2,313 matches
-
un bac care transporta ostași pe Dunăre, spre un I.A.S. din județul Brăila, doi ostași care nu știau să Înoate, au căzut din neatenție În fluviu și Întrucît nici ceilalți osatși nu știau să Înoate, au fost abandonați. CÎnd bacul a ajuns la mal, cei doi au fost găsiți; ei fuseseră salvați de un marinar de pe un tanc petrolier. S-a renunțat la publicarea materialului”. Credem că, În primul rând articolul a fost dat pradă hulpavului coș cu gunoaie pentru că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
închis pentru cei care ar fi dorit să ajungă în insulă. Îmi amintesc și azi reacția fratelui Lucian Floricel. Când am intrat pe acel drum, a exclamat: ,,civilizație, ADIO!” Am reușit să ajungem într-o zonă de unde urma să luăm bacul pentru a trece dincolo de Dunăre. Dacă pentru potecă am folosit cuvântul ,,drum”, din păcate, pentru ceea ce ne-a transportat pe noi pe malul celălalt, nu există cuvântul potrivit în vocabular: Era o ,,chestie” care se deplasa pe apă! Oamenii îi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a trece dincolo de Dunăre. Dacă pentru potecă am folosit cuvântul ,,drum”, din păcate, pentru ceea ce ne-a transportat pe noi pe malul celălalt, nu există cuvântul potrivit în vocabular: Era o ,,chestie” care se deplasa pe apă! Oamenii îi spuneau bac, dar era o improvizație grosolană și rudimentară, alcătuită din niște fiare și scânduri care trosneau îngrozitor sub greutatea mașinii. Mărturisesc că mi-a fost teamă. Viteza cu care ne deplasam era destul de mare pentru o cutie de fier. Fumul ne
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
crezut că toate piesele care alcătuiesc o mașină se cheamă „delcou” pentru că mama, de câte ori se defecta ceva zicea: „Oare n-o fi delcoul?” O dată, în drum spre mare, când am oprit să trecem Dunărea, așteptându-ne rândul să urcăm pe bac, sora mea Oltea, a văzut o roată de mașină trecând pe lângă noi: „Tată! Uite o roată cum o ia la vale.”, „Aoleu! E roata noastră!”. Cam așa decurgeau călătoriile noastre și n-au fost puține. Când săraca mașină n-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Oxfordului nu-și pusese amprenta asupra englezei sale coloniale, cu miros de baltă. în principiu, Dumitru Dragomir nu seamănă cu Idi Amin Dada. Întîi și-ntîi, unul era negru, altul e alb. Unul cu ațipeli plătite gras la Oxford, celălalt cu bacul luat la o vîrstă coaptă și cu o studenție romantică la aproape 60 de ani. Ambii, însă, cred cu tărie că lumea îi iubește sincer, ca pe niște bujori nedeschiși în apa din glastră. De studiat ce deosebire e între
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pentru toate cantitățile și toate tipurile de plăci. Alegerea modului de spotare: - analiza calitativă: un capilar sau o miniseringă - analiza cantitativă (ameliorarea reproductibilității, preciziei și automatizării) Eșantioanele: - depunerea simplă - depunerea multiplă automat Developarea plăcilor Placa este plasată într-o cuvă (bac) de developare, conținând solventul (sau amestecul de solvenți) ce constituie faza mobilă. Ascensiunea capilară Stratul poros poate fi asimilat cu o multitudine de mici capilare interconectate și lichidul urcă pe strat umplând capilarele cele mai mici. Se constată experimental că
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
Brumele flamande se prefac în cețuri cimeriene, bălțile dunărene în ape infernale, Mureșul în Styx: Dar Mureșul e-n vale cu apa-i cătrănită, Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuită Ne-așteaptă să ne treacă pe celalt țărm, cu bacul. Și ni-i așa de bine c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ori Crimeea este la o aruncătură de băț de apa Nistrului, granița de răzlețire a neamului nostru către est. Țara Brodnic a voievodului Ploscînea din vechile cronici rusești este Basarabia pentru că brod în limba română înseamnă luntre lată, pod umblător, bac și ca să ajungi pe acest teritoriu cuprins între Prut și Nistru, ape curgătoare mari care la acele vremuri nu puteau fi trecute decît cu ajutorul bărcilor mari sau a podurilor ca-re se trăgeau de