2,211 matches
-
măreț la fapte, A primit să stăpânească Țara cea de miazănoapte... Și-au domnit așa-n unire multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au nici o lege. După lupte sângeroase, cei dintâi s-au fost plecat Chiar CRIȘANA cea mezină și frățâne-său, BANAT, Și-n scurt timp barbarul crâncen trece sângeros în iureș Peste ARDEAL, feciorul mare, și mezinul MARAMUREȘ... Și-ăstă fu doar începutul, scurtă vreme mai apoi, Alte armii sângeroase vin din miazăzi puhoi Tot barbari de-același sânge și de aceeași seminție, Iau DOBROGEA, mijlocia, ce
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
CRIȘANA cea mezină și frățâne-său, BANAT, Și-n scurt timp barbarul crâncen trece sângeros în iureș Peste ARDEAL, feciorul mare, și mezinul MARAMUREȘ... Și-ăstă fu doar începutul, scurtă vreme mai apoi, Alte armii sângeroase vin din miazăzi puhoi Tot barbari de-același sânge și de aceeași seminție, Iau DOBROGEA, mijlocia, ce căzu și ea-n robie... Du-te vreme, vino vreme, au trecut așa mulți ani, La hotarele rămase, se iviră alți dușmani E OLTENIA acum cea care sub cizmă
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vitrege au făcut ca poporul nostru, timp de secole să trăiască despărțit prin granițe, iar munții noștri de totdeauna să fie sortiți să fie semn de hotar între frați. Deși despărțiți prin destinele sorții și puși sub jugul asupritor al barbarilor turanici, noi nu am încetat de a fi uniți prin conștiință națională, înrădăcinată adânc în spiritul nostru latin. Idealul era același, unitatea națională nu numai din punct de vedere cultural ci și din punct de vedere politic; întregirea noastră a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
blănuri etc. în Bizanț, la Constantinopol, în teritoriile arabe și ajung până-n marginile Chinei. Epoca vikingilor este o primă etapă de afirmare a energiei, ambiției și expansiunii suedeze, finalizată cu aspecte contradictorii. Formarea și consolidarea statelor scandinave. Teamă față de acești "barbari" în restul lumii. Într-o rugăciune engleză, de epocă, se cerea: "Doamne! Izbăvește-ne de mânia vikingilor!" În același timp năvălirea lor atrage și reacția Bisericii Catolice, de-a încerca să-i convertească la creștinism, "să-i îmblânzească". Răspândirea, receptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de cuțit, Îi dădeau aerul unuia care se dorea și aproape că reușea să se mențină În floarea vârstei. — Heil Hitler! tună văr-miu bătând din călcâie și salutând cu brațul ridicat și palma Întinsă. Moarte țiganilor și hoților și barbarilor! Fără Îndoială că-i face plăcere, deși se vede că n-are nici un chef de Laur, și numaidecât Îl ia În primire Andrei cu să trăiești, moș Victore, cum a fost la nuntă? La care el făcu semn din mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o bere, bre, mai am o sticlă de-aseară, am păstrat-o printre fiare la rece, special pentru matale... — Apă, ceru moș Victor. — Apă-i din destul, face Laur. Apă rece și proaspătă, moș Victore, moarte țiganilor și hoților și barbarilor! — Uh, asta-i cea mai bună! Mai dă-mi o cană. Nu pare să mă fi observat, nu se sinchisește de mine, gâfâie tot turnând În el cană după cană din apa În care s-a bălăcit adineauri văr-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adică ea s-ar fi putut petrece și-n lipsa mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la haosul din jur. Zi și noapte trebuia vegheată bătătura asta de șantier. Hoții și vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur, spate, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lucru și-i spun să nu uităm să-i lăsăm un bilet, ceva, lu’ moșu’ pentru când o veni luni, și Laur că mai bine să-i punem foc, ca să nu mai uite toată viața cum devine cu hoții și barbarii și țiganii. Oh, la ce vă mai bese mintea și vouă, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, luați de băgați repede În geanta asta ce haine groase mai avem pe-aicea, și vezi că mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Fir-ar mămițica lor a dracului, fac, după ce că suntem vai de capu’ nostru, ăștia ne mai lipseau. - Ne-atacă și rușii și sârbii, băieți. Ne-atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e