță, drăguțică, „domnișoara de capitală”. El, băiat bun, serios, muncitor, moldovean de felul lui. Îi făcea toate poftele. O
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sunat să mă anunțe că voia să ne Întîlnim după amiază, fără să-mi spună nimic altceva, mă așteptam să aflu că Dragoș se hotărîse probabil să facă pasul către oficializarea vieții În doi. A zîmbit cînd i-am dezvăluit bănuiala mea: Se pare că tu te-ai gîndit mai mult ca mine la treaba asta! Glumesc, bineînțeles. De fapt am venit săți spun că peste cîteva zile plec pentru cîteva luni la specializare În străinătate și am senzația că Îmi
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
a zis Thomas. „Da... ne vedem, acum, la sală... E un meci amical, Între licee...“ Thomas Încerca să și-l Întipărească În minte pentru totdeauna. A doua zi era duminică, dacă l-ar fi Întîlnit, iarăși, Întîmplător, ar fi stîrnit bănuieli. Un corupător de minori, lumea era plină, pînă și o mulțime de Înalte fețe bisericești se Îndeletniciseră, e drept, prin America - și nu doar - cu așa ceva, tocmai era un mare scandal. Cu Juan se vedea pentru ultima oară; era destul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
necunoscut și acela fictiv? Ori, perfid, doar Încercase să provoace? Berg nu se dovedise niciodată xenofob și nici puritan sau prea cuvios nu se arătase; avea o metresă, nu mergea la biserică, poate se și droga uneori, Thomas avea o bănuială. Anticarul aflase probabil ceva - de la cine? - despre donări; știa el ce era scris În toate cărțile din bibliotecă - s-ar fi putut spune -, ce mare greutate ar fi fost să afle o seamă de lucruri despre cei ce Îi tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
merita o regină nepotrivită. Ingrid știa, la rîndul ei, destule despre Thomas, Însă nimic despre urmașii lui risipiți prin lume sau despre cele petrecute la Amsterdam. Despre natura legăturii dintre Thomas și Jesper - prea apropiată cîndva, considera ea - avea anumite bănuieli, și asta, probabil, numai datorită faptului că ea Însăși avusese, Într-o vreme, două scurte intimități cu fete dispuse la toate; ceva nepotrivit pentru firea ei, fusese mai mult curiozitate. Așa porneau mai toate legăturile numite de unii perverse, apropierile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dă viață pacientului? Nimic! Doar ameliorează o stare sau alta, anulează ori diminuează durerile, dar nu poate prelungi viața dacă... - Dacă nu mai are ce, interveni doamna Dobrescu, concluzionând. La băiatul meu..., care este situația? Nu mă mai chinuiți, că bănuiala mea este... - Este aproape reală, sincer vă spun! rosti Eugen aproape înăbușit, ștergânduși cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut Tainicele cărări ale iubirii azi, a avut o..., cum să-i spun
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Da, sunt convinsă, Iulia. Doresc! Am înțeles că te căsătorești curând cu Eugen... Presupun că nu m-am înșelat. Ne așteptați și pe noi? - Cum? Ce? se sperie Iuliana, pe moment, când Laura vorbise de căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i se strecurase în suflet. Își reveni imediat ce pătrunse sensul întrebării din final. Simți cum roșește. Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte. - Să vă așteptăm? Vreți să... Wow! Sunteți nebuni și voi! Mai nebuni ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
urmat sfatul imediat, iar unii dintre ei au murmurat și diverse forme de salut, de genul „mă bucur să vă cunosc”, „ce toamnă minunată”, „locuiți în cartier ?”, „pot să vă ofer o o bomboană de mentă ?”... toți avurăm o vagă bănuiala că întîlnirea noastră fusese declanșată de un vis, ne aflam de fapt acolo întrucît cineva, undeva, visa o astfel de întîmplare. eram toți, fără să știm de ce, solidari cu acest om, și așteptarăm cu răbdare să se trezească. 29. ea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
l-a făcut un prieten italian pe care l-am cunoscut acolo. Am și alte lucruri de el la moșie, unde l-am invitat odată. - Vrei să vezi moșia? întrebă Otilia pe Felix într-un fel care întări acestuia o bănuială. Înțelegând numaidecât aluzia Otiliei, Pascalopol le arătă un album mare cu fotografii. Erau fotografii ale conacului (într-un vast stil românesc, cu pridvor și boltă), a unui lac, a unor vite și cai de rasă, a grajdurilor, a câinilor de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ție! Și, întinzîndu-i farfuria prin întredeschizătura ușii, fugi repede spre camera ei. Aflîndu-se într-o dimineață pe Calea Victoriei, unde privea în vitrina unei librării, Felix zări pe partea opusă pe Otilia. Mergea grăbită în direcția Ministerului de Finanțe. O bănuială se ivi pe dată în mintea tînărului: Otilia se duce la Pascalopol. O ispită, mai tare decât el, îl îndemnă s-o urmărească. Otilia