1,734 matches
-
merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei oameni amărâți de demult. Generalul care spunea că făcuse trei ani la canal și șapte la Aiud, nevasta avocatului care rămăsese să doarmă în beciul fostei lor vile de pe Brezoianu, profesorul de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen, cu beciurile doldora de un ulei care urma să-i facă și mai bogați pe armatorii ei și pe bețivul de căpitan. Recunoscuta pasiune pentru rom a numitului căpitan avusese drept rezultat În acei doi ani relaxarea totală a disciplinei la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile bine fixate de-a lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei doi soți Ana și Gheorghe, când vedeau rezultatul muncii lor. Erau tineri, la începutul vieții de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toți oamenii. Erau ultimele zile ale lunii noiembrie, dar destul de frig, pământul noaptea îngheța, iar ziua, când temperatura creștea puțin, se dezgheța. În acea seară, ca de obicei, ei lăsară toate în ordine afară, păsările și animalele închise, ușa la beci încuiată, porțile la fel. Nu trecu mult timp și cineva bătu în poartă. Era o doamnă cunoscută, care venise cu o treabă la ei. Gheorghe aduse din beci un borcan cu compot pentru a o servi pe doamnă, dar nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei lăsară toate în ordine afară, păsările și animalele închise, ușa la beci încuiată, porțile la fel. Nu trecu mult timp și cineva bătu în poartă. Era o doamnă cunoscută, care venise cu o treabă la ei. Gheorghe aduse din beci un borcan cu compot pentru a o servi pe doamnă, dar nu încuiase ușa cu lacăt, se gândi că o va face pe urmă, după ce va pleca oaspetele, care stătuse până mai târziu. Când plecă doamna de la ei, Ana o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o va face pe urmă, după ce va pleca oaspetele, care stătuse până mai târziu. Când plecă doamna de la ei, Ana o însoți până la poartă și, după ce se despărțiră, intrase repede în casă, fără a-și da seama că ușa de la beci era descuiată. Gheorghe, așa cum se mai întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ușa de la beci era descuiată. Gheorghe, așa cum se mai întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge. O durere nespusă îi strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a intra în casă, se opriră locului înmărmuriți. Pe terasa de la intrare, care era destul de mare, nu aveai pe unde trece, erau adunate sumedenie de borcane cu compot și conserve, vase cu tot felul de bunătăți, că părea un beci dintre cele mai bogate. Această surpriză fu foarte puternică pentru ei. Așa cum se îmbrățișară, cu două zile în urmă, plângând de durere, acum, tot îmbrățișați, plângeau de fericire. Ce se întâmplase? Colegii lor se sfătuiră să le facă această surpriză
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele sunt devastatoare. Mamă și fiu își țin discursuri, unul mai dur decât celălalt. Șerban apelează la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe bulevardul ăsta, tot înainte. Când ajungi la promenada maritimă, la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te-ar fi dus în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primit de la taică-su cînd a ieșit la pensie din CFR. L-a rugat, a vrut să-l plătească dublu cît făcea ceasul acela de buzunar, dar n-a fost chip să înduplece hoțul. Cînd aproape să uite istoria, din beci au dispărut cîrnații, jambonul, rachiu, vin și drujba. Toate s-au petrecut cînd Cosașu și nevasta lui repetau colinde la biserică. Vecinul Bîtcă a fost. El știa orice mișcare din casă. Omul păgubit, credincios cum altul nu-i pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nevasta lui repetau colinde la biserică. Vecinul Bîtcă a fost. El știa orice mișcare din casă. Omul păgubit, credincios cum altul nu-i pe lume, a fost zdruncinat puternic de coada Satanei. S-a apucat de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind ca pe șobolan. O să crape rînza în el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi. Sigur, vecine. Mi-au golit beciul. Să fie de sufletul tatii. O să ai de unde da și de sufletul mamii, te asigur, gîndește cu păcat Bîtcă. Să ne vedem sănătoși. Drum bun. În fapt de seară Bîtcă studia problema la fața locului. Beciul la urmă îl las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vecine. Mi-au golit beciul. Să fie de sufletul tatii. O să ai de unde da și de sufletul mamii, te asigur, gîndește cu păcat Bîtcă. Să ne vedem sănătoși. Drum bun. În fapt de seară Bîtcă studia problema la fața locului. Beciul la urmă îl las. Să vedem prin casă... A ales minuțios ce-i trebuie și le-a pus deoparte. Acum să degustăm din bunătățile beciului... După două zile se întoarce Cosașu. Este foarte emoționat. Prin casă găsește lucruri puse deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ne vedem sănătoși. Drum bun. În fapt de seară Bîtcă studia problema la fața locului. Beciul la urmă îl las. Să vedem prin casă... A ales minuțios ce-i trebuie și le-a pus deoparte. Acum să degustăm din bunătățile beciului... După două zile se întoarce Cosașu. Este foarte emoționat. Prin casă găsește lucruri puse deoparte, în grămezi care pot fi cărate ușor de un om. Ai fost pe aici întîi. Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pus deoparte. Acum să degustăm din bunătățile beciului... După două zile se întoarce Cosașu. Este foarte emoționat. Prin casă găsește lucruri puse deoparte, în grămezi care pot fi cărate ușor de un om. Ai fost pe aici întîi. Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde satisfăcut. Ce-ai făcut aici singur timp de două zile? Nici un răspuns nu vine din beci. Bă Bîtcă, am sosit! Chem poliția și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om. Ai fost pe aici întîi. Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde satisfăcut. Ce-ai făcut aici singur timp de două zile? Nici un răspuns nu vine din beci. Bă Bîtcă, am sosit! Chem poliția și gata. O tăcere sinistră îl cam sperie pe Cosașu. Poate a ieșit, își dă cu părere muierea. Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem! Chemăm poliția întîi. Poliția a sosit cam fără chef, dar cînd a văzut că este vorba de un beci s-a mai înviorat. Păi, explică-mi cum ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a mai înviorat. Păi, explică-mi cum ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se deschide beciul și chiar după ușă Bîtcă stă chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]