2,324 matches
-
întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera, Oile or înturna. Oile cele cornute, Mîndru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de zăpadă. Deodată, au zărit în depărtare un punct negru care, încet-încet se apropia. Era o sanie trasă de niște câini, iar în sanie o femeie în durerile facerii. Sania era mânată de un bărbat care știa să mânuiască și biciul, dar și carabina. A văzut haita și a auzit urletul ei. A oprit sania și a liniștit câinii. Apoi a dat drumul primului câine și l-a chemat la el. Haita a înconjurat pe departe prada. Lupii erau siguri că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iapa lui. Nu asculta decât de el și se supăra când o lăsa pe mâna altuia. Era în iarna aceea zăpadă multă și au pornit cu săniile spre București. Pe drum, în codru, i-au atacat lupii, vizitiul a dat bice cailor de la sanie și au dezlegat iapa lui care mergea alături, ca să o dea lupilor. Iapa a luat-o la galop cu toată haita după ea. Ei au ajuns cu bine, dar mânza... A plâns mult și de la o vreme
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei lovituri de bici. Lângă el, cu ochii holbați la stăpânul lui, al doilea postelnic căzuse în genunchi, făcându-și cruce și strigând cât îl țineau puterile: — Minune, minune, Doamne Dumnezeule, minunea lui Sfântul Gheorghe! Să trăiești, măria ta, ani mulți îndelungați! Ăsta e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se înclină rece în fața mitropolitului și ieși din biserica în care se simțise atât de străin. Un gând îi grăbi pașii spre trăsură fără să vadă cât de roșu scăpăta soarele după Dealul Mitropoliei. La caleașcă, surugiul arătând cu coada biciului spre apus, mormăi: — Mâine o să fie vânt mare, poate chiar furtună. Îl privi fără să audă ce-a spus și, urcându-se, porunci sec: — La curțile domnești! Au stat toată noaptea toți trei: vodă Ștefan, tatăl său marele stolnic și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
face rost de trupe. După ce erau capturați, copiii trebuiau să se supună ordinelor pentru a nu fi executați, iar pentru aceasta trebuiau să fie dispuși să ucidă pe oricine, inclusiv unii pe alții. Disciplina era impusă prin bătăi, lovituri cu biciul și amputări inspirate din interpretarea dată Vechiului Testament de către liderul organizației. Obiectivul declarat al ARD era înlăturarea guvernului Ugandei și înlocuirea acestuia cu unul care să aibă la bază Cele Zece Porunci sau, mai bine zis, zece plus încă una
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nici măcar un ghid, și ni se promisese o primire fastuoasă; nici urmă de interpret care să ne ajute să ne apărăm pașaportul de polițiști nepoliticoși și bagajele de cea mai avidă dintre vămi! După o lungă așteptare, un zgomot de bice, de zurgălăi, de strigăte ascuțite străbate depărtarea: erau căruțele de la Giurgiu venite să ne întâmpine; ni se explică faptul că la reflux vaporul nu poate intra pe brațul fluviului pe care e așezat portul. Portul! Ce straniu abuz lingvistic! Ne
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
putea face și la ce bun să ne supărăm? E obiceiul țării, spre marele avantaj al furnizorilor; hrana cailor nu costă astfel nimic. În pofida asprei lor meserii, bietele animale nu mănâncă decât iarbă veștejită sau de baltă; dar loviturile de bici sunt un excelent imbold, cu ajutorul căruia cele mai slabe mârțoage o iau nestăpânit la galop. Nu e de mirare deci că atâția cai se prăbușesc și că surugii nu trăiesc prea mult! Iată-ne ajunși la Focșani, la hotarele Moldovei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nostru de drum, un român, amintindu-ne că am plecat de la București într-o marți, zi nefastă în Orient. La a doua poștă, în ciuda observațiilor noastre, ni se dă un atelaj de patru cai noi care, la prima lovitură de bici, fac o săritură spre pășuni; trăsura se înclină; nu ne răsturnăm mulțumită oiștii, care se rupe. De data asta ne părăsește dumnezeiasca răbdare; le dăm cu mâna noastră o aspră corecție căpitanului poștei, ceaușului său și surugiului; așa era drept
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare și suverană, trăgea de căpăstru și îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Și îi răsuceam pe loc și îi băteam cu palma pe ceafă. Nici n-aveam în mâna un bici. Ridicau capetele, panica îi părăsea și rămâneau cuminți în amurgul misterios și tăcut al câmpiei care se pare că îi neliniștise. "Acasă!" șopteam și le îndreptam gâturile lor frumoase înapoi, spre satul care, poate, le zburase o clipă din minte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un romancier. Era un filosof și un poet, nu un creator epic, se compara cu Shakespeare și Dante, nu cu Homer sau Balzac. Zarathustra însă, în caverna lui din munți, declară că n-are pentru femei decât un mic adevăr, biciul! mesquin, trop mesquin, am gândit. Pentru sursa primordială a vieții pe care o exalta, atât găsise el!? E adevărat că nici Cristos n-a cunoscut o Helene ca bărbat deși se pare că da, pe Maria Magdalena, dar celor care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
industrie, învățământ și știință înainte de a fi invitați să preia posturile de conducere pe care le aveau acum. Medellin și Podrage erau organizatorii supremi ai acestei ere care combina viața în grup cu libera inițiativă. Slater, polițistul, era sabia și biciul. Și David Marin, oare, ce era? Nu-și găsea totuși locul printre acești oameni materialiști. În calitate de comandant al tuturor forțelor armate ale Marelui Judecător nemuritor, el asigura personalul pe care alții îl modelau fără cruțare. Sarcina lui era să cucerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
