1,778 matches
-
și contraputere, pe linia ideologiei foucaultiene. O perspectivă interdisciplinară trebuie să ilustreze modurile în care utilizarea tehnologiilor comunicaționale este o „extensie” a intereselor umane individuale și colective, dar și o concentrare și o reducție a acestora sub imperiul codului cibernetic binar, al controlului și al circuitelor social-politice. Tabloul acestor practici este complex și contradictoriu, cuprinzând procese ale forțelor social-politice implicate în viața de zi cu zi și în cultură, de la impoziții instituționale și dominări monopolizatoare la negocieri și inițiative marginale și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se admit în continuare ipostazierile masculine și feminine și se face apel la cybercultura destrupării și la transcendentalism cyberspațial simultan cu recursul la obsesia corporalității, inclusiv cibernetizate, la categoriile fizice și psihologice ale sexualității și ale dorinței senzorial-viscerale. Determinismul biologic (binară al genului masculin și feminin pare a fi înlocuit de un nou determinism, unul tehnocultural, care propune apariția unui al treilea gen: genul neutru al cyborgului (fie în sensul unui soi de femimasculism, adică o hibridare de gen, fie în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ajunse dominante ele însele în cadrul cyberfeminismului. Spre deosebire de feminismul digital hard, cyborgic și politic al Donnei Haraway, Sadie Plant (1996, 1997Ă adoptă un cyberfeminism soft, apolitic, preferând să rediscute principiile feministei Irigaray și ale psihanalizei în contextele culturale dominate de codul binar al tehnologiilor cibernetice. Dacă cea dintâi uzează de o ideologie cu rol eliberator prin chestionarea epistemologiei iluministe a dualismelor de gândire, cea de-a doua se limitează la denunțarea cunoașterii unitare a marxismului și a freudismului. Nu dorește a se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
finalizare și practicabilitate. Prin urmare, teoreticiana propune o abordare a mitului politic în cuplare cu practica politică. Din acest punct de vedere, activismul lui Judith Squires se desprinde de apoliticismul Claudiei Springer sau al Sadiei Plant, apoliticism care, păstrând opozițiile binare tradiționale în cadrul analizei modelului de „cyberconștiință”, nu poate produce o ideologie practică a eliberării. Chiar dacă analogia minții umane cu patternul computațional funcționează ca o critică a conștiinței etajate a psihanalizei sau ca o critică a cartezianismului separării trup-minte, femeile puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și spre evidențierea modului în care femeile sunt împuternicite în suportul Internetului în viața de zi cu zi (vezi de pildă Wendy Harcourt, 2000, sau Gillian Youngs, 2001Ă. Dacă unele cyberfeministe consideră că în cyberspațiu se manifestă nu doar viziunea binară de tip gender, ci și ostilitatea față de femei, excluderea sau dominarea, altele promovează mediul noilor tehnologii comunicaționale drept „un nou spațiu pentru femei”. În timp ce pentru cele dintâi, divergențele de gen sunt propagate în cyberspațiu, un mediu de tip hipergender prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poți să nu comunici"). Chiar când 2 persoane care se percep reciproc se ignoră și nu scot nici un cuvânt, nu fac nici un semn, apare deja comunicarea. Ignorarea în sine este comunicare. Sistemele comunică cu mediul înconjurător pe baza unui cod binar, care selectează elementele care au voie să fie preluate din mediu de cele interzise. Un cod este o alăturare de 2 itemi. De exemplu, în cadrul sistemului funcțional știință, codul este adevărat/fals. Comunicarea este formată din cel puțin 3 elemente
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
istorie text narație O'Neill. 1994 istorie text narație textualitate Îmi aduc aminte de "briciul lui Ockham" (conform căruia definițiile nu trebuie multiplicate dacă nu este absolut necesar) și mă întorc atunci la formaliștii ruși ori la Benveniste: modelul lor binar (fabula vs. sjuzet, histoire vs. récit) aduce claritate conceptuală în bună tradiție aristotelică și reafirmă un adevăr indubitabil, anume că ceea ce ne spune cu adevărat naratorul se reduce la o "fabulă"/ "istorie" cronologică una pe care cititorul încearcă să o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
