4,389 matches
-
intrau în piele, iar când am încercat să mă ridic, nu știu pentru care motiv am simțit o greutate enormă în rucsacul de pe umeri. Totul mă apăsa aproape violent, cu putere, să ajung cu fața în prundiș. Mă sprijineam în baston și cu cealaltă mână și încercam să mă ridic, refuzând să ajung cu fața la pământ; doream neapărat să văd în față nu pământul, ci poarta închisă a bisericii. Apoi, cu greu m-am ridicat și am plecat mai departe, puțin neliniștit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aceasta, să pot merge fără nicio greutate și în primele ore ale după amiezii, fără să simt acel aer greu, fierbinte cum mă înfierbântă în gât, plămâni, fără să simt cum căldura mă înmoaie, mă face să mă sprijin în baston ca să nu mă plec până la pământ. De multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după scurt timp simțeam că nu mai am putere, că încep să amețesc și că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
natural sau de acela artificial (piscine, sauna, jacuzzi, schi pe nisip), 6.mediul de deplasare: aer, apă, gheață, zăpadă: mașina, mingea sau obiectul și modul de prindere, ori pararea față de loviturile mingii, precizie în aruncarea și lovirea mingii cu un baston sau bâtă, uneori arhaic (minge prinsă cu tamburina: jocul balle au tambourin/cerc de lemn pe care este întinsă o piele este un joc de longue paume, coborât direct din jocul din Languedoc, dintre 1550 și 1861), 7.ori jocul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-l cu o privire aspră. Majurul s-a făcut stacojiu la față: 78 Mă iei cam repede, domnișoară. Repede, nerepede, noi vrem hainele și alta nimic. Ba... mai dorim ceva. Ce mai vreți de la zilele mele? Să-i faci un baston frumos, tot pe măsura lui, și la plecare să-i dai hrană rece pentru o săptămână. Cred că am vorbit limpede. Nu? Nu prea, fiindcă nu mi-ai spus când pleacă din spital. Am să te anunț la vreme. Acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de abia se ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia să intre în vorbă cu nimeni. Dorea să și adune gândurile răvășite. A privit lung la bastonul dăruit de sora din spital. Era un lucru frumos. Pe mâner era înscris cu fierul înroșit: „martie 1943”. „Așa ai să-ți aduci aminte de mine Toadere” - i-a spus sora când i l-a dat. „Îmi aduceam aminte și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin ele... Pentru a face primii pași a depus mare efort. Bastonul nu-i era de folos, fiindcă se înfigea în pământul înmuiat de ploaie. Cu mers de melc, a ajuns la drum. Nici aici siguranța în mers nu s-a dres. Îi venea să se așeze în mijlocul drumului. A băgat mâna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui suferea cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu știa prea bine cum să folosească bastonul și cârja improvizată. Soarele și-a arătat fața, când era deja la două suliți pe cer. Pe creasta dâmbului din față i s-a arăta silueta cunoscută a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
place să-l întrebi ce și cum? Toaibă continua să se gândească la ale lui: „Acum am să-mi fac o cârjă la mama ei - ca să pot umbla prin curte - că în sat n-oi ieși așa. Pentru asta am bastonul ista”. Prins de acest gând, a îndemnat calul: Hai! Hai, băiatul tatii! Gândul i-a rămas la cârjă... Marandă, salcâmii din capătul grădinii tot așa frumoși sunt? Da, Toadere! Da’ de ce întrebi? Și tot așa au câte o creangă de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cum crezi? Și-o schimbat felul de a crește? Nu-i vorba despre asta... Atunci ce vrei să știi? Ei. Am și eu un gând... Pot să l aflu și eu? Apoi vreau să-mi fac o cârjă, că cu bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a coloanelor, dispăreau transformate în pleavă amestecată cu țărână... Așa au trecut rușii zile la rând!... Toaibă ședea cât era ziulica de lungă în spatele gardului curții, fără să scoată o vorbă. Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în neștire? Da’ cine mai poate opri puhoiul ista? Nemții au pus coada pe spinare și pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o bună bucată de drum, fără să scoată o vorbă... Făcutu a tușit doar, ca să-i atragă atenția lui Toaibă că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
