2,062 matches
-
coborât și ne- am îndreptat spre tabără. Am străbătut drumul până în tabără pe jos, circa 200 de metri. Când am ajuns în tabără, era momentul în care se ținea careul pentru prezență. Ni s-a făcut repartizarea pe dormitoare, în barăci și pavilioane. Grupul nostru de la Anina a fost repartizat în pavilionul 27, intrarea A. Eram circa 50 de elevi și pionieri. Am fost organizați în detașament și grupe. Conducătorul detașamentului nostru a fost chiar unul din grupul nostru de la Anina
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cîmp imens, plin cu brîndușe, pe care le striveau sub copite oile păscute de cîțiva alde tine? Numai că eu, atunci, la început, supravegheam respectarea proiectului, munceam zece-douășpe ore pe șantier, iar tu, de la păzit oile, ai trecut la păzit baraca unde se țineau lopețile, dormind toată ziua în șezut, cu spatele rezemat de ușă și cu sticla alături. Uiți că ne șterpeleai săptămînal cîte o cazma și-o vindeai pe-o sticlă de rachiu, iar muncitorii plăteau ce furai tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sărit pe plită și a luat foc, iar șorțul mi s-a pătat tot de la sîngele care a început să-mi curgă din nas. Bucătarul-șef a prins-o de brațe pe bucătăreasă și a scos-o afară, trimițînd-o la baraca unde locuia, să se odihnească. Pe mine, m-a trimis să-mi schimb șorțul și să-mi iau de la magazie altă bonetă. După masa de seară, cînd se așeza la masă personalul cantinei, serveam de obicei eu și vreo ospătară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
caselor boierilor români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea secolului al XIX-lea, În vizită la București, prusacul Richard Kunisch nu face nici o discriminare etnică În privința murdăriei : În fața unor „barăci mizerabile”, „greci și armeni murdari, evrei și moldoveni murdari stau sporovăind” <endnote id="(760)"/>. Dar generalizările de orice fel nu sunt recomandabile nici În privința românilor, nici În privința evreilor. Starea de sărăcie și de mizerie a multor Ostjuden este bine-cunoscută, inclusiv
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Facultății de Medicină din Iași, obținând diploma de doctor în medicină și chirurgie, în 1922. În primii ani de studii medicale a funcționat ca intern la diferite spitale, în timpului primului război mondial: Spitalul de Convalescenți de la Mănăstirea Neamțului, Spitalul Barăcii din Roman, Sanatoriul Militar de la Budache și Spitalul Militar din Iași. După mobilizare, fiind student, a funcționat ca intern la secțiile de la Spitalul Sf. Spiridon , apoi la Spitalul de Contagioși Izolarea, ambele din Iași. După absolvirea facultății, în 1922, a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
faptul că fanteziile lui Bauby trebuiau să poarte o amprentă mai clară a personalității sale, după cum rămîne diferența de calitate dintre limbajul cărții lui (atît cît se aude în film) și limbajul cinematografic al lui Schnabel. Atunci cînd Bauby compară barăcile spre care dă terasa spitalului cu un oraș-fantomă din Vestul Sălbatic și suburbiile din depărtare cu o machetă de trenuleț electric, Schnabel lasă ambele comparații să treacă neilustrate și spectatorul le poate aprecia expresivitatea și grația. în schimb, atunci cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am putut. Mi-a mai dat și câteva cadre metalice și am făcut o seră, dacă țineți minte, lângă Corpul de gardă era una. Și mai aveam și un bazin cu pește, în spate la GAZ-ul nostru. Era o baracă metalică și era un bazin cu pește. S. B.: Îl știu, că am făcut de gardă în acel sector. M. M.: Dar de unde a plecat acel bazin cu pește? Când am făcut depozitul de muniție, trebuia să aibă valuri de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ziariștilor li se făcuse foame. Am ochit un chioșc alimentar, am găsit acolo câteva pâini, le-am cumpărat și, aidoma Mântuitorului în Cana Galileii, am început să le împart, fără nici o șansă de a le înmulți. Observasem în apropiere o baracă și cineva mi-a spus că acolo se organizase o cantină pentru muncitori. Am intrat, erau mese și bănci de lemn, totul curat și aranjat. M-am interesat la bucătărie ce meniu au ciorbă de fasole cu costiță și varză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți dădea o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau Cola. Pe seară am ajuns la Copiapo, morți de osteneală, dar bucuroși că am străbătut cea mai inospitaliera