elev În clasa a unsprezecea la un liceu din Piatra Neamț. Laur i-a cerut banii Înapoi. Nu s-ar fi Încurcat dacă ar fi știut, ce nu poate el să suporte pe lumea asta, moldovenii, hoții și vandalii și barbarii, iar puștiul zâmbea umil și impasibil, ca și cum ar fi așteptat să i se mai dea ceva. Ascunsese probabil cei cinci sute de lei ce-i rămăseseră rest de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai fi dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aceia ultimi de viață, ce se luptă îndârjit să înfrângă moartea, au o determinare, o forță și un avânt pe care niciodată, înainte de asta, viața n-a avut ocazia să le arate. Poate că abia acum îi înțeleg pe acești barbari: înțeleg exaltarea bucuriei și forța lor interioară, manifestate în preajma morții. Moartea este esențială, deoarece, cu adevărat, numai în timpul agoniei se atinge cota maximă a vitalității. Plouă Plouă fără întrerupere de câteva zile. Ascult zgomotul îndesat al ploii care mă liniștește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de dorință de-a mai scrie versuri. Am dobândit darurile binefăcătoare ale singurătății și ele mă răsplătesc din plin. Gândurile mele - înconjurate de tăcere și de tihnă - îmi sunt de ajuns. Nu poți trăi fără să gândești. Am descoperit că „barbarii” aceștia sunt, în realitate, foarte înaintați. Lăuntric, vreau să spun. Sunt în stare de o gândire foarte profundă. Bunăoară, în ceea ce privește dimensiunile abstracte ale cosmosului și ale existenței. Cântecele epice pe care de obicei le spun ei seara, în fața focului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu furie la orice intersecție a străzilor pe care calci. Toți se comportă ca și cum ar fi într-un perpetuu război preventiv și nedeclarat. Eu nu știu nimic despre războiul iminent și despre grozăvia lui. Aș vrea să pot înțelege gândurile barbarilor ce ne amenință pe noi, romanii, care i-am ocupat ca să-i civilizăm. Dar cine sunt „barbarii”? După cum spune Aia, ei își revendică doar dreptul de proprietate asupra pământurilor lor. E simplu: poate că am venit până la marginile lumii ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un perpetuu război preventiv și nedeclarat. Eu nu știu nimic despre războiul iminent și despre grozăvia lui. Aș vrea să pot înțelege gândurile barbarilor ce ne amenință pe noi, romanii, care i-am ocupat ca să-i civilizăm. Dar cine sunt „barbarii”? După cum spune Aia, ei își revendică doar dreptul de proprietate asupra pământurilor lor. E simplu: poate că am venit până la marginile lumii ca să înțeleg paradoxul ăsta. Toate lumile își au „barbarii” lor. Iubire adolescentină Nu reușesc să mai tolerez cearta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
i-am ocupat ca să-i civilizăm. Dar cine sunt „barbarii”? După cum spune Aia, ei își revendică doar dreptul de proprietate asupra pământurilor lor. E simplu: poate că am venit până la marginile lumii ca să înțeleg paradoxul ăsta. Toate lumile își au „barbarii” lor. Iubire adolescentină Nu reușesc să mai tolerez cearta dintre mine și trupul meu. Trebuie să înțeleg până la capăt ce mă desparte azi de cel care am fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este imposibil să nu fi fost torturată de remușcări teribile după ce și-a ucis cu cruzime fratele și după ce și-a nimicit în mod brutal rodul iubirii. Oare iubirea nu are nici o limită? Există justificări pentru un astfel de comportament? Barbarii sunt oare mai cruzi decât noi sau, dimpotrivă, ei mai păstrează în reacții ceva autentic, ce noi am pierdut? La Roma conceptul abstract de amor nu mai are semnificație: e înțeles doar ca indicație a unei plăceri de natură sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
