66,184 matches
-
-i, îi duc la vale înveliți în pături, lupii, vulturii n-apucaseră să-i sfâșie... Taxatoarea Fâlfănescu Dumitra cu geanta ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte... (neinteligibil) ...să dea damblaua-n voi... să vă moară copiii (!!!)... să vă lingă pă bot câinii... Să... (ceva cu coliva)... Cerul foarte limpede deasupra munților, Luceafărul apărut, spinarea ninsă
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu vă mai întoarceți niciodată, sau în orice caz nu înainte de pensie?" Nu mai vorbesc de indignații de azi, rămași mai ieri în Occident deși aveau bilete tur-retur, sau de cei care-au tulit-o peste graniță de-a dreptul prin porumbiște. Ce s-a schimbat atît de radical în România, în zece ani de neocomunism, încît să credem că Tony Judt se referă la cu totul
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
întinează memoria lui Vlad Țepeș, țipă peremiștii. Mai practici, liberalii vor ca parcul de distracții purtînd acest nume să fie amplasat la Rîșnov. Asta în vreme ce omul de rînd, asaltat de numeroase și piperate scumpiri, se pregăteșe pentru noile prețuri la biletele pe CFR care vor costa cu 50% mai mult decît în prezent. Pentru cei mai mulți, spune Marius Nițu în ADEVĂRUL, călătoriile cu trenul, care erau și așa evitate, vor deveni inaccesibile. Sau vor duce la generalizarea mersului pe blat, crede Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
se reduc subvențiile statului, așa cum se practică în Europa. Comparația cu Europa, utilizată de oficiali ori de cîte ori ne dau cîte o veste proastă, rămîne însă pe jos: e greu să găsești în Europa o țară unde costul unui bilet de tren (dus-întors) să fie cît o pensie." Dar, ar adăuga Cronicarul e la fel de greu să găsești în Europa un partid de guvernămînt care să plătească pe banii populației pentru opoziția populistă, cu promisiuni pe măsură, de pe vremea cînd critica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
suspendant, neverosimil parcă, în care stăpînă este arta și un mod de a exista a unui grup mic de artiști, animat de regizoarea Nona Ciobanu. Deși amplasat la stradă, locul este ferit de zgomotul și trepidațiile diurnului. Tinerii își cumpără bilet pentru spectacol iar eu mă plimb prin cele cîteva săli: sobe frumoase și calde, camere înalte, boierești, cai verzi pe pereți, o pictură murală a tinerei Anca Benera. Și zîmbetul modest, dar fericit, al Nonei Ciobanu. Tinerii voluntari sînt plini
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
făcător de minuni financiare. Cine se atingea de cultul lui Stoica risca să provoace burzuluiala pelerinilor norocului. Te lapida norodul dacă te impingea demonul rațiunii să anticipezi falimentul fostului valutist. Mai tîrziu, români nevindecabili au băgat zeci de milioane în bilete de bingo, pentru a-și spori șansele la marile cîștiguri televizate. Pensionari strîmtorați rău, șomeri fără speranțe, dar și oameni cu venituri bunicele s-au îndatorat ori au consolidat afacerile caselor de amanet într-o vînătoare nebună după visul de
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
parte dintre infractori și de oamenii fără căpătâi care își fac veacul prin București - aceea de a-i trimite de unde au venit. Măsura e de tot hazul dacă ne gîndim la ceea ce va urma. Poliția va plăti din bani publici biletul dus al celor pe care îi vînează, după care - mai mult ca sigur - aceștia vor reveni pe blat în Capitală. Cînd scrii asemenea lucruri te gîndești și la polițistul cinstit și la procurorul care își face datoria, oameni care primesc
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
fură tot ce găsește de la celelalte prizoniere ca să-i poată mitui pe soldați să nu se atingă de fiica ei. Cînd nu mai are ce fura, fetița e siluită și apoi ucisă, iar E. se sinucide lăsînd în prealabil un bilet prin care își cere iertare pentru furturi. Povestea lui E. e mai greu de suportat decît chiar și descrierile ororilor din "Încăperea femeilor", pentru că un asemenea gest aproape sfînt în moralitatea lui - a cere iertare pentru săvîrșirea de furt - accentuează