zonă a globului, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reședința sa de vară. Un "paseo" pe Avenida Peru, pe malul Oceanului, o vizită la Cazinoul inaugurat în 1930 sau o plimbare în mașină prin pitoreștile localități vecine La Salinas, Renaca, Cochoa sau Concon, cu opriri pentru a vizita nenumăratele barăci cu produse artizanale sau pentru un dejun sau cină în pitoreștile restaurante, sunt doar câteva oferte tentante. Viña del Mar organizează în fiecare an un cunoscut Festival internațional de muzică ușoară, la una din ediții frumoasa noastră compatrioată Janina Matei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locuiesc" răposații Lucio Costa și Burle-Marx! La plecare, am refăcut cei 300 de kilometri parcurși pe întuneric și ne-am făcut cruce prin ce am trecut. Acum mai întâlneam din loc în loc un suflet de om cu câte o mică baracă, unde se puteau cumpăra tot soiul de produse artizanale, în special podoabe confecționate din pietre semiprețioase. De la Tres Marias aveam să achiziționăm o adevărată bijuterie "prețioasă" un surubi de 25 de kilograme, cu care ne-am ospătat cu toții la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară așa, omul și pasărea, până se lăsă întunericul. (...) ... rața rămăsese în copcă (...) Poate că așa era mai bine: rața o să moară în copcă și omul în baracă”. Scopul vânătorii nu este, cum s-ar putea crede, completarea unei (ca să ne exprimăm eufemistic) alimentații insuficiente. Deținutul vrea, de fapt, să ofere un plocon șefului de echipă, pentru ca acesta să nu-l includă în temutul „convoi”, să-l lase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ziariștilor li se făcuse foame. Am ochit un chioșc alimentar, am găsit acolo câteva pâini, le-am cumpărat și, aidoma Mântuitorului în Cana Galileii, am început să le împart, fără nici o șansă de a le înmulți. Observasem în apropiere o baracă și cineva mi-a spus că acolo se organizase o cantină pentru muncitori. Am intrat, erau mese și bănci de lemn, totul era curat și aranjat. M-am interesat la bucătărie ce meniu au ciorbă de fasole cu costiță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se auzea decât torsul aproape imperceptibil al motorului mașinii și cam atât, ceea ce-ți dădea o senzație stranie de sfârșit de lume. Pe sute și sute de kilometri nici urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau Cola. Pe seară am ajuns la Copiapo, morți de osteneală, dar bucuroși că am străbătut cea mai inospitaliera zonă a globului, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
reședința sa de vară. Un "paseo" pe Avenida Peru, pe malul Oceanului, o vizită la Cazinoul inaugurat în 1930 sau o plimbare în mașină prin pitoreștile localități vecine La Salinas, Renaca, Cochoa sau Concon, cu opriri pentru a vizita nenumăratele barăci cu produse artizanale sau pentru un dejun sau cină în pitoreștile restaurante, sunt doar câteva oferte tentante. Viña del Mar organizează în fiecare an un cunoscut Festival internațional de muzică ușoară, la una din ediții frumoasa noastră compatrioată Jeanina Matei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pătrimi din suprafață, iar capitala țării se mută la Iași împreună cu guvernul și casa regală. Populația dintre aceste două râuri a dus o viață de mizerie, înfruntând marea epidemie de tifos, lipsa de alimente, doctorii și încălzire. S-au construit barăci și corturi pentru spitale la Dobrovăț, Grajduri, Iași, în parcul castelului de la Ruginoasa, pentrucă spitalele din Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia făcea ravagii printre soldați, ofițeri, cadre medicale și civili, plus cei răniți de pe front care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pătrimi din suprafață, iar capitala țării se mută la Iași împreună cu guvernul și casa regală. Populația dintre aceste două râuri a dus o viață de mizerie, înfruntând marea epidemie de tifos, lipsa de alimente, doctorii și încălzire. S-au construit barăci și corturi pentru spitale la Dobrovăț, Grajduri, Iași, în parcul castelului de la Ruginoasa, pentrucă spitalele din Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia făcea ravagii printre soldați, ofițeri, cadre medicale și civili, plus cei răniți de pe front care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
