3,162 matches
-
fără de moarte. Când spunem cu credință: Hristos a înviat! - afirmăm implicit: Noi toți vom învia!” - cf. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, p. 278. Deci: HRISTOS A ÎNVIAT! - ADEVĂRAT A ÎNVIAT! NOI TOȚI VOM ÎNVIA! Să rezistăm în fata Beznelor Lumii, să luptăm, cu toată ființa și convingerea, împotriva Beznelor Lumii - și să ne pregătim, astfel, Sfânta Arvuna a ÎNVIERII, încă de aici, din aceasta îmbeznata și orbita viața, pe care o vom dărui Pământului, spre a dobândi, curând, Coroana
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
implicit: Noi toți vom învia!” - cf. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, p. 278. Deci: HRISTOS A ÎNVIAT! - ADEVĂRAT A ÎNVIAT! NOI TOȚI VOM ÎNVIA! Să rezistăm în fata Beznelor Lumii, să luptăm, cu toată ființa și convingerea, împotriva Beznelor Lumii - și să ne pregătim, astfel, Sfânta Arvuna a ÎNVIERII, încă de aici, din aceasta îmbeznata și orbita viața, pe care o vom dărui Pământului, spre a dobândi, curând, Coroana Cerului, Frăția cu HRISTOS-EROUL DUMNEZEIESC! Evangheliile canonice NU au ascuns
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Să uit de bezna lumii trecătoare... În luna mai, 2016, vede lumina tiparului volumul de poezii ”Călător prin anotimpuri”, autor Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Mă simt ca o umbră hăituită și sumbră / Lovită de pietre...”, moment dificil din care încearcă să se smulgă, căutând latura luminoasă a lucrurilor după cum afirmă: Dar mă îndrept ne-ncetat spre lumină / Să-mi regăsesc plăsmuirea divină ”/, încercând să uite ” bezna unei lumi trecătoare”.( Tânguire). Subtilele variații ale cuvântului care cutreieră spațiile pline de rod ale imaginarului, ating o notă diafană , chiar dacă poetul Titi Nechita oprit ”la porțile tăcerii”, constată, adesea, că ”timpul hain mi-a luat toate comorile”. Sigur, deznădejdea
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
și a spera că ziua de mâine va fi mai bună, mai darnică,... este o binecuvântare. Poeta Claudia Bota este un suflet delicat, religiozitatea cuvântului fiindu-i impregnată în suflet, asemenea unui diamant, unei lumini ce-i călăuzește pașii prin bezna acestei lumi, acestor cărări pline de primejdii și ispite. Speranțele nu-i sunt deșarte deoarece ”dintr-un crâmpei de cer”, în ceasul de rugă , vede cum !” Un înger coboară lin, dinspre zenit, ”, acel înger păzitor atât de mult așteptat. Încrezătoare
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
sens. Dacă pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic: ... și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
pentru a cinsti și a propovădui viața, așa cum era ea, în acel ținut binecuvântat de Creator, unde, în marea sa dragoste față de acei oameni, a îngrămădit toate cele de trebuință, încă și mai mult pe deasupra. Ori de câte ori pământul era adâncit în bezna cea profundă, trebuiau să scoată la iveală Piatra Sacră, păstrată în adâncurile Muntelui Sfânt, pentru a face lumină și a da căldură, pentru a dărui sănătate și vindecare, celor mai puțin favorizați de soartă, precum și pentru a-i înspăimânta pe
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce împrăștie bezna din mine fulg de vis pe aripi de dor Între vorbe ,si tăceri spre tine pornesc norii îi cuprind o cale așez din roua iubirii împletesc cunună de dor tu, tainic poem de iubire Referință Bibliografică: POEM DE IUBIRE / Viorel
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]
-
naturii în sine, grandoarea sa întrece nefiindul! Poetul crede ne-nțelesul din prima ochire, El știe că-n fundătura inimii va fi pe loc executat, El nu recunoaște noaptea de zi, nici moartea de viață, nici măcar atunci când trandafirii plâng în beznă! Poetul străbate oceanul de îngândurare cu teamă, desculț pe valuri, și nici nu-i pasă de sfârșitul acestui Cântec infinit despre Tăcere... Învins de umbra secundei, cu fagurii tristeții pe gură, nerătăcită pasăre, cataclismele morții El vindecă: Voi lăsa-n
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
vers se preface...” Și dacă lumea a fost creată prin Cuvânt, ca „replică” a Tăcerii absolute și Cuvântul divin a fost întrupat, atunci este de necontestat valoarea acestor poeme: „O, Glorie celor ce știu să tacă, fericiți cei ce știu bezna inimii bete, sub povara nuntirii, iată-mă-s, ca un martir fără cer, fără sete ... ” Bornă importantă în creația lui Theodor Răpan, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii trece prin toate volumele de până acum (13) ale autorului, până la cristalizarea și la esențializarea
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PE O STRADĂ LUMINOASĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în pereche pe cărările furiilor dantești dansul lor dezmățat a rupt zăgazurile firii norii- turme înnebunite de trăznet și furia biciului păstorului ceresc au revărsat fluviul de lacrimi
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