expune cel puțin o PUNERE ÎN INTRIGĂ și (cînd e "completă" sau "pe deplin dezvoltată") pînă la șase elemente macrostructurale de bază: SINOPSA, ORIENTAREA, punerea în intrigă, EVALUAREA, REZULTATUL sau REZOLVAREA și CODA. Mai exact, și urmînd faimosul model structuralist binar, se poate spune că narațiunea are două părți: ISTORIE și DISCURS. Povestirea implică totdeauna o secvență temporală (constă din cel puțin o modificare a stării de lucruri din timpul to într-o altă stare de lucruri la timpul tn), și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Newton. Câtă vreme persista această problemă, analiza matematică avea să rămână bazată mai degrabă pe credință decât pe logică. (De fapt, doar pe credință s-a bazat Leibniz atunci când a dezvoltat noi ramuri ale matematicii, cum este cea a numerelor binare. Orice număr poate fi scris sub forma unui șir obținut doar din cifrele zero și unu; pentru Leibniz, aceasta însemna creație ex nihilo, adică facerea universului din nimic mai mult decât Dumnezeu/1 și vid/0. El a încercat chiar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
numerele complexe drept o ficțiune convenabilă, alții îl vedeau în ele pe Dumnezeu. Leibniz credea că i este un amestec ciudat între existență și nonexistență, ceva ca un fel de încrucișare între 1 (Dumnezeu) și 0 (vid) în schema sa binară. El îl asemuia pe i cu Sfântul Duh: ambii au o existență eterică și puțin substanțială. Dar nici măcar Leibniz nu și-a dat seama că i avea să reveleze în cele din urmă relația dintre zero și infinitate. Era nevoie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
et dangereuses, futiles et encombrantes" [Maupassant, Fort comme la mort, p.46]. Pariziana din românele decadente este considerată, cum o face Sar Péladan, "le relatif de l'homme" (Curieuse!), buna amantă, dar departe de activitatea spirituală. Femeia este un compus binar (corp și sentiment) și nu ternar, cum este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și orașul sunt legate prin blestem. La Péladan, sexul este regele capitalei: marchiza din rafinatul cartier Saint-Germain își plătește bărbații în trăsura închisă; un principe cumpăra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conservator” -, putând figura, în funcție de context și de chestiune, când de o parte, când de cealaltă a „baricadei”. Iar sistemele de dihotomii sunt, până la urmă, tot o formă foarte primitivă de analiză, deoarece nu toate problemele se pot traduce în opoziții binare fără a pierde imensa bogăție de nuanțe a realității. Numai spiritul critic ne ajută să ne orientăm în inepuizabila și proteica lume a ideilor, a naturii umane, a societății (care, așa cum sugera Georg Simmel prin termenul său celebru, Vergesellschaftung, este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se bucură de un mare succes. În brutalitatea sa, considerată ca fiind simplă, accesibilă tuturor, populismul asumă și reușește, în România de azi, să canalizeze frustrările celor care nu au reușit. Populismul înlocuiește sau se substituie discursului comunist: un limbaj binar în care dușmanii arătați cu degetul sunt europenii din Bătrâna Europă care cer prea mult și nu dau destul, străinii nu foarte iubiți, romii neintegrați, evreii. În fruntea partidului extremist România Mare se află Vadim Tudor. Altădată în slujba lui
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum nota V. Muscă (1996), încercând să situeze sistemul lui Blaga în categoriile binare în care se împart "filosofia existenței" și "filosofia devenirii", formula în care se organizează atât de sistematic gândirea blagiană este perfect încadrabilă în blocul filosofiei existenței. Blaga identifică în matricea stilistică autohtonă un "apriorism românesc", un "românism" pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
