14,229 matches
-
oamenii cei mai pătrunzători și că nimic nu e mai triumfător ca politica celor care angajează, în opera lor de a-și atinge scopurile, pe Dumnezeu și pe damnați, Cerul și Infernul. Astfel, religia însăși, sursa cea mai pură a binelui nostru, devine adesea, printr-un prea deplorabil abuz, originea și principiul nenorocirilor noastre. Autorul remarcă foarte judicios ceea ce a contribuit mai mult la ascensiunea Sfîntului Scaun. Atribuie rațiunea principală abilei conduite a lui Alexandru VI, acest pontif care împingea cruzimea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot ce s-a făcut din frică și timiditate a avut acest caracter. Sînt de părere că un principe care va avea darul de a se face iubit va domni peste inimile oamenilor, căci supușii vor ști că e spre binele lor să-l aibă stăpîn; în istorie sînt multe exemple de fapte mari și frumoase, împlinite din dragoste și devotament. Mai spun că moda insurecțiilor și a revoluțiilor pare astăzi cu totul sfîrșită. Nu se cunoaște nici un regat, cu excepția Angliei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
larg la suflet, deoarece cruzimea nu poate fi suportată și curînd lumea se satură să se tot teamă; în fine, pentru că bunătatea este întotdeauna iubită, iar oamenii nu se satură de a-l iubi. Ar fi, deci, de dorit, pentru binele oamenilor, ca suveranii să fie buni, astfel ca bunătatea să fie la ei întotdeauna o virtute, iar nu o slăbiciune. CAPITOLUL XVIII Dacă principii trebuie să-și țină cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
următoarea replică din partea mareșalului: "Permiteți, monseniore, să refuz a-l înșela pe ducele de Savoya, cu atît mai mult cu cît nu-i vorba decît de o bagatelă; rezervați, așadar, probitatea mea pentru o ocazie cînd va fi vorba de binele Franței." În acest moment nu vorbesc nici de integritate, nici de virtute, dar avînd în vedere numai și numai interesul principilor, afirm că este o politică foarte proastă din partea lor de a fi ipocriți și de a înșela lumea; este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ea mai determină unul, foarte periculos: acela că, în timp ce miniștrii ar trebui să se pună în serviciul principelui, se întîmplă că, vrînd să-și facă rău unul altuia, se contracarează reciproc întruna, iar, în cearta lor, amestecă interesele suveranului și binele poporului. Nimic nu contribuie mai mult la forța unei monarhii decît uniunea intimă și inseparabilă a tuturor membrilor ei și acesta trebuie să fie scopul urmărit de-un principe înțelept. Răspunsul pe care tocmai l-am dat la cea de-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de propriul sînge, întotdeauna gata să-și schimbe sentimentele și pasiunile. În capitolul al XVII-lea din Principele, Machiavelli se exprimă astfel: Căci se poate spune că oamenii sînt în general ingrați, schimbători, ascunși, lași, interesați; cînd le faci un bine, dar nu ai nevoie de ei, sînt cu tine, îți oferă totul: sîngele, averea, viața, copiii; dar cînd le ceri ceva, se revoltă... Iar principele care a mizat pe cuvîntul lor, fără a-și lua alte măsuri de precauție, se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
orice istorie, este necesar, pentru oricine organizează o republică și-i stabilește legile, să plece de la ideea că toți oamenii sînt răi și dau curs malignității sufletului lor ori de cîte ori o pot face liber... Oamenii nu fac niciodată binele decît din necesitate, dar cînd este prea multă libertate, dintr-o dată totul cade în dezordine și confuzie." Aș putea continua cu citatele, dar nu este nevoie. Fragmentele pe care le-am prezentat sînt suficiente pentru a demonstra că aprecierea pesimistă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Apogeul diabolizării e atins în Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol” prin gura lui Isus Însuși. Există un conflict permanent între Isus și Iuda, care, în realitate, reflectă conflictul dintre Bine/Lumină/Adevăr, pe de o parte, și Rău/ Întuneric/Minciună, pe de alta. Iuda încarnează Răul absolut. El nu mai are nici o șansă de mântuire, e marele inamic terestru al Fiului. Mai mult, autorul celei de-a patra evanghelii îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul din dreapta judecătorului notează faptele bune; cel din stânga, faptele rele. Purtătorul balanței este arhanghelul Dokiel 116, „care cântărește binele și răul după dreptatea lui Dumnezeu”. În sfârșit, posesorul trompetei se numește Pyruel 117 și are același grad, în ierarhia divină, de arhanghel. Judecata se desfășoară după un tipic destul de simplu. Testamentul... relatează însă un caz mai delicat, intenția autorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Atât timp cât el și apoi urmașii săi au respectat această lege, nu au suferit vreo năpastă, n-au cunoscut nici o boală. Totuși, tot așa cum n-aveau nici un fel de conștiință a răului de care erau cruțați, ei n-aveau nici conștiința binelui de care se bucurau. Puțin câte puțin, i-a copleșit nerecunoștința, „în așa hal încât au ajuns să creadă că nici n-a existat vreodată dumnezeire” (8,11). Această atitudine nerecunoscătoare și disprețuitoare față de Dumnezeu a aprins mânia îngerilor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în păcat, ci de faptul că, fiind deja stricate în cetatea de pe pământ, în mijlocul pământenilor, ele inspiră dragoste locuitorilor cetății viitoare, cerești, aflați doar în trecere prin acest veac, fiilor lui Dumnezeu, fermecați de frumusețea lor. ș...ț Trădând așadar binele suveran, propriu celor buni, înclinați către un bine mai mic, comun celor buni și celor răi, fiii lui Dumnezeu se lasă prinși în iubirea fiicelor oamenilor și, pentru a le obține, adoptă moravurile cetății pământene și se leapădă de cucernicia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
observa că el se sprijină în mai multe locuri pe mitemele referitoare la originea demonilor, în vogă printre apologeți (miteme prezente și în textele apocrife). Cu același grup el împărtășește, de altfel, câteva teme și atitudini - de exemplu, misoginismul, uitarea binelui făcut, transmiterea răului prin mijlocirea lui Ham. Stratagema prin care el ajunge să scoată din uitare știința perversă a omenirii coincide cu cea despre care ne informează Cartea Jubileelor și Flavius Josephus: inscripționarea ei pe cărămidă, piatră sau metal, adică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi fost stabilit dinainte. 308 La sfârșit, Demetrios, adunând toată comunitatea evreilor în locul unde se înfăptuise traducerea, o citi tuturor în prezența tălmăcitorilor, care se bucurară de o caldă primire și din partea mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a întregii Legi. 310 După ce s-au citit sulurile, preoții, cei bătrâni din grupul tălmăcitorilor și, din partea comunității șevreiești din Alexandriaț, conducătorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numele "amitrin". Chiar și eu, dacă te uiți bine, sunt puțin violet, de la bunica!" "Bine-bine, copilaș! îi răspunse împăciuitor ametistul. Și totuși, e ceva cu oamenii ăștia. Uite-i cum se străduiesc toată viața lor... unii să-și facă lor binele, alții, să-și facă și lor, și puțin altora, alții puțini la număr își lasă totul și fără să-i smulgă cineva de acasă, așa cum ne-au făcut ei nouă, pleacă unde văd cu ochii să-i ajute pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ele însele cenușii. Nu știau la ce folosesc. Datoria lor era doar să lucreze. Și nu trebuiau să se gândească. Doar se știe: cine gândește, cine simte, cine iubește, nu poate fi condus, ci se conduce el însuși după Legea Binelui, a Bucuriei, a Iubirii. Oamenii de ceață nu aveau gânduri, nu aveau bucurii, nu aveau iubire. Ceața le devenise hrană și aer, și haine, casă și mormânt. Erau goi pe dinăuntru și ușor de condus. Ce-i drept, mulți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dar n-a fost să fie așa. În anul acela, iarna a fost mai grea ca niciodată. Era un ger cum nu se