1,932 matches
-
Nu știam de ce i-o arestat pe ceilalți și ce se Întâmplă, da’ trăiai tot cu teama asta... Și emblema asta de «bandit» ai avut-o totdeauna. Ți-o dat ei drumul acasă, dar pentru societate și pentru ăsta tot «bandit» rămâne”. Și am zis către omu’ ăsta: „Băi, pe noi Încă nu ne-o arestat... Ce facem? Cum facem?”. Zice: „Mă, dacă mă ia pe mine trebuie să zic și de tine ceva”... Ce puteai să faci? Așa era. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau implicați oameni complet nevinovați... Și veneau ei cu anumite acuzații... Și că ai facut ceva sau că n-ai făcut... nu mai conta... De exemplu, la condamnarea a doua, mie nu mi-au dat voie să casc gura: „Ești bandit!”. Și mi-o spus Încă de la Început: „Pedeapsa o fixăm noi, Securitatea, judecătorii sunt păpușile noastre”. Sunt convins că și acum judecătorii sunt niște păpuși, de aia nu avem justiție, pentru că ei au fost supuși Securității. Procesul unde s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima oră... Trebuia să tai crengi de pe răchită, ca să facem brațele care să le punem În jurul barelor, să protejeze digu’, să nu-l rupă apa. N-o vrut să mă lase să mă duc În lagăr. „Lasă-l să moară, banditul, dă-l În mă-sa!”. Erau niște mitocani, niște oameni de nimica. Aproape că era să mă bată, că de ce am căzut În apă... Vă dați seama ce oameni fără suflet... Dumnezeu știe de unde s-o adunat asemenea elemente, unul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
picioare, pe o bancă sau pe pat, da’ nu culcat, și asta până seara la 22. Noaptea trebuia să stai cu mâinile afară, iar dacă-ți băgai mâinile ’năuntru, te atenționa: „Scoate mâinile afară!” Băga capul pe vizeta aceea și: „Banditule, mâinile afară!”. Și scoteai mâinile afară. De două ori, a treia oară: „Banditule, scoală-te Îmbracă-te și te plimbă!”. Și În fiecare noapte mă plimbam, și ziua nu dormeam... Am ajuns așa de slab, Încât aproape că nu mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seara la 22. Noaptea trebuia să stai cu mâinile afară, iar dacă-ți băgai mâinile ’năuntru, te atenționa: „Scoate mâinile afară!” Băga capul pe vizeta aceea și: „Banditule, mâinile afară!”. Și scoteai mâinile afară. De două ori, a treia oară: „Banditule, scoală-te Îmbracă-te și te plimbă!”. Și În fiecare noapte mă plimbam, și ziua nu dormeam... Am ajuns așa de slab, Încât aproape că nu mă mai puteam mișca... Și În ziua de 11 august am declarat greva foamei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe care le-am Întâlnit, nimic. „Semnezi!” „Nu semnez.” „Cum nu semnezi? Toată lumea semnează, cum nu semnezi?” Eu știam că se dă hârtia asta, care nu-i hârtie de informator..., că totu-i secret. Da’ de ce nu vreau să semnez? Banditul tot bandit Îi... Știți? Curios, mai ridicam capul pe geam din celulă și vedeam coridorul... Și Într-o zi am auzit pași, tocuri de femeie, și, curios, m-am uitat să văd unde merge. A doua celulă, a treia, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le-am Întâlnit, nimic. „Semnezi!” „Nu semnez.” „Cum nu semnezi? Toată lumea semnează, cum nu semnezi?” Eu știam că se dă hârtia asta, care nu-i hârtie de informator..., că totu-i secret. Da’ de ce nu vreau să semnez? Banditul tot bandit Îi... Știți? Curios, mai ridicam capul pe geam din celulă și vedeam coridorul... Și Într-o zi am auzit pași, tocuri de femeie, și, curios, m-am uitat să văd unde merge. A doua celulă, a treia, a patra și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cameră Țurcanu și s-a dus la Juberian, care a fost șeful comitetului, și l-a Întrebat: „Ia spune, care nu vrea să facă demascare?”. Și Juberian a arătat la Gogu Crainic: „Ăsta nici gând nu are. Hai, vino aicea, banditule!”. L-a apucat aicea la gât, i-a dat un pumn, Încât imediat a căzut jos, a leșinat. Și pe urmă l-a luat iarăși de la gât, l-a ridicat și a spus: „Bagă mințile În cap, pentru că ăsta e