votare și... Să nu mai vorbească gura fără tine, Toadere! Nu duce grija gurii mele, Făcutule. Eu n-oi duce o, da’ or duce-o alții... Toaibă mergea din ce în ce mai ușor. Nu mai era nevoie să strângă din dinți de durere. Bastonul îl purta mai mult așa ca să-l arate lumii și mai ales când ieșea duminica. Atunci se îmbrăca în uniforma albastră și trecea mândru de-a lungul uliței. Saluta în dreapta și în stânga cu mâna la capelă: „Să trăiești, bade Dumitre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de blăstămați!” Mergea cu bărbia în piept, pentru a se feri de ploaia și omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de rachiu... S-a ridicat, a luat sticla cu fiertura dată de Dochița și s-a îndreptat spre ușă. Rămâi sănătoasă - a îngăimat el, punând mâna pe clanța ușii. Mergi sănătos și nu uita ce ți am spus. Ține și bastonul pe care l-ai pierdut când ai căzut în șanț. Luînd bastonul din mâna Dochiței, s-a întrebat: „Unde l-o fi găsit, că eu am și uitat de el?” Știu că nici nu mai ții minte dacă l-ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dochița și s-a îndreptat spre ușă. Rămâi sănătoasă - a îngăimat el, punând mâna pe clanța ușii. Mergi sănătos și nu uita ce ți am spus. Ține și bastonul pe care l-ai pierdut când ai căzut în șanț. Luînd bastonul din mâna Dochiței, s-a întrebat: „Unde l-o fi găsit, că eu am și uitat de el?” Știu că nici nu mai ții minte dacă l-ai avut la tine. Ia-l, că ai nevoie de el! 151 Mulțămesc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
l-ai avut la tine. Ia-l, că ai nevoie de el! 151 Mulțămesc... Fără alte vorbe, a ieșit în viscolul nedomolit. Mergea aruncându-și din când în când privirea înapoi, de parcă se temea să nu fie urmărit de cineva. Bastonul nici nu-l mai folosea... Fără să-și dea seama, căuta să se convingă că na pierdut sticla cu fiertură de la Dochița.... Gândul i s-a fixat pe spusa Dochiței: „Dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rămas în șanțul de la poarta Dochiței. Să-i fie de bine celui care le-a găsi, dacă nu s au spart când am căzut în șanț. Da’ tare mă tem că Dochița știe de ele... Nu mi-o dat ea bastonul? Mi l-o dat. Păi unde era bastonul acolo erau și sticlele. Ei, atâta pagubă să am” - s-a consolat Toaibă. Nu vii să te culci, Toadere? - l-a întrebat Maranda, culcușindu-se în așternut. Am să vin îndată. Tu încălzește
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fie de bine celui care le-a găsi, dacă nu s au spart când am căzut în șanț. Da’ tare mă tem că Dochița știe de ele... Nu mi-o dat ea bastonul? Mi l-o dat. Păi unde era bastonul acolo erau și sticlele. Ei, atâta pagubă să am” - s-a consolat Toaibă. Nu vii să te culci, Toadere? - l-a întrebat Maranda, culcușindu-se în așternut. Am să vin îndată. Tu încălzește așternutul, că afară-i potop nu alta. „În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
n-o intrat zilele în sac. Într-un târziu a terminat de băut rachiul din țoi. A făcut-o în silă însă. Mai mult i-a ținut de urât crâșmarului. Cum s-a arătat primul mușteriu, Toaibă și-a luat bastonul și s-a îndreptat către ieșire. Toadere! N-ai uitat nimic? - l a întrebat crâșmarul. Știu eu la ce te gândești, bade Prispă. Numai că astăzi nu am nevoie. Poate data viitoare... Cum vrei, Toadere - i-a răspuns crâșmarul nedumerit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu atât mai mult nici clasa politică, democrația de cabaret, alcătuind latrina latină a patrioților bicamerali, / care scriu cu jeepurile lor și cu supa săracului / istoria neamului, și nici guzganii în rasă, molia cu patrafir, care își dă mâna cu bastoanele de cauciuc, încât perspectiva e fără scăpare: Între cruce și bâtă - iată istoria! - / trâmbița profetului sună-n pustiu! Trecut, așadar, prin cursul de Metafizica trandafirului galben, după ce a străbătut bolgiile realității, și a devenit el însuși un trandafir galben, eul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apărut contestatarii. Mai exact spus, contestatarele. Și mai precis zis, o contestatară. Și nu una oarecare. Nimeni alta decât „doamna cu pălărie”, cum au suprabotezat-o francezii. Care doamnă, ajunsă la o vârstă respectabilă, se ține încă foarte bine. Nu de baston, se înțelege. Ea se numește Geneviève de Fontenay. Ca fostă protagonistă în concursurile de „miss”, nu a părăsit pista și se ocupă în continuare de destinele acestei întreceri. Motivul invocat de bătrâna doamnă a fost: tânăra nouă „Miss Franța” pozase
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
din dimineți, abia la câteva zile de la primele semne că s-a deschis poarta doamnei toamnă, totul în jur este deja aprins ca o vâlvătaie. Nu pot rezista ispitei și îmi pregătesc desaga pentru o drumeție. Așa, pentru încălzire... Cu bastonul - tovarășul meu de drum - în mână, pornesc spre culmea Repedii, cu gând să întâlnesc cât mai repede crăiasa... Am ajuns deja la zidirile Socolei, între care se află și fostul “Seminar de la Socola”, unde în toamna anului 1855 poposea - taman
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o vreme, gustând din vin și întrebându-mă ce ascunde sfârșitul răspunsului Zânei: “că nu mai am răbdare”... După un timp, în lungul cărării dinspre mănăstire, cu pas greu, a apărut călugărul. Atunci l-am văzut pentru prima oară purtând baston în mână. Am așteptat ca bătrânul să-și tragă sufletul, apoi i-am bătut în ușă. Cuvântul de încuviințare a venit - mi s-a părut mie - cu oarecare întârziere. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Fii bine venit, fiule. Așează-te colea pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zice un Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]