lunatecul din mine izgonit din Paradis le credea, răsturnând zarea peste umbrele din noi; înveșmântat în ploi și ceață tot aștept iluminarea care învăluie speranța, prin amurguri ce topesc zări albastre în întuneric ,nu știam că doar ursita, cată-n beznă o cărare peste ruga unui Crist; unde-i veșnica vedere, ochiul cel prevăzător, unde-s sfintele cuvinte care caută izvoare, unde-i lumea fără nume ce s-a stins pe-acest pământ, cine ne-a furat pădurea, râul, doina și
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
-n lotuși Și-n pagode din piatră verde. Dar sufletul așa mă-ndeamnă Spre secole-n uitări pierdute De parcă gâștele în toamnă Fug înspre sud pe întrecute. Și zângănesc meridiane Împleticindu-se ca ițe, Iar vremea curge prin găvane De beznă-n zbor de albilițe. Se-ncurcă arabescuri scrise Cu un abac de rațiune... Eh, vise, vise, vise vise Vă mulțumesc pentru minune! Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Poem asiatic / Victor Bragagiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25
POEM ASIATIC de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377676_a_379005]
-
știu dacă, și cât - o să am o pensie. Să mai scriu și carte, din ea. Nu vi se pare bătaia de joc a comunismului deplin, prea a dracului? Dar știți cum e în comunismul deplin. Dacă faci gât, Rămâi în beznă. Totuși... când primești bomboane cu mentă, seara, de la o iubită pe a cărei lista ești pe undeva, pe la poziția 1042... plus un scandal monstru, că ai băut o cutie de cidru, care - de fapt - era destinată altui tânăr vlăstar al
LA CRUCEA DE PIATRA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377723_a_379052]
-
de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz și cutezător eu mereu am vegheat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. E NOAPTE Și încă e noapte, În inima mea mai dansează o stea, E steaua ce respiră printre șoapte, Șoaptele noastre îngemănate, ce nu vor cădea, În bezna, ce gândul le poartă. Sunt șoapte pierdute-n prin părul tău neted Îți mângâi iubit-o cu drag, frumoasele tale plete, Și totuși, deși zorile zilei se lasă, de tine mi-e sete. La fereastră te văd cum tu pleci
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
DE HRANĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Atâtea amintiri mucegăite, îmi fură raze de lumină, mii de gânduri rătăcite, rămas-au fără rădăcină. Atât de greu m-am ridicat, din bezna veșnică a vremii, de zeci de ori m-am înecat, în lacrimi tulburi a durerii. Atât de sfios îngenunchiam, să mai răsară încă-o șoaptă si când lumina o cerșam, mă umilea o umbră moartă. Atât de des mă rătăceam
ÎN LOC DE APĂ ȘI DE HRANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377756_a_379085]
-
Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. „somnul, somnul ... doar atât! fără vis fără trezire... lovituri ce m-au răpus au rămas doar amintire... când durerea grea a vieții, în tăcere o ascult, mă topesc în bezna morții și strâng ochii și mai mult...” (anonim) Te trezești și nu știi de ce o faci...Îți plimbi privirea prin casă și totul ți se pare străin, din nou. Ferestrele sunt tot aceleași pe care le știi, soarele, tot pe
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
fel, că nimic nu va mai fi la fel, niciodată. Citește mai mult „somnul,somnul ...doar atât!fără visfără trezire...lovituri ce m-au răpusau rămas doar amintire...când durerea grea a vieții,în tăcere o ascult,mă topesc în bezna morțiiși strâng ochii și mai mult...”(anonim)Te trezești și nu știi de ce o faci...Îți plimbi privirea prin casă și totul ți se pare străin, din nou. Ferestrele sunt tot aceleași pe care le știi, soarele, tot pe acolo
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
pare să fie idealul său în căsnicie. El, în adevăr, preferă să aibă un singur fecior, dar bine înzestrat sufletește, care să aducă cu adevărat cinste întregii familii: Un singur fiu isteț mai bine, Decît o droaie fără minte: Și bezna, -n fața lunii pline, Nu-n fața stelelor, asfinte. [5] Căci el înmiresmează cu parfumul său întregul neam, întocmai ca un pom frumos și înflorit ce-mbălsămează pădurea întreagă: Un singur pom frumos, de am, Și-n floare, bine-mbălsămat, Pădurea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
perfid, un joc al nuanțelor, al aparențelor. O privire e doar o versiune asupra lumii, nu epuizează pluralitatea ei, și de aceea lasă loc îndoielilor. Ochiul care "vede" are vedenii, halucinații, se poate înșela. Doar ochiul orb are o constantă: bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars cenușa lui. În aparență, autoarea păstrează pentru orb înțelesul "homeric
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
iubire, punți de comunicare cu o lume în care rămân neintegrabili" (Op. cit., p. 95). De ce ni se pare că orbul are atribute de "demon, de străin"? Pentru că, refuzându-se privirii, zeii sunt ai invizibilului. De regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul, în schimb, are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
neintegrabili" (Op. cit., p. 95). De ce ni se pare că orbul are atribute de "demon, de străin"? Pentru că, refuzându-se privirii, zeii sunt ai invizibilului. De regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul, în schimb, are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]