greutate și garnizoana romană se comportă exact ca și cum aceste zvonuri nici n-ar exista: trebuie să se ocupe de lucruri cu mult mai importante, în loc să asculte palavrele unor marinari beți. Sarcina de căpetenie e să ferească granițele imperiului de asaltul barbarilor. Am remarcat că se manifestă oarecare îngăduință față de cei care doresc să devină cetățeni romani. Oricum, nu există legi precise care să stabilească cum anume și când pot străinii să locuiască pe pământul ăsta; de altfel, în oraș există o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă surprinde până la lacrimi. Eu însumi, după ce mi se încheie ciclul de om, aș putea să mă reîncarnez în oricare. Mântuire În trecut, chestiunea sfârșitului meu m-a preocupat foarte puțin. Concetățenii mei din Urbe urmează practici naive de salvare. Barbarii folosesc însă sisteme mult mai eficiente ca să înfrunte problema morții. Când am cunoscut principiile doctrinei pitagoreice, i-am căutat originile profunde în Herodot. Această cale m-a condus către religia lui Zalmoxis. La Tomis, datorită și ajutorului Aiei, am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Reușește să se dea întreagă cu gesticulația inconștienței și aceasta, în momentele în care uită să se controleze, dezvăluie un rafinament de neatins. Orfism Ca să captez atenția prietenilor mei din Roma, a trebuit să scriu câteva pagini clasice despre neciopliții „barbari” și să mă lamentez de lipsa lor de civilizație. Și totuși aici, încă de secole, există urmele unei civilizații cosmopolite, născute din uniunea dintre cultura greacă apolinică și concepția thanatică a tracilor. Nu întâmplător, Orfeu se spune că a „coborât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă prețuiște mult și că ar dori să mă aibă oaspete de vază. Regele geților mi-a expediat de la Dionysopolis un poem pitagoreic. Îl citesc împreună cu Aia, comentându-l. Nu e rău deloc. Când îmi arăt mirarea față de profunzimea unui barbar, ea îl apără, spunându-mi că acesta se trage din familia Eumolpizilor, acei inițiați sau poeți care au întemeiat misterele de la Eleusis. Medeea Plictiseala a fost cea care a stârnit fuga Medeei. De aceea și-a părăsit ea casa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și rituri locale, și chiar doritor să se convertească, urcând treaptă cu treaptă până la stadiul de ales; Ovidiu al lui Mincu ajunge să îndeplinească supremul sacrificiu: să se lase ucis pentru a-și cuceri un loc pe lumea cealaltă a barbarilor. Cu totul altceva decât Tristia, decât poemele disperate ale unui spilcuit filfizon incapabil să se adapteze la sărăcia îndepărtatei provincii. Ovidiu în exil ar fi învățat, în sfârșit, adevărata semnificație a vieții: să se anihileze în natură, să regăsească rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fost din cele mai vechi timpuri zonă de confruntări Între seminții migratoare și stăpâniri expansioniste Încât această regiune a cunoscut numeroase schimbări ce pot fi astfel sintetizate: 1. Sciții și getodacii ( sec. VII Î.H.-sec I d.H.) 2. Năvălirea barbarilor ( sec. II d.H) 3. Bolohovinii la Nord și Tătarii la Sud ( sec.XII) 4. Lituanienii (jumătatea sec.II- jumătatea sec.XV) 5. Polonezii și Lituanienii ( jumătatea sec.XV-jumătatea sec.XVI) 6. Turcii și Tătarii ( 1672-1699) 7. Rușii ( 1792) După cum
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Irimia, Vasile, Bondea, Gheorghe, Mușat, Mircea, Românii la 1859. Unirea Principatelor Române, vol. I, București, Editura Enciclopedică, 1984. Asandului, Gabriel, Istoria evreilor din Romania 1866-1938, Iași, Institutul european, 2003. Barbu, Daniel, Republica absentă, București, Editura Nemira, 1999. Idem, Politica pentru barbari, București, Editura Nemira, 2005. Bălăceanu, Ion, Amintiri politice și diplomatice 1848-1903, București, Editura Cavallioti, 2003. Berindei, Dan, Societatea românească în vremea lui Carol I (1866-1876), București, Editura Militară, 1992. Benjamin, Lya, "O pagină puțin cunoscută din Istoria Țărilor Române. Studiu
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
14 Gheorghe Platon, "Societatea românească între medieval și modern", în Cum s-a înfăptuit România modernă, Iași, Editura Universității "Al.I. Cuza", 1993, p. 68. 15 Radu Carp, Ioan Stanomir, Vlad Laurențiu, op. cit., p. 27. 16 Daniel Barbu, Politica pentru barbari, București, Editura Nemira, 2005, p. 75. 17 Ibidem. 18 Ibidem. 19 Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit. , p. 62. 20 Ibidem, p. 85. 21 Daniel Barbu, Republica absentă, București, Editura Nemira, 1999, p. 114. 22 Ibidem, p. 115. 23 Ibidem. 24
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]