1,747 matches
-
-și însuși și pentru a respecta aceste norme trebuie să fie cineva care să-l vegheze și să-l îndrume pe omul de familie. Și astfel apare Eln insul cu misiune politico-morală, care are grijă ca nici o evadare din concretul banalității și din rutina conjugală să nu se poată produce; familia nucleară de tip socialist trebuie să rămînă intactă. Vorbind despre trecut, obsesii, spaime, etc, ajungem la "Gheorghe Popescu", premiera recentă de la Naționalul ieșean, care ne-a prilejuit, de fapt, această
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
devine freatică. Nu Întîmplător, unele personaje echenoziene sînt niște paria: lupta cu ceea ce a mai rămas palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Jan: Shakespeare, notre contemporain, Paris, Payot, 1993 (ediție nouă). KRAKOVITCH, Odile: Hugo censuré. La liberté au théâtre au XIXe siècle, Paris, Calmann-Lévy, 1985. MARCUS, Greil: Lipstick Traces, une histoire secrète du XXe siècle, Paris, Gallimard, „Folio actuel”, 2000. OPREA, Marius: Banalitatea răului (lucrare bazată pe documente ale Securității), Iași, Polirom, 2002. ORWELL, George: 1984, trad. Aurélie Audiberti, Paris, Gallimard, „Folio”, 1972 și 2001; în versiunea românească: Iași, Polirom, 2002. PIAZZA, Pierre: Histoire de la carte nationale d’identité, Paris, Ed. Odile Jacob
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că nu comunicarea în general este obiectul criticii sale, ci doar comunicarea tautologică, adică partea goală a paharului, iar Vattimo sugerează că nu s-a referit și la disfuncțiile comunicării ("media pot să însemne, oricînd vocea "Marelui Frate", sau a banalității stereotipizate, sau vidului de semnificație..."), privind insistent doar la partea plină a paharului. De aceea, primul vorbește de confuzia valorilor, iar al doilea de pluralismul lor. În fond, nici unul nu-i neagă celuilalt partea lui de adevăr, însă fiecare plasează
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
chunks, semnelor asociate. Dualismul lui Simon este foarte fidel dualismului cartezian: există ready-made structures în spirit, gata să atragă semne deja asociate în realitate. Structuri asociative ale spiritului, care corespund asociativității lucrurilor în lume. Nimic nou, decît o foarte cunoscută banalitate; este antica teorie a unei corespondențe, termen cu termen, între senzațiile venite din jur și reprezentarea lor "internă". Rezultate indiscutabile: sistemele-expert Trebuie să mărturisim că aceste simplificări, care par abuzive, au produs totuși rezultate. Totalitatea sistemelor-expert se bazează pe piața
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Soluția ușoară a eliminării excen tricității în întregime este rareori satisfăcătoare, din două motive. Într-un sens pur formal, armonia necontrastantă a unei structuri exclusiv centrice nu justifică tensiunea creată de tendințele antagoniste ale experienței umane. Ne aducem aminte de banalitatea și trivialitatea scuturilor din cercuri concentrice pe care unii op-artiști ai anilor ’60 le foloseau în scopuri practice. William C. Seitz, curatorul expoziției „Ochiul sensibil” din 1965, organizată la Muzeul de artă modernă din New York, scria cu acea ocazie: . Într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în fond, o cale de intruziune în libertatea umană, prescriindu-ne sensuri ale propriei existențe. O realitate precum cancerul reprezintă o smulgere a noastră din universul unei bătălii cu Diavolul, purtată cu speranța ajungerii în Rai, dublată de aruncarea în banalitatea răului biologic. Miile de ani în care ne-am străduit, generație după generație, să ne încadrăm existența pe un fundal universal, să ne găsim un loc privilegiat față de toate creaturile, sunt acum desființate de perspectiva unor relații specifice dintre diverse
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
variantă accesibilă; într-un târziu mi-a picat fisa: era pescar înrăit, surpriza mea trebuia legată de acest hobby. Am aruncat în primul tomberon roșiile și salamul și am luat din nou piața la scanat. Ar fi fost de o banalitate ucigătoare să-i cumpăr o conservă de stavrid în sos tomat, așa că am ales să-i prepar eu ceva bun: o ciorbiță de pește. Și nu orice pește: am mers la taraba cu specialități exotice și i-am ales pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
proprietatea literară”, „originalitatea” - nu figurau la ordinea zilei (fuseseră dezbătute intens la mijlocul deceniului precedent), dar, conexate cu cele privitoare la receptare, puteau fi văzute acum mai limpede și înțelese mai profund. Poetul era frapat de succesul pe care îl aveau „banalitățile drăguțe” și indiferența celor ce scriu și a publicului față de lucrările simple (inclusiv sub aspect grafic), dar cu teme esențiale. Broșurile cu fond greu. „Setea de nou”, prezentă în fiecare, stimula (observație valabilă și azi) o activitate care, cînd o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în aceasta i-a întrecut pe toți. Etica lui Bacovia este o construcție pe deasupra accidentelor sale. Analizînd-o, nu poți decît exclama, cu vorbele lui Miron Costin: „Biruit-a gîndul!”. Singurătatea accentuează suferința ontologică. Datorită tonului pe care li-l imprimă, „banalitățile” capătă un preț nou la Bacovia. De pildă, versul „Vai, și veni o vreme”, din „Să ne iubim”, fu considerat drept „filosofie”, iar „Va fi tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tot ceea ce vedea se „duce”, „cade”, „sfîrșește”. Ca și aceștia, avea oroare de „mediul cunoscut, uzat, deteriorat de obișnuință” (obișnuința care „lustruiește timpul”), însă n-a putut evada din el prin călătorii. Ca și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce înseamnă „limită”, ce înseamnă „abis”, ce înseamnă „amețeală” existențială. Angoasele dramaturgului relevă că senzațiile poetului n-au fost eronate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai generației lui comprimă simbolic și esențializează metaforic, scurtcircuitând banalul și deschizându-l către dimensiuni nebănuite, Emil Brumaru îl scanează centimetru cu centimetru. El e un Gulliver nimerit în Brobdingnag și care vede un rid ca pe o groapă. Fantasticul banalității apare, la Brumaru, din această comutare", observa, pe bună dreptate, Daniel Cristea-Enache. Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic, pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o talpă de femeie uitată printre fructele fără înțeles pentru nimeni/ așteaptă bărbatul care să o privească (...)/ la un colț/ verbul a nu fi rânjește din toate literele". Starea funciară este dictată de o conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și ne hrănim/ cu rodul altor vieți/ ce poartă de la noi/ amprenta morții" (Mai crezi). Celălalt nume al anonimatului este, firește, mediocritatea acoperită de scoria groasă a ridicolului: "ridicolul/ eternul cadou/ pe care ni-l facem/ reciproc/ într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu adus acestei exteriorități inferioare. Retras într-o singurătate orgolioasă, care îi mediază
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Uniunii Scriitorilor din România (2011). Retractil față de tot ce mai poate însemna, astăzi, referentul prozaic pentru o poezie postmodernă aglutinând peste măsură rezultatele observației "realiste" într-o "dicțiune onestă", "netrucată", Cassian Maria Spiridon este unul dintre scriitorii care preferă convertirea banalității cotidiene într-o hipermaterie impregnată de simboluri mitologice și hierofanii. Aproape niciodată nu ai senzația, citindu-i poemele, că realitatea diurnă ori cea direct biografică este materia lirică primă, trecută tale quale în textele încărcate totuși, paradoxal, cu un coeficient
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care o întîlneam, susținută pe atunci cu îndîrjire: cea a mîinii forte (în fapt, a dictatorului abjurat doar în persoana lui Ceaușescu). Puțini aflaseră la acea dată despre sistemele modeme de managerial, despre lucrul pe echipe, despre stimularea creativităților, banalități din manualele de școală occidentale. Aici, în România, mitul Salvatorului lua pe rînd chipul mareșalului Antonescu și al regelui Mihai. Era în cea mai mare măsură o manipulare murdară, a unor servicii secrete aflate oricum în fața falimentului, ca și regimul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
francezi 1-au recunoscut pe acela pe care și-1 doreau pentru Franța..." Un număr special din "Paris-Match", extrem de bogat în notații sugestive, o biografie redactată în grabă au fost suficiente pentru ca în cîteva săptămîni personajul Pinay să iasă din banalitatea jocului politic 20. Încă o dată, vechiul mit al Salvatorului a reapărut în istoria noastră, mit în acest caz trecător, dar pentru moment destul de proeminent, destul de coerent, destul de atractiv pentru a concentra atenția și a face reflecția stăruitoare. În realitate, ne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
chemarea, puterea și gloria, martiriul. La început, un adolescent vagabond numit Simon Agnel, hoinar, instabil, descoperă dintr-odată că i-a fost dat un destin neobișnuit. Simte că este așteptat de întregul popor care nu mai suportă inerția, mediocritatea și banalitatea cotidiană: "Mi-a fost hărăzită gloria, o glorie severă, potrivnică lacrimilor, femeilor și pruncilor, o glorie puternică..." Această speranță se va împlini atunci cînd, ajuns general victorios, Cap de Aur ucide bătrînul împărat, solemn, binevoitor și slab, simbol al legitimității
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
orice apel emis de miturile politice, atît de numeroase și de contradictorii, din vremea noastră, își primește din noi înșine răspunsul, aceasta pentru că primele manifestări, primele lor imperative se află și se manifestă în noi înșine, prin noi înșine, în banalitatea inconștientului nostru. Prezente în ceea ce este normal în psihismul individual (să nu uităm că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în sufletul meu? Mi-e frică să-i beau conținutul. Poate acesta îmi va ucide clocotul gândurilor, îmi va îngheța simțurile și mă voi trezi având aceiași ignoranța caracteristică altora.Mă voi trezi o imitație a unei lumi în care banalitatea și nepăsarea domnesc de prea mult timp. Sau,poate conține o licoare fermecată. Stropul de care are nevoie sufletul meu în drumul lui spre vindecare.Totul stă sub semnul întrebării.Pun în balanță două cuvinte:VIAȚĂ sau MOARTEA? Am nevoie
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
mea. Logica clasică este prescrip-tivă sau prohibitivă: ea îți interzice să faci o operație sau alta. Or, nu există vreo logică prescriptivă a terțului inclus. Nu poți spune că, în orice situație, această foaie de hîrtie este și o pijama. Banalitatea, trivialitatea, gîndirea fragmentară ascultă de logica aristotelică. Terțul inclus se impune atunci cînd apare un anumit tip de problemă profundă. Și iată de ce recunosc necesitatea introducerii acestui terț, a depășirii acestei constrîngeri a logicii care împiedică orice contradicție, dar, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
toate celelalte domenii simbolice. Weber notează că rutinizarea echivalează cu raționalizarea sau că aceasta din urmă este forma generală prin care rutinizarea cuprinde religiosul, economicul, artisticul, politicul: funcțiile de excepție, figurile exemplare, idealurile legendare sfârșesc prin a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor. Se diluează în ordinea corporațiilor, al instituțiilor, definite atât prin anonimatul diviziunii muncii și al producției, cât și prin impersonalitatea serviciilor și contactelor. Procesul devine mai complex, suscită evenimente regulate și repetitive în cadrul unui calendar de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la tehnici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de convergență temele eului și ale banalității cotidiane, ale căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]