1,700 matches
-
să spună despre sine că e un tip modest, ceea ce ar face telespectatorii să caște, ci să zică de-a dreptul că nu-i place să se dea balenă în găleată. Cînd ești în culmea gloriei, n-ai timp de banalități. Vorbele încep să capete greutate, orice gest e inventariat și supus atenției publicului. Campionii n-au voie să fie obosiți, acesta e un huzur pe care și-l pot permite doar oamenii de rînd. Doroftei rezistă cu brio acestor momente
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
iarnă, primăvară, vară... Și-n casă gol... și-același gol afară, Și totul repetat necontenit. Oraș ori sat, - netrebnice fermente, Aceleași în palate turbulente Și-n pașnicul colibelor azil. Oriunde truda fără de repaos... Și-n sfere vide: Astrul unutil, Perpetuând banalitatea-n haos. P. CERNA Părerea moștenită din cercurile junimiste că P. Cerna (1881-1913) ar fi un poet mare nu se poate susține. Cerna nu e în realitate decât un modest poet, trudnic, în luptă cu limba, conceptual, oratoric, având cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Prezența lui Amos Bujorescu, spițerul, care sub aerele lui sasistite ascunde un spirit fin și o inimă neprihănită, trezește un râs cordial. Pentru întîia oară Galuscus și Chicoș Rostogan sunt reabilitați și interpretați cu omenie. Deși dialogul e presărat cu banalități și dulcegării poetice, piesa toată e armonioasă și cu aer definitiv. ALȚI DRAMATURGI Comediile lui V. Al. Jean (Ce știa satul, Lacrima etc.), de obicei într-un act, sunt spirituale, susținute pe o conversație delicată, un fel de proverbe mussetiene
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în drumul Crîmului. De altfel aci e un romantism degenerat. Tot ce e grandilocvent romantic și sfâșietor în ordinea sentimentului e surprins cu o înduioșată ironie în mediu burghez, provincial. Se subliniază deci grotescul sublimităților degradate, solemnitatea în caricatură, demodarea, banalitatea, fără a se apăsa umoristic, numai cu o ușoară comprimare intelectuală a unei emoții prea vibratile prin natura ei. La acest contrast se adaugă elemente lirice prin ele înseși, ca decrepitudunea autumnală, pustietatea, monotonia, caterinicile cântând pe străzi pustii, dumineca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pretexte pentru descrierea locurilor și obiceiurilor (Între pescari). Altundeva se creionează personaje de o bunătate cristică, negustori, muncitori portuari, ca în schița În jurul lui Muratacai, o oarecare reușită în sugerarea atmosferei. Alte secvențe, cu un mic nucleu senzațional, suferă de banalitate. În Idylle din viața antică (1935), așa cum spune T. în prefață, încearcă să restituie cât mai fidel aspecte „din antichitatea orientală, greacă, romană, creștină și chiar românească”, „obiceiuri dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
nivel simbolico-parabolic, într-un registru al semnelor enigmatice, vizionare (Al. Cistelecan), în Materia signata și în Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene (1997) descompunerea realului nu mai e urmată neapărat de o transfigurare simbolizantă. Versul se instalează acum în banalitatea amestecată a realului, pentru a declanșa mai degrabă o implozie a imaginarului, în regim oniric: „Trenul urcă ușor, în timp ce noi/ contestăm metafizica. În compartiment intră-un bătrân,/ scoate pălăria de paie, lasă în jur/ un cerc de umbră, desface/ un
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
nu io să vă spun de ce, că io nu știu”. „Ia gândește-te!” Și uite-așa m-a luat, domnule, o săptămână... Sâmbăta după-masa și duminica nu erau anchete. Luni dimineața iar au Început; luni, marți, miercuri, joi, da’, domnule, banalități... Îți punea o Întrebare și spunea: „No, gândește-te!”. Și el ieșea afară. Și eu stăteam acolo, pe taburetu’ ăla... Și venea: „No, te-ai gândit?”. Zic: „La ce?”. „Hai, nu fă pe prostu’!”. Și chestii din astea... Domne, efectiv