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Dinu Săraru a mizat pe aura pe care o vedea formîndu-se în jurul numelui lui Iordache. Și a cîștigat. Și teatrul românesc. Cine poate uita cozile interminabile de pe strada Constantin Mille, pînă în Calea Victoriei, pentru a reuși să se cumpere un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
Constantin Țoiu În Finlanda, o ciudățenie e că pe căile ferate poți să schimbi direcția de călătorie oricând și în orice sens, fără să mai treci pe la casa de bilete. Dacă te răzgândești, poți merge oriunde. Liber, fără birocrație. Totul este ca distanța să fie aproximativ egală; nu neapărat, dar să nu se exagereze... Cu prietenul George Bălăiță, ne înveselim; n-am mai pomenit una ca asta nicăieri. Obiceiul finlandez
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
a fost înlocuită cu brio de una a autodenigrării. Nu sunt, firește, pentru ascunderea adevărului: adevărul trebuie spus cu orice preț. Dar parcă se mai întâmplă și altceva decât tăieri de beregate, atacuri la furgonete cu bani și escrocherii cu bilete loto. Iar dacă nu se întâmplă, cu atât mai trist! Telejurnalele ce se substituie rubricii "violuri și decese" ne plasează nu doar într-o lume exclusiv infracțională, ci și într-un minorat existențial - în animalitatea pură. Aș fi fost mult
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
hotărît să văd un spectacol. Am luat un ziar și am ales: Trilogie belgrădeana la Teatrul "Bulandra" (Sală "Toma Caragiu"). Pe drum mi-am dat seama că n-am făcut nici o rezervare și că s-ar putea să nu găsesc bilet. Mă incită într-un fel toată povestea asta cu aer studențesc. Mă și vedeam mituind o plasatoare care imi oferea, generoasă, în schimbul sumei primite, un loc pe scări. Bine și-așa. Am ajuns la teatru cu un minut doar înainte de
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
mituind o plasatoare care imi oferea, generoasă, în schimbul sumei primite, un loc pe scări. Bine și-așa. Am ajuns la teatru cu un minut doar înainte de oră 19,00, ora începerii reprezentației. Am tras cu un ochi la Casa de bilete. Deschisă. Nici o persoană la coadă. Am cerut precipitata un bilet, de parcă aveam șansă enormă să-l prind pe ultimul. Vînzătoarea m-a privit mirata și, în schimbul sumei de 63.000 lei (șaizeci și trei de mii de lei), mi-a
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
un loc pe scări. Bine și-așa. Am ajuns la teatru cu un minut doar înainte de oră 19,00, ora începerii reprezentației. Am tras cu un ochi la Casa de bilete. Deschisă. Nici o persoană la coadă. Am cerut precipitata un bilet, de parcă aveam șansă enormă să-l prind pe ultimul. Vînzătoarea m-a privit mirata și, în schimbul sumei de 63.000 lei (șaizeci și trei de mii de lei), mi-a dat biletul. Luminile se stingeau, draperiile tocmai se trăgeau, delimitînd
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
Nici o persoană la coadă. Am cerut precipitata un bilet, de parcă aveam șansă enormă să-l prind pe ultimul. Vînzătoarea m-a privit mirata și, în schimbul sumei de 63.000 lei (șaizeci și trei de mii de lei), mi-a dat biletul. Luminile se stingeau, draperiile tocmai se trăgeau, delimitînd foaierul de sală de spectacol. Fugeam pe scări repetînd numărul rîndului și al locului. Ridic ochii spre sala. Stupoare! În jurul meu era aproape pustiu! Mi-am ocupat locul și, pentru că se întîrzia
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se încheie aici. Poeta îl aduce în prim-plan pe controlor, Dumitru Săcăruț, înălțându-i o odă ironică și adorându-l ea însăși o clipă, în joacă: "opt capete
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
următoare, o explozie pulverizează vasul. Există un unic supraviețuitor. În jurul acestui "sîmbure narativ" (care, zice-se, l-ar interesa, în perspectivă, si pe Spielberg!), filmul aglutinează "materie", menită să reconstituie și să limpezească o realitate halucinanta. Pasagerii Strumei își cumpăraseră biletele cu bani grei, si așteptaseră mai mult de un an achiziționarea vasului și obținerea aprobărilor de plecare. "Setea de cîștig a unora s-a împletit cu disperarea altora". Vasul Strumă era o vechitura, într-o stare deplorabilă, un fel de