mai văzuse un ger "de crăpau pietrele". Bine strânse una-n alta, pietrele digului rezistau. Împărțeau și binele, și greul, iar gerul trecea din una în alta și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au luat, de parcă era un tâlhar, în miez de noapte ?! Acu' stau la foc cu voi și mă încălzesc, da' cum se luminează de ziuă, mergem toți acolo și am să strig cât pot și în fața tuturor am să strig binele pe care mi l-a făcut... și uite, acolo, mai este unul care era mereu cu El... aștept să văd, când or să-i dea drumul, merg mai departe cu el... Doar de asta pot să merg, ca să merg după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că strălucește ca soarele cartea aceea... A plecat, lăsând tot ce iubea și mama lui s-a stins de durere... n-a mai putut respira, fiindcă el era aerul și cerul și soarele ei... Dar nu a plecat să caute binele pentru el, ci să dăruiască Binele din cartea aceea, altora... care nu-l știau... a dus iubirea lui în iubirea cea nesfârșită a Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
A plecat, lăsând tot ce iubea și mama lui s-a stins de durere... n-a mai putut respira, fiindcă el era aerul și cerul și soarele ei... Dar nu a plecat să caute binele pentru el, ci să dăruiască Binele din cartea aceea, altora... care nu-l știau... a dus iubirea lui în iubirea cea nesfârșită a Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și cicoarea, și spinul îi vedeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o fi chemând de-adevărat, fiindcă nu-i uitarea aceea care te alină când plângi, nici uitarea care te face să ierți, nici uitarea lucrurilor rele și nedrepte... Nu, uitarea asta era ca diavolul în persoană : oamenii uitau. Dar uitau binele făcut, uitau vindecarea, uitau c-au fost vreodată bolnavi și singuri și părăsiți de toți, uitau c-au fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și batjocoriți și alungați de pe străzile cetăților lor, uitau că erau să fie omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-a înviat pe cei dragi ai lor... Uitau. Știi, eu cred că uitarea aceea era chiar diavolul, fiindcă El scotea diavolul din bolnavi, iar diavolul s-a întors cu ai lui, "în casa curată", sub forma asta, a uitării binelui... Asta era boala care pusese stăpânire pe acel tărâm, o boală fără nume și pe care cel atins de ea nici măcar n-o simțea... Răul se întindea mereu... Și nimeni nu știa că e vorba de diavolul însuși... Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ceva : să-i iubim pe toți, pe toți semenii noștri, așa cum ne-a iubit El. Mama : Cum adică ? ce plată a datoriei mai e și asta ?! Tânărul : Asta nu e o plată a datoriei noastre către El. O facem pentru binele propriu. El, oricum, s-a jertfit pentru noi toți. GRATIS. Din iubire. Fără plată. Fără răsplată. Mama : Păi, atunci, înseamnă că toți suntem egali, nici curați, nici necurați, nici sclavi, nici liberi, nici străini, nici indieni, nici greci, nici evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
comunist - un surogat, În fond - le-a incriminat fapta eroică de apărare a patriei, Înlocuind-o cu sintagma de dușman al poporului și, cel mai grav, al Uniunii Sovietice, cea care a tăbărât peste noi, să ne bage cu forța binele pe gât. Este de apreciat și din acest unghi de vedere - gestul lui Vasile Ilucă, de a ne Îndemna să nu uităm, să ne menținem În stare de cinstire eroii și să-i depistăm cu severitate pe potrivnici. Limpezirea stării
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bucur că te-am Întâlnit. La revedere, Petrică. Trebuie să mă grăbesc, fiindcă se Înnoptează de-a binelea. ― La revedere, Lia, și transmite urări de bine la toți cei dragi. ― Mulțumesc, Petrică. Și tu cu ai tăi să aveți tot binele din lume... Privind după el, cum mergea sprijinindu-se În baston, Lia reflecta: “Uite ce a putut să facă războiul dintr-un om deosebit!. Important Însă e faptul că el nu a disperat, ci se luptă să se mențină pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]