unde se știa că se născuse Vasile. Era o sâmbătă de toamnă târzie, zi în care, ajungând acolo, am hotărât să ne informăm, pe cât era posibil, la cârciuma satului, situată la șosea. Un local care este, desigur, "Bar", într-o baracă improvizată. Erau destui bărbați acolo, bând votcă. Intrarea noastră a produs oarecare neliniște, mai ales că eu aveam un aer cam "oficial" din cauza unui impermeabil militar. Repede a fost ascunsă sub tejghea, o condică. I-am intrigat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
închiși între zidurile orașului. Asistența religioasă era asigurată de sute de parohii, biserici neparohiale, institute și convente. În 1930 în urma fluxului migrator populația depășea milionul de locuitori. Noii «romani» s-au revărsat în afara zidurilor, creând cartiere noi, târgulețe, aglomerate de barăci. Situația spirituală în aceste aglomerate umane era dramatică și se agrava alunecând spre abandonare și degradare socială. Suveranul pontif Pius XI (1922-1939) s-a gândit să-i aducă o rezolvare, creând «Opera Pontificală pentru prezervarea credinței și construirea unor noi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
creștină țărănească și educat în curtea Casei Domnului, unde în orice clipă și în orice întâlnire, îi răsuna dulce salutul «Lăudat să fie Isus Cristos!», s-a regăsit pe neașteptate aruncat în mijlocul unui furnicar uman eterogen, înghesuit și segregat în barăcile de la periferia orașului. Această prezență zdrențăroasă, potrivit autorităților epocii, urâțea grandiozitatea și păta splendoarea Orașului Cezarilor, inima propulsoare a Imperiului și a regimului fascist. Multe dintre aceste persoane, odinioară, locuiau vechile târgușoare ale Romei, au fost demolate pentru a face
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
penale dar, mai cu seamă, erau atâția turbați, mâniați, furioși și ostili față de străinii care voiau să se strecoare printre ei pentru a se informa și a profana sacralitatea umilinței lor. Era periculos și aventuros să te adâncești printre acele barăci și căsuțe, marcate pe «loturi» (lotul unu, doi, trei etc.) ori, mai bine zis, pâlcuri. Unele construcții pitice erau numite «rapide», fiind construite în grabă, în doar câteva zile: căsuțe cu un singur nivel, fără paviment, fără apă curentă în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și un proces de creștere demografică accelerată. Mase de tineri proveniți din toată Italia și, mai ales, din sud alergau aici să-și găsească de lucru. Masa de imigranți a depășit marginile centrului locuit. În periferii s-au înmulțit căsuțele, barăcile, colibele. Înainte ca Administrația orășenească să intervină pentru a reglementa și urbaniza aceste aglomerate urbane, Comunitatea ecleziastică a încercat să împlânte un suflet civilizat și creștin în mijlocul acestora. La inițiativa cardinalului Schuster a apărut «Comitetul noilor biserici», care s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vadă, în spitale și taberele de prizonieri, pe sărmanii soldați români tăcuți și însingurați (nimeni nu le vorbea limba... ), învățase în grabă, cu dicționare și manuale de gramatică, limba română pentru a veni la patul lor de răniți sau în barăci ca să vorbească despre patria lor îndepărtată și de căminul părintesc din satul lor. Plin de avînt, făcînd schimb de fotografii, am scris pe a mea: "Monseniorului Zavoral, providență a prizonierilor români, devenit la rîndul său prizonier în inimile tuturor românilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a construit Ceaușescu? Nu putem micșora criminalitatea anilor de dictatură arătând că s-au construit blocuri și metrouri - ca și când românii ar fi trebuit să trăiască În barăci. Dar câte orori s-au produs? Câte abuzuri? Câte crime? Fiecare confesiune, fiecare istorie face parte din istoria națională, din istoria tragediei trăite de poporul român În cinci decenii de comunism. Niște savanți occidentali au descoperit că, la naștere, funcțiile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-o brigadă de intelectuali și știu că, de primul Paști făcut acolo, am avut În brigadă și destul de mulți preoți catolici și ortodocși. Și după ce veneam seara de la lucru, și după ce ne dădeau mâncarea aia mizerabilă, ne Închideau În barăci și noi am făcut toate rânduielile acestea care se fac la biserică de Paști. Și aveam oarecum așa o satisfacție morală, sufletească, că, chiar dacă nu suntem acasă, putem participa la așa ceva... Pe lângă toată treaba asta, mai făceau preoții mărturisiri, spovedanii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]