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
spectacol își face loc, în cele din urmă, în memoria afectivă și face, uneori, sarea și piperul. Anul acesta am pus în aplicare încă ceva, ținîndu-mi o promisiune, și ea făcută mai demult. Am evitat premierele și mi-am cumpărat bilet la reprezentații eliberate de aerul protocolar. M-am familiarizat cu prețul biletelor și cu săli dintre cele mai diverse. Uneori am parte de un public numeros, alteori număr cu greu douăzeci sau treizeci de spectatori. Unii vin îmbrăcați elegant, alții
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
face, uneori, sarea și piperul. Anul acesta am pus în aplicare încă ceva, ținîndu-mi o promisiune, și ea făcută mai demult. Am evitat premierele și mi-am cumpărat bilet la reprezentații eliberate de aerul protocolar. M-am familiarizat cu prețul biletelor și cu săli dintre cele mai diverse. Uneori am parte de un public numeros, alteori număr cu greu douăzeci sau treizeci de spectatori. Unii vin îmbrăcați elegant, alții nu tocmai. Sînt spectatori punctuali și alții care intră cînd poftesc, ca
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
premieră! Spectacolul s-a jucat într-o sîmbătă seara, cu spectatorii pe scenă (un număr redus, cu alte cuvinte). Nu am văzut niciodată la Piatra Neamț o sală goală la o premieră sau în festival. Probabil că n-au fost puse bilete în vînzare, iar locurile goale trebuiau să fie ocupate de oficialități locale, care n-au răspuns invitației. Să le fi speriat pe consoarte femeile lui Afrim? (M.C.) Teatrul Tineretului Piatra Neamț: Ocean café, un spectacol de Radu Afrim după texte de
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
au venit niște români țărani și s-a vorbit românește. Și noi nu le-am ascuns că suntem refugiați. Am avut încredere că nu ne vor da pe mîna poliției. Seara, după o zi de odihnă, cineva ne-a cumpărat biletele pentru Austria. De ce au fost puțini refugiați români? Pentru că trebuiau să treacă două frontiere. În plus, nu știau ungurește. Era imposibil să traversezi fără să ai o rețea. Acest lucru îi reușise lui Bodolea. A urmat trecerea în Austria. Pămîntul
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
argint" și, din nefericire, povestea cu steaua cu cinci colțuri, "Chinta stelară". Mai bună era "chinta regală". S-a bucurat că mai venea un român. Mi-a dat niște tichete de pîine, fiindcă pîinea era încă pe cartelă, și cîteva bilete de metrou. Monica este persoana cu care nu pot să mă cert niciodată. Mereu ne-am ciondănit, o dată chiar i-am reproșat că mă contrazice, dar de supărat nu ne-am supărat niciodată. îi păstrez o dragoste veșnică, întîi, pentru că
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
totul (mai puțin cuvîntările, căci Academia și apropiații l-au omagiat) este împlinit întocmai. Dar optimismul structural, bonomia și sclipirile jucăuș-complice din ochii profesorului nu îngăduie parcă un final cu totul trist. Un obicei recunoscut al lui era să trimită bilete ("fărîmuțe de hîrtie") unor adresanți de ocazie. Așa se face că, la o ședință a Academiei de prin anii �50, îi strecoară lui G. Călinescu un carton cu următoarea întrebare versificată: "Călinescu, vreau să fiu / Proletarul cel dintîi! / Să pun
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
Nu pot să dorm. Îmi vin în cap pasaje pe care le știu, încă, pe dinafară din romanul lui Goethe. Mă furnică senzația pe care am avut-o atunci cînd, în anul doi sau trei de facultate, am tras un bilet formulat mai puțin obișnuit: analizați relația Charlotte-Werther. Și nu invers, cum era uzual. O simplă coincidență? Fereastra mea dă spre cabina lui Beethoven. E întuneric. E frig și viscol și ninge la Viena de ziua iubirii. Am promis în vara
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]