4,306 matches
-
și nume din partea boemă, avangardistă, cu pretenții artistice a Istanbulului. O elită tipică de țară din lumea a treia care se urăște pe sine mai mult decât orice altceva pe lume. Armanoush a tresărit la acest mesaj scurt al lui Baron Baghdassarian și s-a uitat În jur. Asya doarme În partea cealaltă a camerei cu Sultan al Cincilea ghemuit pe piept, o pereche de căști pe urechi și o carte deschisă În mână: Totalitate și Infinitate: Eseu asupra Exteriorității, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși Armanoush nu a dormit Îndeajuns, se simte Înviorată de sentimentul de trimf pe care-l ai atunci când Învingi somnul. Dedesubt e camera bunicii Gülsüm. Poate că Într-adevăr fusese Ivan cel Groaznic Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a comentat Fiica lui Sapho. Fără să știi povestea tatălui tău, cum te poți aștepta să-ți creezi propria poveste? a intervenit Doamna Peacock/Siramark. Armanoush a zâmbit În sinea ei. Până acum totul decursese exact cum Își imaginase. În afară de Baron Baghdassarian. Nu răspunsese la nimic până acum. Între timp Asya, fixând Încă cu privirea ecranul, tasta: Recunosc Într-adevăr pierderea și durerea voastră. Nu neg atrocitățile comise. Mă trag Înapoi Doar din fața trecutului meu. Nu știu cine e tatăl meu sau care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
picioare și ar distruge cea mai puternică legătură care ne unește. Așa cum turcii au obiceiul să nege nedreptățile comise, armenii au obiceiul să savureze coconul victimizării. Se pare că există de ambele părți niște obiceiuri vechi care trebuie schimbate. Era Baron Baghdassarian. — Nu s-au culcat Încă, a spus mătușa Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile mai În vârstă se duseseră la culcare, la fel și mătușa Cevriye, profesoara cea disciplinată. Mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
contelui de Saint-Germain. La Lyon ia naștere gradul de Cavaler Kadosch, care trebuie să-i răzbune pe Templieri. 1753 Willermoz fondează loja Parfaite Amitié. 1754 Martine de Pasqually fondează Templul Élus Cohen (sau poate că o face În 1760). 1756 Baronul von Hund fondează Stricta Observanță Templieră. Unii spun că este inspirată de Frederic al II-lea al Prusiei. În ea se vorbește pentru prima oară de Superiorii Necunoscuți. Unii insinuează că Superiorii Necunoscuți sunt Frederic și Voltaire. 1758 Sosește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alte izvoare, În 1860 sau În 1867). Aderă la ea Bulwer-Lytton, autorul romanului rozicrucian Zanoni. 1868 Bakunin fondează Alianța Internațională a Democrației Socialiste, inspirată, după unii, de la Iluminații din Bavaria. 1875 Helena Petrovna Blavatsky fondează Societatea Teosofică. Apare Isis Dezvăluită. Baronul Spedalieri se proclamă membru al Marii Loji a Fraților Solitari de pe Munte, Frate Iluminat al Ordinului Antic și Restaurat al Maniheiștilor și Înalt iluminat al Martiniștilor. 1877 Madame Blavatsky vorbește despre rolul teosofic al lui Saint-Germain. Printre incarnările lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În regimente se complota pentru a-l răzbuna pe Hiram și se discuta despre revoluția iminentă. Iar pentru alții masoneria era o société de plaisir, un club, un simbol, un status symbol. Găseai În ea de toate, Cagliostro, Mesmer, Casanova, baronul d’Holbach, d’Alembert... Enciclopediști și alchimiști, libertini și hermetiști. Și s-a văzut la izbucnirea revoluției, când membrii aceleiași loji s-au trezit divizați și a părut că marea frăție a intrat În criză pentru totdeauna...“ „Nu exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noile cercuri conducătoare ca să discrediteze Vechiul Regim. Era la mijloc și Cagliostro, Înțelegeți? Încercați să vă imaginați cu ce gen de oameni trebuia să ai de-a face...“ „Trebuie să fi fost greu“, zise Belbo Înțelegător. „Dar cine sunt acești baroni von Hund care Îi caută pe Superiorii Necunoscuți“, am Întrebat eu. „În jurul farsei burgheze apăruseră grupuri cu intenții foarte diferite, care, pentru a-și face adepți, se identificau și cu lojile masonice, dar urmăreau scopuri mai inițiatice. În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nou ivită, Întâlniserăm un alt grup, care nu făcea parte dintre cei treizeci și șase de invizibili, dar se infiltrase În joc destul de rapid și, În parte, ne dăduse proiectele peste cap, acționând ca un element de confuzie. Iezuiții. 