substrat-strat-adstrat. Istoriografia comunistă a operat în cadrul acestei paradigme triale substrat-strat-adstrat, însă a revizuit-o prin două modificări substanțiale: i) antagonizarea daco-romană, realizată prin injectarea istoriei, inclusiv a celei antice, cu principiul antagonismului de clasă, care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în Frontul Popular Antifascist condus de PCR în anii treizeci. Faptul că marele istoric a fost asasinat de Garda de Fier - nemesis-ul ideologic al Partidului comunist în perioada interbelică - a constituit detaliul care a permis distribuirea lui Iorga, după logica binară a lui "noi" vs. "ei", în aceeași tranșee ideologică pe care se situau și comuniștii. Partidul a reușit să strângă în jurul său (și sub conducerea sa) "tot ce a avut mai valoros în acei ani detașamentul intelectualității patriotice din România
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar non-comunismul reprezintă forța binelui absolut), a bicromiei (în care lumea este zugrăvită în alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma carcerală a societății românești sub comunism, cu a sa imagine a unei distopii sociale înfăptuită într-un arhipelag al gulagului autohton, este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată ca model societal al comunismului românesc. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
grea, / Munții-s frați de vreme rea..."110; Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți vârful în jos, / Să mă urc în vârful tău, / Să-mi văd sătișorul meu, / Să-mi văd casa și copiii / Și a mea gospodărie..."111 Imaginea binară contrastantă descrie cadrul natural ca modus vivendi, vocativul și imperativul adresării construind relația dintre uman și universal: "Hei, săracul codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. / M-am băgat de mic copil / Și-am ieșit un om bătrân; M-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântă pentru mine. Pentru mine de-ar cânta, / Ți s-ar scutura frunza, / Ț-ar îmbătrâni fața / Cum o-mbătrânit a mea / De dor și de jale grea..."121 Pentru a îmblânzi povara vieții, comparația cu trăinicia codrului ilustrează, prin intermediul imaginilor binare contrastante, dualitatea trecere / permanență: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu m-ar mânca-atâta jale; / De-aș trăi ca plopu-n munte, / N-aș avea doruri prea multe; / Da trăiesc ca plopu-n coastă, / Mi-i dor de dragostea noastră."122
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că n-am pânze de albit / Și nici vorbe de grăit, / Că pânzele le-am albit / De când noi ne-am despărțit, / Și vorbele le-am uitat / De când, bade, te-am lăsat."175 Paralelismul sinonimic fântână / apă bună / gheață și imaginile binare contrastante "Apă bună nu pot bea / Tulbure-i inima mea" sau " Am auzit o minciună / Că-n Suceava-i apa bună" desemnează trăirile contradictorii ca intermitențe subiective, anulate de liniaritatea inserțiilor explicative: "Am auzit o minciună: / Că-n Suceava-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fune; Lelița cu chica creață / Și bărbatu-ncins c-o ață."234 Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor descriptive și a planurilor analogice. Tonul explicativ, pe fondul singularizării, pune în valoare imaginea binară contrastantă a destinului: " Foaie verde trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aș cheltui, / Viața-n loc s-o pot opri, / Și-aș goli chimiru tot, / Numai ca să fiu ce-am fost."238 Interogația retorică transformă confesiunea lirică într-o meditație existențială. Repetiția inițială a vocativului definește firul vieții din perspectiva metaforei binare lume albă / lume neagră. Succesiunea enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului..."118 Identificarea lui Moș Crăciun cu Isus, "soarele dreptății", se realizează prin utilizarea imaginii binare contrastante ( moș / mititel și-nfășețel). O dată cu metamorfoza creștină, apa în care se scaldă moș Crăciun, ca ipostază a soarelui, este apa euharistică, vinul: "A cui sunt aceste curți, / Așa nalte, / Stoborate, / Cu stoborul pe departe? Dar în ele cine-mi șade
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din ist sat, / Cu surcele de la lemne, / Cu așchii de la proptele, / Cu sulfină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]