pe un mal pe altul iar brodnic era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai departe. Am ajuns la Jilava și acolo am stat În celulele alea mari câteva zile, tot lotul nostru, Împreună cu alții, până am fost din nou Îmbarcați În dube și trimiși la Brăila. La Brăila am fost Îmbarcați pe niște bacuri și trimiși la Grind, o colonie mai mică, care ținea de cea mai mare, Periprava, colonie de muncă pentru deținuți politici. Acolo am stat toată iarna respectivă... Am cules la porumb iarna aia tot timpul. De-acolo, În primăvară, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tineri toți, s-a legat prietenia. Și ați Început periplul prin coloniile de muncă... Da. Pe 6 decembrie 1959, deci de Sfântul Nicolae, ziua tatălui meu, eram ancorați la malul Dunării. Ne-au debarcat și ne-au urcat pe un bac. Locul dormitoarelor noastre era un hambar În care se ajungea coborând pe o scară și care era acoperit cu un capac pe care se punea lacăt... Condițiile erau greu de imaginat. Mai Întâi, era foarte frig. Era o sobă construită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce face... Mai Întâi am stat noi la urmă și aveam tarpanele, dar și-a dat seama că, având tarpanele În mână, suntem periculoși. Și-a chemat cățeaua și-a doua zi ne-a dat ordin să lăsăm tarpanele la bac, să nu le mai luăm cu noi. Cărăm acum snopii fără tarpane și era mai greu, dar era mai grav că nu mai aveam arme. Ș-atuncea a trebuit să stabilim o altă tactică: bandajatul cu fețe de pernă pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
semnalul de alarmă... Când am lăsat-o... a căzut, dar și-a revenit după un timp. Dar a venit „Măi, șarpe”, comandantul, cu soldați după el, și ne-a luat pe mine și pe Gheorghe și ne-a dus la bac. Acolo putea să ne aștepte două lucruri: puțul cu lanțuri unde nu avea loc unul singur, dar de unde nu exista scăpare... Ce era acest puț cu lanțuri? Era un puț din fier, unde se găseau lanțurile pentru ancoră. Te băgau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puț din fier, unde se găseau lanțurile pentru ancoră. Te băgau și te țineau acolo. Sau, dacă erau mai mulți, Îl băga pe cel care Îl socotea că e capul, iar ceilalți erau legați cu burta pe tabla de deasupra bacului. Nu prea era scăpare, că te Îmbolnăveai și mureai. Ne-a luat comandantul și a zis că ne așteaptă puțul cu lanțuri pe unul din noi, și pe unul bacul... Pe parcurs Însă a fost prima dată când eu am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iar ceilalți erau legați cu burta pe tabla de deasupra bacului. Nu prea era scăpare, că te Îmbolnăveai și mureai. Ne-a luat comandantul și a zis că ne așteaptă puțul cu lanțuri pe unul din noi, și pe unul bacul... Pe parcurs Însă a fost prima dată când eu am Încercat să mângâi orgoliul unui nemernic și am Încercat să-i explic că nu suntem vinovați, că de frică am pus mâna pe cățea. Da’ el credea, cadrul, că noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne pedepsească. Și atunci i-am zis: „Dar dumneavoastră sunteți corect, că știți, atunci când eu eram bolnav, că n-am decât un rinichi, dumneavoastră ați Înțeles, iar alții n-au Înțeles”... Și, dom’le, s-a schimbat... Am ajuns la bac și așteptam reacția... Ne-a lăsat să așteptăm cu un soldat lângă noi, s-a dus, a venit cu două rame, două vâsle și a spus: „Care știți să vâsliți?”. Ne-am gândit: „Ăsta e nebun! Ce să vâslim?”. Canalul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prea reușeam, că erau bucăți mari, pe care nu puteam să le ridicăm. El mi-a spus cum să trag la rame la Întoarcere, cum să folosesc curenții de mal și, Într-adevăr, m-am descurcat bine. Am ajuns la bac, a chemat pe alții să descarce, pe cei care erau bucătarii și pe doctor, că erau mai odihniți. Și mie mi-a zis: „M-ai speriat, mă’ șarpe, m-ai speriat la Început, da’ pe urmă te-ai descurcat bine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am tras și un pui de somn până când au venit ceilalți de la muncă. Ați spus că ați fost bolnav cu rinichii? Eee... Fiecare dintre noi Încerca, Înainte ce simțea că nu mai poate, ca să rămână cel puțin o zi la bac. Noaptea auzeam: „Liniște!”