2,226 matches
-
e) < lat. vervex s-a moștenit în română, dar și în it. berbice; fr. brebis continuă același cuvânt latinesc, dar înseamnă „oaie“ (pentru sensul „berbece“ se folosește fr. bélier < ol. belhamel „oaie care conduce turme“, literal „oaie cu clopot“). Arete „berbec de prăsilă“ < lat. aries (ac. arietem), existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat decât în puține dialecte romanice. În română, este astăzi dialectal. Termenul miel este moștenit din lat. agnellus (cu gn > mn, ca în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
în Dunăre și nu suporta vederea gândacilor sau a păianjenilor, precum nici a racilor. Atunci făcea o strâmbătură de dezgust și se simțea rău fizicește. De aceea punea să se curețe riguros prin localuri. Nu mânca gras, preferând carnea de berbec. Bere nu punea în gură, nici alcooluri, numai vin de Malaga sau Madera veritabil, când găsea, sau siropuri. În prăvălia de covoare expunea în postul Paștilor cutii de halva fină adusă din Turcia, dar, ciudățenie, nu suferea personal nici halvaua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu scoase o bucată de bazalt patrulateră, lungă ca o tavă și de un negru-verzui, pe care erau săpate în două coloane niște figuri, în manieră curent egipțiacă. Semnele zodiacale erau foarte clare și realistic tratate. Se zăreau Vărsătorul, Peștii, Berbecul, Taurul, Gemenii, Cancerul, Balanța, între care veneau mici grupuri de oameni. - Ei, ce zici, domnule Hagienuș? - Este veritabilă, domnule Pomponescu, seamănă cu zodiacul de la Tentyr. Asta a slujit ca un fel de piatră de fundație la ridicarea unui templu. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ale acestui tip de material plastic care prezintă un răspuns optim la solicitările apărute într-un eveniment seismic. În afara menținerii continuității rețelei, supusă cu ușurință la desprindere în cazul îmbinărilor mufate, există și tendința de a reduce sensibil loviturile de berbec care iau naștere în conducte. În figura 2.47. se prezintă înregistrarea unui fenomen seismic. Rezistența la abraziune Tubulaturile din polietilenă de înaltă densitate probează și în cazul transportării lichidelor care conțin particule abrazive. Modulul de elasticitate scăzut, tenacitatea, rugozitatea
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
sechestrat pentru neplata dărilor datorite din contribuțiuni directe, răscumpărarea clăcii, prestațiuni județene și altele. Obiectele sechestrate sunt: 51 vaci, 8 boi, 88 mânzați cu mânzate, 2 cai, 15 iepe, 5 noateni, 13 capre, 5 iezi, 83 oi, 12 miei, 3 berbeci, 5 râmători, una căruță de boi nouă, 1 sucman, 3 căzi, 2 antale, 1 claie cu fân, 28 locuitori cu brațele, cari se vor da cu luna sau cu ziua până la acoperirea datoriei ce debiteză către stat, și 455 pogoane
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puncte și niște luminițe prinseră parcă să se miște. Sute de pete țopăitoare, hirsute, roșcovane se iviră din beznă, cățărîndu-se pe funia de lumină. Curând, aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete ca de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
balcoane de fier forjat, protejate de penajul de fildeș al evantaielor. În osul gălbui al lamelelor flexibile negrii din Africa săpaseră, cu generații în urmă, scene halucinante și pitorești: cranii de crocodil, uscate, așezate în stive, un bărbat sodomizând un berbec, un idol cu labe de homar devorând un soi de gândac uriaș. Perla din urechea sclavului care aducea tăvița cu cești de cafea celor două negrese în veșminte de mătase, o perlă cenușie, mare cât o cireașă, aduna în sfera
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strângeau degetele pe amulete și se uitau în jur neliniștiți, cercetând lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
preț și în seara aceea aveau să fie multe focuri aprinse care să încredințeze spiritelor vântului trupurile luptătorilor Hiung-nu uciși. Dintr-un nor de fum negru-albăstrui ieși Khaba, care înaintă spre Balamber ținându-și calul la pas. Haina sa de berbec, fără mâneci, era pătată de sângele dușmanilor doborâți și negre de funingine. — Aici n-o să găsim nimic, anunță. Au luat tot ce puteau duce. — Și animalele?... — Odolgan a găsit prin preajmă numai o jumătate de duzină de oi și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primească ordine de la stăpânul său, iar între timp cojea un măr și juca morra cu doi tineri de vârsta lui. Flacăra pâlpâitoare deasupra căreia, înfipt în proțap și bine uns cu propria-i grăsime, se rumenea ultimul sfert dintr-un berbec, arunca pe chipurile tuturor celor prezenți reflexe schimbătoare de un roșu aprins. Șei, arme, pături, saci cu grâu fuseseră îngrămădite haotic și rezemate de pereți. Două lăzi fără capac și două trepiede date cu bronz, răsturnate, erau tot ceea ce rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu fața spre ușă și îl fixa cu o privire pătrunzătoare, continuând însă să roadă metodic o bucată mare de carne. De fapt, în seara aceea, Balamber nu purta brâul; era cu bustul gol, îmbrăcat în pantaloni din piele de berbec, prin nimic deosebite de ale tuturor războinicilor ce-l înconjurau. într-adevăr, din trăsăturile sale nu se putea citi nici un semn de noblețe, ba chiar, văzându-l în hainele acelea obișnuite, Sebastianus recunoscu cu greu în el pe magnificul războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mult de jumătate de duzină. Galopau șfichiuindu-și fără milă caii și întorcându-se mereu să controleze poziția urmăritorilor. Sebastianus îl observă pe cel mai apropiat de el, îmbrăcat numai în piei