3,362 matches
-
și vom fi Împreună. Te rog să termini cu replica asta oribilă cu respectul - nu vreau să mă respecți, vreau să mă vrei. Dar n-am spus nimic din toate astea. Mi-am șters doar lacrimile care-mi cădeau pe bărbie și m-am concentrat ca să nu-mi tremure vocea. Când am vorbit În sfârșit, eram mândră de stăpânirea mea și de cât eram de articulată. —Sammy, Înțeleg ce șansă uluitoare reprezintă asta pentru tine și sunt cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în față!... În cele din urmă, a ațipit. Când s-a trezit, noaptea devenise biruitoare. Întunericul înghițise peisajul, lăsând doar umbre care treceau ca o părere prin fața ochilor, grăbindu-se parcă să rămână în urma trenului. Todiriță, cu brațele încrucișate și, bărbia în piept, ședea cu privirea pierdută. Fără țintă. Se vedea de-a binelea că gândurile lui zburau ca liliecii noaptea și peste toate își întinsese unul aripile, întunecându-i limpezimea judecății... „Păi, dacă atunci când tu lipseai de acasă doar câteva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gâtul și capul, măsură cu un compas urma învinețită, cauzată de strangulare, notând toate datele. Vânătaia se întindea de jur împrejurul gâtului, mult prea lungă pentru a fi lăsată de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-o fiolă, și, dintr-un impuls de moment, îi forță fălcile căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și o deschise larg. Negrul țipă, iarba îi căzu din mână și omul se feri din fața armei. Danny spuse: — Comitatul. Mâinile pe bord. Încet - sau te împușc. Tânărul se supuse, mișcându-se cu încetinitorul. Danny îi plantă țeava pistolului sub bărbie și îl percheziționă în buzunarele interioare și exterioare ale hainei, dar și în jurul taliei, căutând o posibilă armă. Găsi un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de armă. Deschise torpedoul și aprinse lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a mașinii pe același nume și un teanc de amenzi de circulație neplătite, în plicurile lor oficiale. Danny puse carnetul, țigările, banii și actele mașinii într-un plic, dându-i drumul să cadă pe pavaj, apoi își trase pistolul de sub bărbia tânărului și îi întoarse capul spre el. De aproape văzu fața ciocolatie a unui golănaș cu ochii aproape în lacrimi și cu buzele tremurânde. Mărul lui Adam îi sălta în sus și-n jos în timp ce încerca să respire. Danny spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
punem câteva întrebări. Doar niște chestii de rutină, după care vă puteți întoarceți numaidecât la muncă. Juan Duarte zise: — Avem de ales? Dudley pufni. Mal îi puse o mână pe braț. — Da. Aici sau în arestul tribunalului. Lopez arătă cu bărbia spre ieșire. Benavides și Duarte îl urmară, își aprinseră țigările și ieșiră cu toții afară. Actorii și tehnicienii făcură ochi mari văzând migrația pieilor-roșii cu fețe palide. Mal plănuia să-i ia tare, să fie dur la început, apoi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de adio. Ești la cuțite cu Jack, altfel n-ai fura de capul tău. Bagă, Vincent! Dă-mi material despre alte învârteli, iar căpitanul nostru te va recomanda pentru un transfer la centrul de reabilitare a deținuților. Scoppettone tuși. Pe bărbie i se prelingea un fir de apă. Dacă n-ai martori, n-ai ce să-mi faci. Upshaw se aplecă peste masă. Mal se întrebă cât de mult îi distorsiona difuzorul vocea. — Ai dat de belea cu Jack, Vinnie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone se reducea acum la scăfârlie, singura parte din el care încă nu era cârpă. Scutură capul, îl răsuci, își împinse bărbia înainte și înapoi, ca un berbec care se pregătește să spargă o poartă de castel. Mal se prinse: puștiul îl încolțise cu un jaf inventat, care s-ar fi întâmplat, chipurile, la aceeași oră cu cel real. Întreg spectacolul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
națiuni sunt vinovate de declanșarea recentului conflict mondial, îmi imaginez că cei de la Imigrație și Naturalizări vor fi foarte bucuroși să vă asigure reîntoarcerea în țările natale. Nathan Eisler se îndoise de spate. Coatele îi ajungeau la genunchi, mâinile sub bărbie, fruntea la pământ. Lacrimile îi șiroiau pe față. Dudley își pocni încheieturile degetelor și spuse: — Un simplu da sau nu e suficient. Eisler dădu din cap a încuviințare. Dudley zise: — Perfect. Mal își scoase carnetul și pixul. — Știu care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vreme îndelungată. Oare ea procurase doza care îl ucisese pe Marty Goines? Mâinile lui Danny tremurau pe receptorul de la piept. Îl auzi pe Meeks la celălalt capăt: — Puștiule, mai ești acolo? Ești acolo, puștiule? Reuși să-și ducă receptorul la bărbie. — Da. Aici sunt. Știi ceva și nu-mi spui? — Da... nu... Pula mea, nu știu... Liniștea se așternu pe fir preț de câteva minute lungi; Danny se zgâia la fotografiile cu wolverine. Meeks întrebă: — Detective, vrei să zici că Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oară imitațiile pe care le știam, spre marea încîntare și chiar spre entuziasmul unora dintre profesori. ― Bravo, mă... bravo, Băjenarule, extraordinar... uite, domnule, n-am știut că ai așa talent! Ba, Niculescu-Brăilițeanu a venit la mine, m-a luat de bărbie și mi-a spus: ― Ia mai fă-i, mă, o dată, pe Brezeanu, că-l imiți de-ai zice că-i chiar el, nu altceva! Dar, după ce terminai cu actorii, numai ce-l văd pe Barbă că-mi spune zâmbind și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic, cu mustăți lungi lăsate pe bărbie. Alexandru Înțelese că numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un Apărător apăru din pădurea de brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o lovitură de pumn care străbătuse platoșa unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o scosese cu un gest fulgerător, aruncând-o pe caldarâm), dar erau și lovituri de neînchipuit, aplicate cu piciorul direct În bărbie, sau, prin salturi cu răsucire, după ceafă, erau salturi lungi peste capetele războinicilor, adevărate zboruri care făceau ca locul masacrului să se schimbe de la o clipă la alta și ca oameni care nu se așteptau să ajungă vreodată În preajma Marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de oști. Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul avea dreptate. Înclină ușor capul spre Toma Cânde, Îndemnându-l să continue. - Acum, când vorbim, continuă logofătul, sultanul se află deja la Adrianopole, ca să preia comanda directă a armatei. Din câte spun iscoadele noastre, Înfrângerea de la Vaslui i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu va putea schimba asta. - Înțeleg... Du-te... ne vedem pe câmpul de luptă. - Și Alexandru? - Dacă fratele meu vrea, va rămâne cu mine. Alexandru Încuviință fără să spună nimic. Desena În minte portretul lui Ștefănel. Îi regăsea trăsături uitate. Bărbia ușor ascuțită, sprâncenele dese, forma ochilor, seninătatea frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani. Pietro Încălecă, dar Înainte de a porunci plecarea, noi semnale se auziră deasupra Luminișului Ursului. Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru că nimeni nu va vedea aceste haine, de fapt. Îmbrăcatul la femeile de la zenana constă mai mult în pregătire și nu în prezentarea reală a hainelor. Într-un moment pe care-l poate smulge din vâltoarea acestor pregătiri, Khwajasara prinde bărbia lui Pran între degetele sale încărcate de inele, îi examinează buza ruptă, și-l informează pe un ton alert că a venit vremea să se concentreze. Are de făcut o alegere cât se poate de simplă și nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi refuzat și fără interdicția acestuia. Falkland Road deveni un loc cu multe greșeli și capcane. Există semne ale inferiorității rasiale: simplitatea și sudarea prea rapidă a fontanelelor craniului. Nasul foarte desfăcut, cu sinostoză a oaselor nazale. Proeminența maxilarelor. Bărbia retrasă. Apariția prematură, dimensiunea și permanența măselelor de minte. Acestea sunt atuurile femeilor. Frunți înalte. Ochii încercuiți cu kohl. Pieptul strâns în bluze strâmte, viu colorate. Pântecele descoperit. Guri deschise, în așteptare. O frunte plată, fără proeminență este o caracteristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-a înrămat. Și iată că după primele luni petrecute printre peluze și străzi cu ploaie, adoarme cu imaginea colorată de mână a lui George al V-lea, rezistând tentației de a se ruga la el, de a-i cere bărbii vopsite să-i arate calea spre alcătuirea sinelui. Până în septembrie nu are nimic de făcut. Este chiar fericit din acest motiv. Gândul la Chopham Hall îl sperie; când vorbesc englezii despre școală, folosesc cuvinte pe care alții le întrebuințează pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la gură și exclamă: „e colosal“, arătând ca o fetiță dintr-o reclamă de săpun Pears. Ea și Jonathan vorbesc despre lucruri importante sau, mai precis, ea vorbește, iar Jonathan îi soarbe mișcarea buzelor. Timp de peste o oră, rămâne cu bărbia sprijinită în mâini și este de acord cu orice spune ea, fără a se exprima în cuvinte, încercând să nu se lase atras de iluziile susținute de muzică de vioară pe care i le inspiră ochii ei, părul sau firimiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se așază în fața acestuia. Se reazemă de platforma de lemn și fumează țigară după țigară, adăpostindu-le în mâna făcută căuș, ca o santinelă în noapte. — Nu prea vorbește, nu? observă Gittens în cea de a cincea zi, scoțându-și bărbia prin acoperiș și făcând semne spre Gregg. Marchant se apleacă spre el cu un aer confidențial. — Jumătate din timp nu te aude. Este tare de urechi, din război, când i-au spart timpanele. Odată, la Beaumont Hamel a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
usucă, lipindu-se de el ca o nouă piele de caolin. Marginea dură de argilă a unui vas îi este lipită de gură; capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se scurge pe bărbie. Cade înapoi pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape uterin al peșterei, ajunge în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la fel de plin precum Marea Chinei de Est și sănătatea la fel de verde precum Munții Sudici. Eunucii se înclină spre Nuharoo și apoi o escortează afară din sală. În încăpere se așterne din nou tăcerea. Stăm în genunchi, iar eu îmi țin bărbia jos. Nimeni nu vorbește și nu se mișcă. Pentru că nu-mi pot da seama ce se întâmplă, mă hotărăsc să trag din nou cu ochiul. Mi se taie răsuflarea în clipa în care ochii mei întâlnesc privirea Marii Împărătese. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
viață e de a servi drept avertisment. N-o să uit niciodată groaza pe care am simțit-o în acea după-amiază, când am văzut-o pe doamna Fei. Capul ei se sprijinea pe marginea borcanului, fața îi era murdară, iar pe bărbie îi picura o substanță verde, lipicioasă. Mama mă apucă de umeri: — Orhideea, promite-mi că vei fi atentă și înțeleaptă. Clatin din cap, în semn că-i voi urma sfatul. Dar miile de frumuseți alese? întreabă Kuei Hsiang. Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o orchestră. Sunetul trompetelor chinezești e atât de puternic, încât mă dor urechile. Un grup de eunuci aleargă în fața mea aruncând pocnitori. Pășesc pe rămășițele lor: hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]