înainta mereu, trecând de Ateneu, apropiindu-se de Biserica Albă și traversând chiar pe partea casei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și încercă să controleze efectul scrisorii. Făcu așa încît să se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata îl privi franc, îi spuse vorbe indiferente și nu păru nici intimidată, nici cu conștiința încărcată. Lui Felix îi încolți bănuiala că scrisoarea nu-i căzuse în mâini și făcu atunci ceea ce altă dată n-ar fi făcut. Profitând de faptul că Otilia era jos cu Pascalopol, intră în odaia ei, aruncă ochii pe pat și pe masă, pe dușumea, însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Casa la care se opri, după număr, era scundă și părea să fi fost înainte o prăvălie, ale cărei vitrine fuseseră astupate. Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în săliță. Dinăuntru se auzeau râsete puternice, convorbiri zgomotoase. Prins bine de braț de către Sohațchi, Titi intră într-o odaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o să stați, îți fac eu dumitale o situație. Lucrurile se petrecură întocmai. Lipsurile de acasă ale fiului ei, motivate în felurite moduri, nu alarmară pe Aglae, care credea orbește în cumințenia lui Titi. Acesta deveni mire și, ca să nu deștepte bănuieli, fu adus de întreaga lui familie, nu fără râsete, până în poarta casei. (Sohațchi privi chiar în casă, pe fereastră.) Titi, puțin amețit, spuse că a petrecut cu niște prieteni, și dormi tun prima lui noapte de soț. Nevasta și restul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acum Costache tresărea la orice scârțâitură a porții, la orice huruit de trăsură, ca și când scrisoarea trebuia să aibă o urmare teribilă numaidecât. O singură clipă nu trecu prin capul lui întrebarea asupra provenienței anonimei și nici vreo cât de mică bănuială asupra adevăratului autor. Scrisoarea în sine era o realitate care-l înspăimînta ca o sentință de moarte și se întreba zbuciumat ce să facă. Un prim instinct de conservare îl îndemnă s-o ascundă și o îndesă bine în buzunar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de o strălucire de sidef. Felix își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum i se vindecă aproape toată, dintr-o dată, și simți că cu altă femeie ar ști să se poarte de-aci încolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia îi apăru din nou scuzabilă și se învinovăți de a fi avut bănuieli nedrepte asupră-i. Pascalopol era un om de un mare bun-simț și nu se putea ca el să fi fost așa de lipsit de respect față de moș Costache, încît să-i răpească fata ca pe o întreținută oarecare. Își refăcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trecută un diagnostic și aștepta curios să vadă desfășurarea lucrurilor. Avea de gând, de altfel, să întrebe pe profesor. Aglae îi spuse nepăsătoare că Simion n-are nimic, că așa se maimuțărește el totdeauna. Când Felix căută să-i strecoare bănuiala că ceva e schimbat în felul lui de a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse disprețuitor: - Dumneata nu-l cunoști pe Simion. Totdeauna a fost nițel scrântit. Dacă m-aș lua după doctori
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
om superior, vrednic de imitat. Se cădea ca și el să fie la înălțimea moșierului și să dea dovezi de aceeași demnitate. O îndoială îl chinuia. La cine făcuse aluzie Pascalopol? Evident, îi atrăsese atenția lui să nu aibă nici o bănuială asupra Otiliei, însă vorbise de calomnie. El, Felix, nu se purtase de loc în așa chip încît să merite astfel de reproșuri și nu și-o putea închipui pe Otilia plîngîndu-se de învinovățiri pe care nu le făcuse. Aluzia lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
merge, nu mă îndoiesc, spre dumneata, iar interesul ei e să-l aibă pe Pascalopol ca ocrotitor, fiindcă moș Costache n-are să-i dea nimic, te-asigur eu, fiindcă nu-l lasă soacră-mea. Îți repet: interesul și datoria, fiindcă bănuiala mea este că Otilia (ești om serios? pot să-ți încredințez un secret? adică, propriu-zis, o prezumțiune serioasă?), ei bine, Otilia trebuie să fie fata lui Pascalopol! Altfel, cum îți explici dumneata dragostea asta între o fată de nouăsprezece-douăzeci de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedem noi mai târziu. G. Călinescu Se înserase de-a binelea când se auziră tropote de cai și rostogolirea roților unei trăsuri. - Parcă vine cineva, observă Stănică, cu trăsura nu poatefi decât Pascalopol! Otilia tresări, iar Felix, spre a înlătura bănuielile, minți, conform învoielii: - Probabil, fiindcă azi îmi spuse mie că are să vie. Nici nuștie că moș Costache e bolnav. Pascalopol, care lăsase în trăsură, intenționat, pe doctorul Stratulat, se arătă în chenarul ușii, de unde, văzând pe Aglae și lume, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]