de oaie și cu obișnuita căciulă de berbec pe care o purtau toți cei din neamul lui, scoțându-și arcul din tolbă și potrivind în coardă o săgeată. Răsucindu-și bustul, războinicul întinse arcul și, imediat, fără să-și încetinească alergarea, slobozi săgeata. Sebastianus se lăsă pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de o eternitate și putea citi semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umeri. — Rău. Cât se poate de rău. Ăia - făcu un semn cu policele către celălalt mal al râului - atacă aproape în fiecare zi și, cum poți să-ți dai seama după loviturile care se aud, chiar și noaptea. Au construit berbeci uriași și izbesc cu ei încontinuu. Noi, de partea asta, firește, întărim zidurile. în câteva locuri au încercat chiar să ia cu asalt, pe scări, bastioanele, dar le-am ținut piept. Din fericire, avem multe baliste, iar ei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă zdraveni la trup în cetatea aceea înfometată, înaintau prin mijlocul străzii cu pasul sigur al celui care o țintă precisă. în general, nu vorbeau sau se mulțumeau să schimbe, scurt, păreri în șoaptă. Bubuitul sumbru, ritmic, al loviturilor de berbec umplea noaptea și cădea lugubru asupra cetății și a oamenilor, ca o sinistră prevestire a morții, pe care urletele sfidătoare ale apărătorilor bastionului amenințat căutau să o alunge. Sebastianus îi studie cu ochii expertului: erau slăbiți, cu părul răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foarte departe, bubuitul sumbru pe care-l auzise și mai devreme. Fixându-l cu privirea sa pătrunzătoare și cu degetul încă ridicat spre fereastră, Anianus adăugă: — Tu ești un soldat și sigur recunoști zgomotul ăsta cumplit. — Da. Sunt lovituri de berbec. Episcopul încuviință cu gravitate. — De ieri atacă în apropierea Porții de Miazănoapte. Am fost toată noaptea pe bastioane să-i încurajez pe ai noștri. Până acum, zidurile au rezistat; asta și pentru că, urmând instrucțiunile pe care mi le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă barbarii. Am mărit grosimea porților și le-am întărit cu bârne. Am lărgit și am adâncit șanțul, dar hunii încearcă în fiecare zi să-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului, sfidând tirul balistelor noastre, care acum folosesc ca proiectile dalele din pavajul străzilor, dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ton grav: — Ce aș vrea să înțelegi tu, Prefectule, e că două zile ar putea fi mai mult decât ne-a rămas până ce turma mea o să fie sfâșiată de lupii aceia păgâni. Prin canatul întredeschis veni încă o dată ecoul bufniturii berbecului. Sebastianus fusese adânc impresionat de dezinvoltura pe care episcopul - în a cărui înfățișare, deși hotărâtă, ar fi fost imposibil de găsit semne ale unei înclinații către îndeletnicirile războiului - o demonstra, vorbind despre probleme militare. Din tot ce auzise până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus. Invitat să spună ce știa, bagaudul se simți oarecum stânjenit, fiindcă până atunci își închipuise că urma să vorbească doar cu episcopul. în tăcerea plină de așteptare ce se lăsase în încăpere, nu se mai auzeau nici măcar loviturile de berbec: atacul, în mod evident, încetase. Dubritius se legănă o clipă pe picioare, își potrivi centura pe pântecele ușor proeminent, își scărpină barba cârlionțată, trăgând cu ochiul împrejur pe sub sprâncenele stufoase și, în sfârșit, vorbi: — Eudoxiu e un om ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între ele, după tonul de comandă, puteau fi recunoscute cele ale ofițerilor. Zidul, în ciuda grosimii sale considerabile, pe o distanță lungă prezenta umflături, fisuri și chiar crăpături adânci; în aer plutea încă, impalpabil, norul de praf ridicat de loviturile de berbec. Grupul ajunse repede la marele turn de piatră, unde se afla poarta masivă, întărită și armată cu stâlpi solizi de lemn. Rutilius trecu printr-o poartă mai mică situată în lateralul construcției și îi invită și pe ceilalți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac, stând așezați sau întinși pe iarbă ori grupați în jurul unui berbec imens, alcătuit din trunchiuri enorme legate strâns și protejat de o vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese atacat pe trei din cele patru laturi îcea de a patra se afla chiar pe malul râuluiă, constatase că în câteva puncte doar taluzurile ridicate în interior pentru susținerea bastioanelor împiedicaseră prăbușirea completă a acestora sub loviturile repetate ale berbecilor. Era adevărat că bastioanele erau bine păzite, însă mulți dintre apărători dispuneau de arme improvizate, iar catapultele, folosite adesea de oameni neinstruiți și reparate de multe ori, după cum le spusese și Anianus, cu unelte și piese de schimb nepotrivite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi cu o expresie alarmată și îi arătă reflexele roșiatice ce pâlpâiau peste acoperișurile caselor aflate în capătul străzii, în vecinătatea pieței centrale. — Un incendiu! anunță. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu? Dubritius scutură din cap. — Nu, n-a fost un fulger. E ceva vreme de când ploaia s-a oprit, iar incendiul a început de puțin timp; imediat după aceea, pe bastion a bătut clopotul de alarmă și s-a auzit berbecul. Asta știu sigur, fiindcă nu reușeam să adorm. — Așadar, incendiul e, cu siguranță, o stratagemă ca să îndepărteze oamenii de pe bastion, presupuse Vitalius, care strângea în mâna dreaptă trei javeline ușoare, în timp ce cu stânga termina de potrivit centura. Din nou, bagaudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]