GHEORGHE BRĂTESCU PAUL CERNOVODEANU BICIUL HOLEREI PE PAMÎNT ROMÎNESC - O calamitate a vremurilor moderne - EDITURA ACADEMIEI ROMÎNE București, 2002 I. Holera - caracteristici patologice si epidemiologice 1. Paradoxurile holerei Holera a reprezentat cea mai amenințătoare afecțiune epidemică a secolului al XIX-lea, atât prin imprevizibilitatea propagării
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
neluîndu-și precauțiunile necesare, și-au găsit moartea. De altfel, după ultimele ploi căzute, acest crud flagel s-a reanimat, printre victime numărîndu-se și Mouton, agentul consular locțiitor, căruia îi murise mai înainte soția , dragomanul Raimondi și alți slujitori"64. Totuși biciul necruțător al holerei, după ce s-a abătut atât de crunt asupra Moldovei, începînd din luna mai 1831, prinde să se domolească treptat în această încercată provincie, îndată ce el trecuse în Țara Românească, unde bântuia cu furie. Diminuarea virulenței epidemiei poate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
literatului Sándor Kisfáludy, expediată la 25 septembrie 1831 către slujbașul Sándor Ujfalvy, relatând despre holeră și remediile împotriva ei: Am citit din ziare spre marea mea bucurie că, deși a izbucnit holera în Ardeal, regiunea dvs. este neatinsă de acest bici al lui Dumnezeu. Însă holera pustia mai ales acolo unde anterior era considerată ca mortală și molipsitoare; tot din cauza acestei frici și măsuri de pază, [oamenii] nu îndrăzneau să îngrijească, să ajute sau să se vindece unul pe altul, ba
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Atunci au apărut la Cernăuți, sub forma unei broșuri tipărite, Dorințele partidei naționale în Moldova - August 1848, redactată de Mihail Kogălniceanu la inițiativa Comitetului revoluționar moldovean. În conținutul ei se deplângea faptul că, atunci "cînd mai toți moldovenii, bântuiți de biciul cholerei erau răspândiți pe toată fața țării, când mai fieștecare familie era îmbrăcată cu doliu pentru perderea unui părinte, unei soții, unui frate, unui fiu, urgia domnească îi ajunse până la asilurile lor. Mulți erau încă cu lacrimile pe obraz, mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca să-i facă să se pocăiască. Un tulcean este convins că molima îi lovește pe oameni "fiindcă nu țin duminicile și sărbătorile lăsate de la sfinții părinți, că lucrează [atunci] mai rău decât păgînii". Ca și ciuma, arată alții, holera este "biciul lui Dumnezeu", bici care nu mai alege, ci "îi ia laolaltă" pe cei buni și pe cei răi. Holera este trimisă ca "să omoare norodul pentru păcatele cele multe", ca "să mai împuțineze lumea înmulțită" și de aceea înrăită. Ea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să se pocăiască. Un tulcean este convins că molima îi lovește pe oameni "fiindcă nu țin duminicile și sărbătorile lăsate de la sfinții părinți, că lucrează [atunci] mai rău decât păgînii". Ca și ciuma, arată alții, holera este "biciul lui Dumnezeu", bici care nu mai alege, ci "îi ia laolaltă" pe cei buni și pe cei răi. Holera este trimisă ca "să omoare norodul pentru păcatele cele multe", ca "să mai împuțineze lumea înmulțită" și de aceea înrăită. Ea culege, pretinde un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
viața colectivităților. Marile molime din trecutul mai îndepărtat par acum a ține doar de domeniul legendei. Este de aceea greu de presupus ca, în șirul încercărilor pe care viitorul le rezervă totuși omenirii, să se repete cumva și amenințarea crâncenului "bici al holerei".
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar un mit? Un bici pocnește-n liniștea eternă; visul se destramă, gonește în pustiu. E ca atunci când tristețile-s în bernă, se face lumină cu-n clinchet argintiu. Și mă trezesc din visul meu de-o noapte; mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
afară! Ca bărbat, să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești romîn!... În clasa a cincea, spre Crăciun, într-o oră de matematică, Apostol fu chemat puțin afară. În coridor aștepta vizitiul lor, cu căciula și cu biciul în mână. ― Ei, ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Marțială nu discută, nici nu poate discuta, pentru că și codul e categoric: ștreangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unsprezecea, în Rusia, un caz tipic, aș putea zice... Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Gore și Gicu dau amândoi din cap, În același timp, de parcă ar fi trași de sfori. Gore ciocnește paharul de-al lui Sandu. Sandule, dacă-ți puneai pe cap pălăria aia a ta de soare, aia pe care scrie copacabana bici of lov, și dacă mai puneai și firu-n gură, eu cred că prindeai mai multe posturi decât are dolce-n grilă! Și era și nevastă-ta mulțumită la ceas de seară... Gicu nu se mai poate abține și izbucnește În râs
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ... Și este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viața-n ei... Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aș lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aș duce cu ea la maiami bici și nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aș face Crăciunul cu burta la soare și cu berea la frunte. Gicule, să-mi dai și mie niște șorici și să pui carne la borcan. Când vin
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă și un ochi pe fereastră și ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferență strigătoare la cer. Ce să faci tu la maiami bici, Sănducule, acolo nui de tine, ai restanță și la Întreținere... Și, una peste alta, ca s-o spunem pe șleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]