. Când auzeam asta..., știam că unul se duce. Deci, cei care erau În jurul lui ne rugau să facem liniște. Am avut și eu un moment de cumpănă și simțeam nevoia că trebuie să rămân cel puțin o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Liniște!”. Când auzeam asta..., știam că unul se duce. Deci, cei care erau În jurul lui ne rugau să facem liniște. Am avut și eu un moment de cumpănă și simțeam nevoia că trebuie să rămân cel puțin o zi la bac, să mă odihnesc, că n-aveau personal să te supravegheze să stai În picioare sau pe șezut și era avantajul că dormeam. Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca, Înainte să fim scoși la lucru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca, Înainte să fim scoși la lucru, ne Încolonam și brigadierul ieșea la raport. Aveam un student În anul V la medicină, din Iași, tot deținut. El era doctorul bacului și singurul lucru pe care Îl putea face era să găsească ceva ca să scutească pe câte unul-doi, care erau mai rău, să nu iasă În ziua aia la muncă. De obicei, nu se reușea, pentru că venea comandantul și spunea: „Băi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
duce... moare.” Aici a fost pus În Încurcătură. Plămâni avea, ficat avea, stomac avea, rinichi avea, Însă doi, iar eu aveam numai unul... Și atunci a zis: „Bă, dacă și așa moare, lasă-l, bă, aici!”. Și am stat la bac două zile, nu o zi. Vă mai amintiți când ați plecat de aici? A mai trecut puțin, am terminat etapa asta și pe 19 martie ’60 s-a decretat Încetarea lucrului În baltă și plecarea. Cei care mai scăpaserăm... pentru că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
amintiți când ați plecat de aici? A mai trecut puțin, am terminat etapa asta și pe 19 martie ’60 s-a decretat Încetarea lucrului În baltă și plecarea. Cei care mai scăpaserăm... pentru că mai eram puțini. Ne-au Îmbarcat pe bac, a venit șlepul, un remorcher, și ne-a remorcat la Periprava... La Periprava cum a fost? Acolo am găsit dobrogeni de-ai mei, care erau mai vechi, și ei m-au ajutat și au intervenit pe lângă doctorul coloniei, care a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost un regim de teroare cum nu s-a mai pomenit. Am stat În celula 33... Acolo am stat cel mai mult, după aceea ne-a-mbarcat Într-un tren fantomă, care ne-a dus până la Brăila, de-acolo ne-a-mbarcat În niște bacuri și ne-a dus În Balta Brăilei... Unde anume ați fost În Balta Brăilei? În Balta Brăilei am fost la o localitate numită Stoenești. Acolo eram vreo 2 400 de deținuți politici Într-o cabană care era acoperită cu stuf
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
extermine sub orice formă. Ei au vrut să distrugă oamenii care li s-o părut un pic suspecți. Nicolschi a Înțeles și el, o văzut că n-aveam cum să fiu legionar. Pe urmă o iarnă am stat pe un bac pentru grâne... Acolo cum se trăia? Ne-o pus niște paturi din fier, cu tablă, și fără rogojină, fără nimica, dormeam direct pe ele. Și până pe la 2-3 noaptea când adormeam, tremuram și ne Încălzeam din tremurat, pur și simplu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din ăla crunt, cum o fost pe Dunăre... nu o fost ușor. Norocul meu că nu m-am Îmbolnăvit de plămâni, de una, alta, că alții o murit, o dat În tuberculoză și imediat i-o terminat... Iarna aceea pe bac și frigul foarte mare a făcut ravagii... Din cauza frigului, foarte mulți, pur și simplu, au murit... Eu am avut noroc că Înfruntam frigul fără probleme. Prima iarnă când am fost la liceu În Brad am făcut-o În pulovăr și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și simplu vrea să desființeze omul, să Îl facă bestie. Pentru că un sistem care a vorbit În numele omenirii s-a transformat În niște canalii, În niște călăi ai propriei națiuni. Ce se Întâmpla cu cei care mureau când erați pe bac? Simplu! Îi lua și, ca pe un câine..., acolo era groapa... Și numa’ să o acopere și gata... Cum era mâncarea acolo? Aia nu era mâncare... Era un pic de apă caldă, pur și simplu. Era o bătaie de joc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]