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Însă a avut voie să umble liber... Însă, dacă s-a aflat că el a ascuns ceva, atuncea iarăși a fost prins și bătut și mai tare... Așa că și asta a fost o Învățătură, că dacă ai scăpat de grupul bandiților, să nu te gândești că ai scăpat definitiv pentru că: „Noi vom afla dacă ai ascuns ceva”. Ce v-a șocat cel mai tare În timpul demascărilor? Faptul că n-ai putut să socotești, să calculezi ce urmează În clipa următoare... N-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prea aveau ce să afle, mă Întrebau doar de armament... Legionarii erau În prim-plan, iar, dacă cu noi s-au purtat mai ușor, asta a ieșit din cauză că noi În nici un fel de caz nu puteam să fim legionari. Dar bandiți, da... (râde - n.n.) Povestiți, vă rog, dacă vă mai amintiți episodul cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost ruptă pielea, dar s-a umflat tare obrazul și abia a putut să umble. A primit o bătaie și mai multe lovituri la tâmplă... Și Juberian atâta a spus: „Ce vă gândiți? Că domnu’ prim-gardian ține cu bandiții?”. Și i-a spus la Munteanu: „No, stai acolo la colț”. A primit o cârpă umedă, pentru că după bătaia de la tălpi..., și eu am făcut asta..., fiecare a trebuit să miște tălpile pe o cârpă, ca să se dezumfle și să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dezumfle și să nu se facă o bucată de sânge Închegat. No, și el a mișcat picioarele acolo... A primit sus porția de la Țurcanu, Încă În plus, pentru acest fapt n-a mai primit. A stat Înapoi acolo În grupul „bandiților” și a continuat sistemul de demascare... Pe urmă, a primit și el mai departe bucățile de săpun și a fost reeducat. Acuma n-are nici un rost ca să povestesc mai departe, pentru că oamenii aceștia au fost un fel de... jertfe, no
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Imediat mi-am dat seama ce urmează. Pentru ce? Pentru că Juberian a aflat că nu vreau să lucrez cu ei. Vășcan mi-a spus: „No, intră acolo și ai grijă cum te porți, pentru că poate ei, acolo, sunt mai mari bandiți ca tine”. Și, când am deschis ușa, o zis: „Uite, aicea, am adus un băiat. E bolnav. Mai dați o frecție!”. Am crezut eu: „No, s-a terminat”... Dar nu Înțelegeam ce se Întâmplă... Au fost niște băieți acolo care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înainte să Înceapă bătăile am stat o singură zi, după aia a Început direct bătaia: jos, genuflexiuni, dă-i cu bâtele, ăia pe noi... Un șoc. Un mare șoc... Cum s-a declanșat bătaia? A zis Țurcanu: „Jos de pe prici, bandiților!”. Gașca lui, cu bâtele-n mână - aveau picioarele de prici, niște bâte și cozi de mătură -, au Început să deie ca la saci, ca la varză. Și genuflexiuni până nu mai puteai, dă-i iară, dă-i sus, bătaie bună
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu alegea, că pe mine sau pe ălălalt... Dădea cum se nimerea. Ce s-a Întâmplat după această primă tură de bătaie? A Început munca de lămurire... Ne-a ținut un discurs În care ne spunea că am fost niște bandiți și că plătim pentru faptele pe care le-am făcut, și că să nu sperăm În viitor că vom mai continua școala... Spunea Țurcanu: „În cel mai bun caz, dac-o s-ajungi să fii șofer, asta ar fi o meserie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-o-ntâmplat, „că dacă nu, iară veniți aicea”. Asta era o treabă cumplită... De acolo, cam prin iunie 1950, am fost dus la Gherla. Ne-au zis să avem grijă, că mergem acolo, și să căutăm să Îi reeducăm pe bandiții de acolo, care erau muncitori. Cine v-a zis asta? Țurcanu. La Gherla cine conducea demascările În camerele În care ați stat? Era Constantin Bogos... Coca Îi ziceau ăștia, tot moldovean, de prin Bacău. Păcat de el, că spuneau moldovenii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine, de parcă am dat cu coasa..., că eram În zeghe și pantaloni. Și zic: „Hai, mă’ Ioane, măi, asta ți-o trebuit... Nu mai mănânc eu mălai niciodată, futu-i mălaiul mamei lui”. Și ne vede iar și zice: „Mă, bandiților, ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb! Cum vă cheamă? Rămâneți În poartă și luați 25 la fund”. N-o fost valabil ceea ce am zis noi... că șeful de escortă o ținea numa’ pe a lui. Noi degeaba