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva era un incomparabil bariton politic. Bogatul lui debit de banalități oratorice era expectorat cu glas atât de cald, cu inflecțiuni atât de sonore și atât de armonic variate, încât erai silit să-l asculți. Era un torent care pornea, iar vorbele ieșeau năvală din gura lui și porneau și curgeau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inițiale. Unele m-au consolat, m-au fortificat, altele m-au ulcerat, m-au deprimat, m-au agitat. Categoria din urmă a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care frizează din cînd în cînd banalitatea, acestea conțin posibilități mai mari de valorizare estetică. Chiar pe cele mai urîte, mai dospite în răutate, mai pline de jeg, mai „scîrboase” le-am adunat cu mătura și tîrnul și le-am strîns în debaralele cu fișe pentru toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am sustras elanului aproape general al intelectualității românești de a-l omagia pe unul dintre cei mai merituoși exponenți ai ei. *„Caligraful” V.M. (specialistul nr. 1 al redacției în rapoarte și procese-verbale) și a făcut o manieră din a pune banalitățile pe bigudiuri. Iată cîteva din exprimările sale alambicate, de azi, în ședința Comitetului de Cultură: „decelînd cu atenție suma acțiunilor”, „sub girul acestor răspunderi”, „mai sînt de finisat unele probleme”, „de realizat o deplasare de accent” etc. Cui folosesc asemenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu care încerca să le ilustreze. Rar mi s-a întîmplat să ascult pe cineva, care trece de om spiritual, mai gol de spirit. M am convins că toți care îl declară „fermecător” nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmă încercînd și eșuînd. Pur și simplu, nu le iese. Puși alături de cei pentru care poezia ocazională, „patriotică”, constituie o rutină, par fără vînă, caligrafici. Mecanismele lor interioare sînt astfel calibrate, încît li-i imposibil să folosească retorica zgomotoasă, cu banalități și gesticulație agitatorică. Scriu și ei uneori pe teme date, dar în regim metaforic, cu un plus de abilitate „tehnică”. Gradul de „expunere” e minim în raport cu ceilalți, deoarece poemul comandat e, de obicei, inclus într-un grupaj, camuflat de poeme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de interpretare celor ce te solicită. Nu cred că au curajul s-o raporteze. *Citesc „Cuvîntarea la Congresul al III-lea al Culturii” și nu văd în ea decît reluări. Să convoci peste două mii de oameni, pentru a le spune banalități, iată un lucru oneros și greu de înțeles! „Totul nu-i decît o îngălare de fraze”, e de părere și Sp. „Clișee, lucruri știute de ani și ani!” *Sporici se plînge de „căldura insuportabilă de afară”. Nimeni n-are chef
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
împreună cu Adam, spre casă. Pe drum l-am întrebat ce părere are despre „sciziunea personalității” unora dintre cei pe care-i cunoaștem, de ruptura dintre felul lor de a vorbi în „cadru oficial” și „în particular”. Plicticoși, terni, năclăiți în banalități, în ședințe (inclusiv la învățămîntul de partid); isteți, ironici, expresivi, în conversațiile obișnuite. Uneori e greu de crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu altceva”. Fariseul din povestirea lui Brătescu-Voinești e un „ciocoi nou” care „face paradă de democrație și de dragoste de țăran”, dar se poartă revoltător, neomenos. Pentru mine, farisei sînt, azi, și cei care, după ce ne-au tocat mințile cu banalități propagandistice, au devenit din extrem estici, occidentali („cu accent”)! Tot apropo de fariseism! Un istoric, Vladimir Kobrin, observă, în „Les Nouvelles de Moscou” (nr. 39/1989), tendința pe care o manifestă o seamă dintre compatrioții săi de a schimba rapid