88 Baronul von Hund. Cavalerul Ramsay... și mulți alții care au fondat gradele În aceste rituri au lucrat după instrucțiunile Generalului Iezuiților... Templierismul este Iezuitism. (Scrisoare către Mme Blavatsky a lui Charles Sotheran, 32 ˆ A și P.R. 94 ˆ Memphis, K.R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și ca să creeze o republică mondială. În secolul al XVIII-lea pun mâna pe francmasonerie care devine instrumentul lor. În 1763 ei creează o academie literară compusă din Voltaire, Turgot, Condorcet, Diderot și d’Alembert, care se Întrunește În casa baronului d’Holbach și complotează, și complotează, dând naștere iacobinilor În 1776. Care, Între altele, sunt marionete În mâna adevăraților șefi, Iluminații din Bavaria - regicizi prin vocație. Nici vorbă de trimis mașina la casare! După ce despicaseră masoneria În două cu ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am pornit de la date obiective, În orice caz de la știri de notorietate publică.“ „Și de data asta la fel. În 1912 ia naștere un Germanenorden care luptă pentru o ariosofie, adică o filosofie a superiorității ariene. În 1918, un anume baron von Sebottendorff Îi fondează o filiație, așa-zisa Thule Gesellschaft, o societate secretă, o a nu știu câta variantă a Strictei Observanțe Templiere, dar cu puternice nuanțe rasiste, pangermaniste, neoariene. Iar În ’33 acest Sebottendorff va scrie că a semănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca. 1910. Wakefield Încearcă să-și Înăbușe un chicot. — Nu te lăsa amăgit, baby. Bătrînul are un imperiu de mașini unelte. ți-ar putea scoate dinții unul cîte unul. Wakefield simte o Împunsătură de neliniște. Ce caută el aici? Misteriosul baron al cherestelei nu și-a făcut Încă apariția. Ceilalți oaspeți, bagă Wakefield de seamă, au terminat cu șampania politicoasă și se Îndreaptă spre bar În căutare de băuturi mai tari. Doamna Redbone se agață din nou de brațul lui Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Vreau să te întreb ceva. — Ce anume? Takuhiko Ōkuma, un bărbat cu ochelari fără rame, veni la biroul ei, cu batista la gură. El se angajase la firmă cu doi ani înaintea lui Tomoe și lumea știa că este nepotul baronului Ōkuma. Era slab ca o așchie, dar foarte pus la punct. Tomoe ar fi dorit ca și Takamori să ia exemplu de la el. De câte ori îi înmâna documentele pe care le termina de dactilografiat, el le primea cu o politețe exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o vede, el a pus jos ceașca pe care o ținea, delicat, în mână, și s-a apropiat de masa lor. Era îmbrăcat foarte îngrijit. — Takamori, ți-l prezint pe domnul Ōkuma, care lucrează cu mine-n birou. Este nepotul baronului Ōkuma. Ochelarii fără rame sclipeau în lumina cafenelei. — Deci dumneavoastră sunteți Takamori. Tomoe mi-a vorbit deseori despre dumneavoastră. Vorbea politicos, ca o femeie. — Și dânsul este... Tomoe ezită o clipă. Gaston Bonaparte. A venit din Franța și stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
salariați francezi Îl pot obține pentru a se perfecționa În domeniul lor de activitate. (n.tr.) Radioteleviziunea franceză de stat. (n.tr.) Françoise Sagan, scriitoare franceză În mare vogă În anii 50-60. (n.tr.) Revistă pentru tineret. (n.tr.) Georges, (baron de) Haussmann, prefect de Sena Între 1853-1870, a condus lucrările de modernizare a Parisului. (n.tr.) Reviste pentru adolescente. (n.tr.) Lanț de magazine. (n.tr.) Valseuses, În argou, testicule. (n.tr.) Programmation neuro-linguistique, programare neuro-lingvistică. (n.tr.) Supermagazin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i zic, și uite că tot n-am dovedit-o încă! Ptiu, piei, piază rea! Auzi la el, alta! Angheluță: Stai, unde fugi...? Mă rog... „Țară destul de interesantă din punct de vedere geopolitic-militar, alcătuind pe hartă o curioasă asemănare cu Baronul Münchhausen din profil. Arc muntos, deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula Albă, populație în mișcare. Deși o treime trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