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care venise special pentru asta la Pitești. Eu eram În prima bancă, cu Radu Livezeanu și cu Alexandru Dumitrescu-Coltești, fostul șef al organizației. Rechizitoriul a fost citit de un procuror tânăr, și În acesta eram Învinuiți de complot... eram numiți bandiți, complotiști. În sfârșit, când am fost Întrebat de șeful instanței militare dacă recunosc faptele pentru care am fost trimis În judecată, deci dacă confirm declarația care am semnat-o la Securitate, am negat pur și simplu. În total, lotul nostru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un preot slab de tot și bolnav... domne, ce l-a bătut un tânăr d-ăsta securist, care făcea armata la Securitate... Asta deoarece În fața acestor tineri noi eram prezentați ca cei mai mari dușmani ai societății, cei mai mari bandiți, cei mai răi oameni posibili. Și mi-aduc aminte că-l bătea mereu pe acest amărât de preot și, până la urmă, știu că nu s-a mai putut ridica și l-au dus pă targă afară, și nu știu unde l-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eu sunt un tip solitar, Îmi văd de treburile mele, stau la bibliotecă... Ar fi trebuit să mă cunoașteți bine, domnule! Cum să mă băgați pe mine În rahatul ăsta?” „Și nu vrei?” Zice: „Eii, futu-ți mama ta de bandit, ai să putrezești În Închisoare. Lasă că o să fii condamnat!”. Deci ăsta a fost ultimul cuvânt... Câți oameni erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi În pat. Eram atât de mulți jos, că atunci când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spunea că dacă facem digul se eliberau. Și probabil că a râs de ei, că la țărani țineau minciunile ăstea cu eliberarea, dar la noi nu țineau... Veneau trupele de Securitate cu automatele și ne păzeau, că pentru ăștia eram bandiți, și la instruire eram toți bandiți. Când am fost să proiectăm un dig la Luciu-Giurgeni, ne-am dus cu doi băieți din ăștia, securiști. Ei mâncau câte un pepene... ne rămânea și nouă cojile. Mai găseai câte un chiștoc de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eliberau. Și probabil că a râs de ei, că la țărani țineau minciunile ăstea cu eliberarea, dar la noi nu țineau... Veneau trupele de Securitate cu automatele și ne păzeau, că pentru ăștia eram bandiți, și la instruire eram toți bandiți. Când am fost să proiectăm un dig la Luciu-Giurgeni, ne-am dus cu doi băieți din ăștia, securiști. Ei mâncau câte un pepene... ne rămânea și nouă cojile. Mai găseai câte un chiștoc de țigare, că mergeam pe dig... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Luciu-Giurgeni, ne-am dus cu doi băieți din ăștia, securiști. Ei mâncau câte un pepene... ne rămânea și nouă cojile. Mai găseai câte un chiștoc de țigare, că mergeam pe dig... Și la un moment dat zice unu: „Băi, bandit!”. Și am spus: „Domne, fii atent, dumnealui e inginer, eu sunt profesor, noi nu suntem bandiți, noi suntem oameni foarte cumsecade”. Și i-am dădăcit pe ăștia. „Cum, dom’le, cum? Că nouă ne spun că nu...” „Domne, toată lumea de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne rămânea și nouă cojile. Mai găseai câte un chiștoc de țigare, că mergeam pe dig... Și la un moment dat zice unu: „Băi, bandit!”. Și am spus: „Domne, fii atent, dumnealui e inginer, eu sunt profesor, noi nu suntem bandiți, noi suntem oameni foarte cumsecade”. Și i-am dădăcit pe ăștia. „Cum, dom’le, cum? Că nouă ne spun că nu...” „Domne, toată lumea de aici e o lume distinsă, e o lume deosebită. Vă bagă În capu’ dumneavostră așa ca să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ofițer de la Direcția Coloniilor, venise În control... Când ne-am Întâlnit cu el, nu i s-a văzut cascheta, că o luase la subsoară. Și zice: „Băi, unde vă duceți voi? Băi, voi mergeți la nuntă? Cum mergeți voi cu bandiții ăștia? Băi, treci unu’ În față, unu’ În spate. Dar unde ți-e Încărcătorul?”. „Domnule..., căzu În apă.” Băi, i-a luat pe ăia doi și i-a trimes În Tribunalul Militar, și pe noi ne-a desființat... Ce personalități
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]