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fapt, naivitate! * Orice frază, orice cuvînt de-al lui mă ofensează. Nu-l pot privi și asculta cînd apare la televizor. În ciuda tonului agitatoric, „învățăturile ” lui sînt inerte. Nu se teme, nici nu se jenează să repete atît de des banalități ideologice, să apese pe noțiuni în care aproape nimeni nu mai crede. Tot ce face se opune la tot ce spune. Chiar și faptul de a ține cuvîntare după cuvîntare. A îmbătrînit fără să învețe nimic despre omul concret, el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Auzind că Între timp ați schimbat și locul de muncă 703, aș avea rugămintea de a răspunde la arzătoarea problemă: unde și cum vă putem găsi În intervalul amintit, și dacă nu sunteți plecat. Promitem să nu vă agasăm cu banalități și nici să vă invadăm cu necuviința de a vă nesocoti timpul sau alte atribuții: totul În limita posibilităților. Dacă apreciați că răspunsul nu ar putea sosi În Cluj până prin 1-2 aug., atunci vă rog mult de tot, să-mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Lucian Raicu s-a impus prin opera sa drept unul dintre primii, dacă nu cumva chiar primul critic literar al generației sale.” Cuvintele aparțin lui Eugène Ionesco, imprimate pe coperta volumului Avec Gogol, ediția franceză a cărții Gogol sau fantasticul banalității, capodopera lui Lucian Raicu și una dintre capodoperele literaturii române din toate timpurile. Cărțile sale (Reflecții asupra spiritului creator, Rebreanu, Practica scrisului și experiența lecturii, Calea de acces, Printre contemporani sunt doar câteva dintre titluri) alcătuiesc, cum menționează Eugène Ionesco
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o cu totul neașteptată plimbare prin parcul Herăstrău. Bănuiam că are să-mi comunice ceva confidențial, de vreme ce voia să evite microfoanele din biroul său oficial. Plimbarea s-a prelungit pentru câteva ore Într-un monolog prietenesc și, dacă mă ghidam după banalitățile pe care le auzeam, codificat. Peisajul aproape londonez al parcului devenise, parcă, decorul neuitatului film Blow-up... Ascultam În tăcere și aprobam, din când În când, lamentările colegului președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce mă alesese tocmai pe mine pentru această
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă... Este nevoia de „altceva”, mai mult decât literatura Însăși, parte din ne-sațul dezechilibrului din care țâșnește și creația? „Logica” explicație sporește, mai curând, Întrebările. Citatul din Lacou-Labarthe și Jean-Luc Nancy
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește a citi „imensa nostalgie a lumii acesteia, Închisă În luminile și culorile ei hermetice, din care nu este permis unei vieți să extragă decât aspectul unei exacte banalități”. Ravagiile senzorialității și ale sensibilității sunt potențate În scrisul lui Blecher de această permanentă inacceptare a reducției, a limitării, a rigidizării În ceva perfect trasat și static. De aici, asediul asupra realității, căreia i se desfac subsolurile și i se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a banalității. Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali, ci și contemplarea imobilelor În care incomparabila sa aventură spirituală și-a aflat refugiu creator ne reamintesc, În Musil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de la Celine la Aragon, de la Hamsun la Brecht), fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al trecutului mitizat, sau de kitschul comunist, egalitar, universal, perpetuu „progresist” al viitorului perfect. N-ar fi prima dată când cărturarii și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Călinescu În studiul Citindu-l pe Cioran (Salmagundi). Și totuși, În 1960, Cioran mai crede, În Istoria utopiei, că: „«Libertățile» prosperă numai Într-un corp politic bolnav: toleranța și impotența sunt sinonime”. Ca maestru al paradoxului, gânditor „anti”, luptând Împotriva banalității, canoanelor și standardelor, bunului-simț și bunului-gust, Cioran Își menținea Întotdeauna neclintita opoziție, chiar și atunci când rezultatul nu avea neapărat o portanță spirituală reală. „A fi paradoxal - a Îmbrățișa idei și opinii Împotriva firii care șochează bunul-simț sau contrazic ceea ce e
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]