14,931 matches
-
înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă pe podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în dungi, însă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă pe podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în dungi, însă fără să le atingă, și zice: „Marty?“. Are unghiile vopsite cu ojă mov cu sclipici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au nevoie de fraze frumoase de la colegi. Cineva de la redacția artistică desenează un portret după fotografia de pe legitimația lui de serviciu. — Dar zâmbind, zice Oliphant. Zâmbind și cu un chip mai uman. Mai devreme, în timp ce mă întorceam la redacție de la barul de pe Third Avenue, mi-am numărat pașii. Ca să-mi ocup mintea cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în iad pentru lucrurile pe care nu le faci. Pentru lucrurile pe care nu le termini. Pagerul îmi sună din nou și zice că e un mesaj important. Și eu îmi văd de drum, șchiopătând. Capitolul 16 Nash stă la bar. Stă singur, la o măsuță din spate, în întunericul luminat doar de o lumânare mică de pe masă, și-i zic: Da, i-am primit miile de mesaje pe pager. Ce-i așa de important? îl întreb. Pe masă e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și zâmbesc și-l întreb ce vrea să spună. Ce anume știe? Și Nash ține vârful hârtiei răsucite deasupra flăcării și zice: — Știu că tu te gândeai că vecinul tău murise. Știu că am văzut un tip murind subit în barul ăsta în timp ce te uitai la el și că au mai murit patru oameni când te-ai întors la serviciu și ai trecut pe lângă ei. Vârful hârtiei devine maroniu, iar Nash zice: — E clar că nu-i cine știe ce, dar e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
odată, cu o flacără mică, iar Nash zice: — Poate că restul o să-l lămurești tu la poliție. Flacăra crește; e suficient de multă lume de față ca să observe cineva până la urmă. Nash stă aici și aprinde un foc într-un bar; cineva o să cheme poliția. Și-i zic că a luat-o razna. Făclia se face tot mai mare. Barmanul se uită la noi, la torța lui Nash, care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe stradă pe lângă trei dintre victime chiar înainte de momentul morții. Și Danton zice: — Asta nu mai știam. Îl întreb dacă are legătură cu faptul că am stat la o aruncătură de băț de tânărul cu favoriți care a murit în barul de pe Third Avenue. — Aha, zice. Vă referiți la Marty Latanzi. Îl întreb dacă are legătură cu faptul că toate manechinele decedate prezintă semne de raporturi sexuale post-mortem, la fel ca soția mea în urmă cu douăzeci de ani. Și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O echipă de volei feminin care are nevoie de respirație gură la gură. O echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O echipă de volei feminin care are nevoie de respirație gură la gură. O echipă de manechine care solicită o examinare mamară. Dacă au un asistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să-mi accept pedeapsa. Trebuie să mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea de pe masa lui Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul gras și cenușiu care linge tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-un hotel de lux. Jos, la picioarele Monei, e o cutie de carton. În cutie, deasupra, e ceva roșu, o carte. Ceaslovul. Traversez parcarea, și ea strigă: — Helen nu e aici. Pe stația de interceptare spunea ceva de un bar de pe Third Avenue unde murise toată lumea și pe mine mă arestaseră, zice Mona. Punând cutia în portbagajul mașinii ei, zice: — Tocmai ai ratat-o pe doamna Boyle. Acum o clipă a plecat de-aici plângând. Dom’ sergent. Mașina mare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper că n-ai pus la suflet ce-a zis doamna Săteanu i-a șoptit secretarul literar după spectacol, cînd s-au întîlnit jos, în barul de la demisolul teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bine. Nu-i rău. Da' sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai, ieșind să coboare la barul teatrului. Jos, la demisol, barul e pustiu, iar cămăruța din fund, unde actorul-gestionar ține băuturile, e închisă. Mergem la hotel zice Mihai. A, nu! se apără secretarul literar ce, vrei chiar să te sărăcesc? Și-apoi, mai am de dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai, ieșind să coboare la barul teatrului. Jos, la demisol, barul e pustiu, iar cămăruța din fund, unde actorul-gestionar ține băuturile, e închisă. Mergem la hotel zice Mihai. A, nu! se apără secretarul literar ce, vrei chiar să te sărăcesc? Și-apoi, mai am de dus niște hîrtii la secretariat, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aiurea. Haidem! se înviorează Mihai. Ptiu, ce iarnă! exclamă secretarul literar, ieșind în curtea teatrului, în urma lui Mihai. Ninge foarte frumos. Traversează piața alături, în grabă, și intră în hotel, hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sala alăturată, prin ușa veșnic întredeschisă, ajunge la ei ca un zgomot continuu, un fel de răget al elefanților din filmele cu Tarzan. Vezi, de-aia nu vin aici zice secretarul literar. O tavernă. Vreau o vodcă, o beau la barul teatrului sau îmi iau o sticlă acasă. Da, dar nu vedeți femei noi și-așa de frumoase arată Mihai cu privirea spre liftul care și-a deschis ușile parcă anume s-o prezinte pe femeia care a coborît, o blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în care joacă și o actriță cu care a copilărit; locuiau în aceeași curte; o să-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot doctoriță, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece?! se miră chelnerul, pregătindu-se să-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i. Zilele astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim? întrebă spre cel din fața lui. Să dau un telefon arată profesorul spre receptorul luat deja de șofer să ceară autogara. Țuică este? întreabă Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]