17,561 matches
-
a orașului. Totuși, oamenii reușeau cumva să evite gropile din stradă, munții de moloz, mormanele de cărămizi și grinzile de lemn, gri și prăfuite, Îngrămădite de-a lungul fațadelor. Am trecut pe lângă trei femei așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la rând anunțurile. Poate că ceva „muncă decentă pentru un funcționar cu diplomă“ m-ar ajuta să acopăr celelate luni de chirie. Sau mi-ar ajunge venitul promis de către Schultheiss, dacă aș accepta „o adevărată slujbă germană“ la fabrica de bere? Trei stații mai târziu, am coborât. Văzduhul era albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era altcineva, o tânără care arăta vag bolnavă și vlăguită. Cu o eșarfă În jurul gâtului, prefera un machiaj accentuat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
demisia. Dar nu era ciudat că plecase imediat după vizita mea? Îl speriasem cumva cu ceva ce i-am spus? Sau poate că el era cel care nu-mi spusese tot adevărul despre Dora. M-am blestemat În gând pentru berile băute la Crama Albastră. Dacă nu m-ar fi durut capul Într-un hal fără de hal, eram sigur că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până acum se odihnise cu ziarul pe față scoase capul pe ușă. — Doamnă Himmel, vă vine să credeți ce trebuie să Îndur? Întinse un bol cu un conținut greu de identificat. De când Rosa s-a angajat la fabrica aia de bere, nimic nu mai e cum a fost. Asta e așa-numita „emancipare“? Pufnind, Else roti brațele, apoi ne-am reluat drumul anevoios, spre Otto. Amintindu-mi de ceapa prăjită, am admis că, până la urmă, nu m-ar fi deranjat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pur și simplu. Acum barul e al amicului său - Willy Fischl, Îl știi. Bănuiesc că toate sunt la fel ca atunci când măscăriciul ăla de tată al lui Fischl a Încercat să se liniștească luptându-se cu cepurile de la butoaiele de bere. Anton a recunoscut că orașul nostru nu era cea mai cultivată capitală din lume. Dar studiile sale cinematografice despre „fete zburdalnice“, educate de țărani francezi veseli, se bucurau de succes În rândul celor nobili și educați. În ultima vreme Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mișcătoare e că stă întotdeauna pe lângă casă. Nu tu baruri, nu tu bordeluri, nu tu pariuri la curse, nu tu nopți întregi de table la Racquet Club (de care a aflat și ea în trecutul ei monden) și nu tu bere până-n zori la Legiunea Americană (de care își amintește din tinerețea ei chinuită și amărâtă). Nu, zău că nu. Avem acum dinaintea noastră, doamnelor și domnilor, un băiat evreu care, după o logodnă-record cu familia lui, tânjește cu fiecare celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat a înțelege că Arnold Mandel are coeficientul de inteligență al unui geniu, dar, cu toate astea, preferă să facă escapade cu automobile furate, să fumeze și să bea bere până i se face rău. Îți vine să crezi una ca asta? Despre un băiat evreu? Pe deasupra, mai participă și la concursurile de labă colectivă ținute în camera de zi a lui Smolka după orele de școală cu transperantele coborâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
admirație pentru Pupi Campo și Tito Valdez, s-a dus la primărie a doua zi după ce s-a lăsat de liceu și a cerut schimbarea oficială a prenumelui său din Arnold în Ba-ba-lu! Mandel, care sugea câte șase cutii de bere deodată! Miracol! Cu neputință! Cum e omenește posibil să nu-și fi încasat pedeapsa meritată? Ani în șir a trândăvit, neștiutor, la intersecția Chancellor Street și Leslie Street, aplecat ca un mexican deasupra tobelor sale bongo, cu coada lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere evreiască, tractoarele, buldozerele sau tancurile? și iar pufnesc în râs. O invit la mine la hotel. Ajunși în cameră, o dăm pe mozoleală, pipăială, începem să ne dezbrăcăm și, prompt, îmi dispare erecția. — Vezi, îmi spune locotenenta, confirmându-și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o ia prin surprindere! — Ce-ai pățit? Te ții de bancuri? Fii soția mea. Mama copiilor mei. Orice ștunk cu o fereastră pictată are copii. Eu de ce să n-am? Eu duc mai departe numele familiei! — Ai băut prea multă bere la cină. Da, cred c-ar trebui să plec. Nu! Și i-am mai mărturisit o dată acestei fete despre care abia știam câte ceva și care nici măcar nu-mi plăcea cât de îndrăgostit sunt de ea. — „Îndrăgostit“ - ah, îmi dă fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul, rămăsese visător, mângâindu-și mustața lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul mi-a luat-o razna“. Pe locul din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că-și Încălcase contractul. Și În tot acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu bățul peste picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și-i spuse: — Berea aceea. Stomacul meu nu se mai liniștește. Face atâta zgomot, că nu pot dormi. Domnul Opie visa că urca niște scări largi, cu trepte de marmură, spre altarul Domnului, Îmbrăcat În odăjdii, cu crosa de crichet sub braț și mănușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor, nu poți trăi Întotdeauna cu o voce șoptită ca muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine? Dar ultima concluzie o făcu să tresară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de mult la mine! — Dar cine n-ar face-o? El se aplecă În față, fărâmițând pâine, și o Întrebă precaut: — N-am fost niciodată capabil să Înțeleg. Ce poate face o femeie ca aceasta? — Nu, nu mai vreau berea asta străină. Stomacul meu n-o suportă. Întreabă-i dacă n-au un Guinness. Mi-ar plăcea să beau un Guinness. — Desigur, În Germania aveți parte de o mare renaștere sportivă, spuse domnul Opie. Splendide exemplare de tineri sportivi, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur. E numele berii. Încearc-o și tu un pic. Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar a fost o minune! — Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide În sezonul trecut. — Nici berea asta nu e bună. Mi-aș dori o sticlă de Guinness. Sunt convins că stafidele acestea... — Te iubesc. — Agentul nostru... Ce-ai spus? Am spus că te iubesc. Îngerul plecase, și gălăgios, și vesel. Cu huruitul lui de roți, zăngănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
familia Goldsmith?“. Sunt atât de multe petreceri În fiecare seară, Încât e practic imposibil să stai acasă, cu excepția cazului În care ești gazda petrecerii. Toată lumea e mereu amețită pentru că singurul lucru pe care Îl beau este micelada, un amestec de bere, limonadă și tequila. Spus pe șleau, Careyes este locul ideal pentru o divorțată superbă, căci, dacă vrea, poate să facă sex În fiecare noapte cu un alt manager din lumea speculațiilor bursiere. Am cunoscut-o pe Lauren Blount pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și ei deschisă la pagina la care rămăsese în noaptea în care murise copilul. Încercaseră să nu schimbe nimic - cartea, așternuturile din pătuț... — Normal că era deschisă la pagina respectivă, zice Helen. Acasă, John Boyle exagera în fiecare seară cu berile. Zisese că nu mai vrea încă un copil, pentru că nu avea încredere în ea. Dacă nu știa unde greșise, ar fi fost un risc prea mare. Îmi țin mâna pe scaunele de piele și am senzația că ating pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos. Costumul lui Helen e galben, dar nu galben-rapiță. E mai degrabă galben ca o floare de piciorul-cocoșului făurită de Carl Fabergé din aur incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]