respectiva mână ar fi inclus două verighete, un inel cu safir dăruit în 1940 de Corpul Auxiliar al Mamelor din Asociația Paul Revere a Militanților Albi Ne-evrei, o svastică din diamante montată în onix, făcută cadou în 1939 de baronul Manfred Freiherr von Killinger, pe atunci consul general al Germaniei la San Francisco, și un vultur american sculptat în jad și montat în argint, un exemplar de artă japoneză, dăruit de Robert Sterling Wilson. Wilson era Fuehrer-ul negru al Harlem-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de Documentare asupra Criminalilor de Război dacă nu au știri despre Heinz, deși el n-a prea fost criminal de război. Institutul îmi face deosebita plăcere să mă înștiințeze că Heinz se află acum în Irlanda, este șeful pazei terenurilor baronului Ulrich Werther von Schwefelbad. Von Schwefelbad a cumpărat după război o mare proprietate în Irlanda. Institutul mă informează că Heinz este expert în problema morții lui Hitler, fiindcă tocmai nimerise în bunkerul lui Hitler când trupul acestuia îmbibat de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a arătat poza lui von Braun de pe coperta revistei Life, m-a întrebat dacă îl cunoșteam. — Pe von Braun? am zis eu. Pe noul Thomas Jefferson al Epocii Spațiale? Bineînțeles. Odată, la Hamburg, la o petrecere pentru generalul Walter Dornberger, baronul a dansat cu soția mea. — Dansează bine? se interesă Kraft. — Cam ca un Mickey Mouse, am zis eu, așa cum dansau toți grangurii naziști dacă trebuiau să danseze. Crezi că te-ar mai recunoaște? întrebă Kraft. — Sunt sigur că da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Voia să treacă drept supărată și în asemenea cazuri trebuia să o lași să-și savureze victoria. De altfel, după primul pahar de Beaujolais, vorbea și râdea cu noi la fel de natural ca întotdeauna. Datorită ei l-am cunoscut atunci pe baronul Tiffenburg, pe generalul Markus Friepke și pe căpitanul Adler. Tot prin mijlocirea ei am avut deosebita plăcere de a o cunoaște pe domnișoara Kreuz, cu care, la scurtă vreme după aceea, am înșelat-o pe Kristine, soția mea. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vederii, grețuri, migrene violente... Sunt verificate științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în jos, la dalele de piatră ale potecii, evitând să pășească în zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o prioritate pe termen scurt. Tiffenburg nu răspunse. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o prioritate pe termen scurt. Tiffenburg nu răspunse. Era contrariat. Întinse o mână în față și arătă ceva care ne înfioră. - Priviți acolo! Ma parole! În capătul aleii văzurăm o piatră cu margini rotunjite, încadrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care strigă, agitată: —Ăă, te așteaptă toată lumea pe scenă. —Mama mă-sii! zise Hugo, în timp ce mi-am tras în jos tricoul și m-am dat jos din poala lui. —Încercările Pamelei, va continua. O lăsăm pe Pamela în ghearele maleficului Baron von Fielding. Nu ratați episodul de săptămâna viitoare pentru a vedea dacă poate să scape din îmbrățișările-i murdare înainte ca cinstea să-i fie pătată pe vecie. Am insiprat adânc și mi-am rearanjat părul în fața oglinzii. — Sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
insiprat adânc și mi-am rearanjat părul în fața oglinzii. — Sau dacă se alege cu una mică, spusei eu în încheiere, trăgându-l pe Hugo în picioare și sărutându-l mult și bine, cu mâinile vârâte în părul lui. — Să mergem, Baronule, publicul te așteaptă. Hugo mă plesni peste fund. Palma trasă peste pantalonii de vinil scoase un zgomot foarte satisfăcător. —Trebuie să-mi iau și eu o pereche da pantaloni din ăștia, zise el, urmându-mă către ușă. La „Ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Brian au luat-o spre ieșire, pe culoarul din centru, iar Hugo făcu o boltă elegantă și ateriză de pe scenă jos, lângă mine. Bem ceva, zise el. Și apoi cina. Și poate după aceea reluăm epopeea Pamelei și a Baronului de unde am fost nevoiți să o lăsăm. Cum ai ajuns aici, cu mașina ta de toată jena? — Mda. La faza asta chiar nu aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]