2,774 matches
-
asumată pentru păcatele întregii lumi), apoi slava; fără suferință nu există slavă. Prin credință am ajuns să împărtășim acest tipar al moștenirii divine, trasat de Hristos pentru noi; suferința, urmată de slavă (Rom. 8, 17; I Pt. 3, 12-14). Este binecunoscut faptul că, credința, în viziunea Sfântului Apostol Pavel, este precum legătura căsătoriei. Așa precum căsătoria unește doi oameni într-o uniune reală Și personală, tot astfel, a fi creștin înseamnă a fi în Hristos - adică, a fi unit prin credință
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
asumată pentru păcatele întregii lumi), apoi slava; fără suferință nu există slavă. Prin credință am ajuns să împărtășim acest tipar al moștenirii divine, trasat de Hristos pentru noi; suferința, urmată de slavă (Rom. 8, 17; I Pt. 3, 12-14). Este binecunoscut faptul că, credința, în viziunea Sfântului Apostol Pavel, este precum legătura căsătoriei. Așa precum căsătoria unește doi oameni într-o uniune reală Și personală, tot astfel, a fi creștin înseamnă a fi în Hristos - adică, a fi unit prin credință
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
căreia voi reveni. Pentru o reprezentare a complexității de registre simbolice, trebuie să acceptăm că "le bouton de la rose" nu este o simplă codificare, o componentă de jargon (inter)personal (entre nous), ci o trimitere precisă la o secvență din binecunoscutul roman medieval este vorba de momentul când personajul-narator relatează momentul rănirii din dragoste. În textul lui Guillaume de Lorris (versurile 1634-1758110) întâlnirea cu bobocul de trandafir este prezentată secvențial: efectul culorii, perceperea formelor (descrierea de sus în jos), subjugarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
să nu mai stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul fiind antimetafizic prin excelență, Înțelepții, cerebralii și eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea de către patristică a rîsului, acesta fiind considerat o acțiune prin care dumnezeirea este negată, suprimată, micșorată. Nici mînia nu este recomandată de către lectorul acestor cursuri de vară care este subtilul paj, mînia este o acțiune psihică decompensatorie, În regimul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu mai stea pe gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este antimetafizic prin excelență, Înțelepții cerebrali și toți eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea rîsului de către patristică, rîsul este tocmai acțiunea prin care dumnezeirea este negată, micșorată,, ceea ce Întreprinde pînă la urmă pajul este totuși o lecție de mortificare a fetei. „... nu e nimic și totuși e / o sete care-1 soarbe” Nimicul redus
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
se află zona ficatului și a veziculei biliare. Fig. Zonele reflexogene ale mâinilor Automasajul reprezintă doar un tratament adjuvant, care trebuie completat cu prezentarea la medicul specialist, mai ales în cazurile când după aplicarea lui nu se obțin rezultatele dorite. Binecunoscutul filosof german Immanuel Kant spunea despre mâini că sunt partea creierului care se poate vedea. Prin intermediul mâinilor avem primul contact fizic, real cu lumea înconjurătoare. Ele au puterea de a aduce sufletul, spiritul și corpul fizic într-un echilibru al
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte pentru a marca, decis, ruptura dintre realitatea livrescă a scriiturii sale și dimensiunea ei angajată direct, existențial. Sigur că portretul poetic al lui Liviu Antonesei nu se alcătuiește numai din "lecturi,/ manuscrise, tăceri și amintirea/ unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revistă a elementelor paratextuale, că alterii pentru care optează, în această tentativă de alienare conștientă de un sine obsesiv, proces paradoxal însă transformat în exact opusul său introspecție, clarificare și validare de sine sunt în general purtătorii unui mesaj existențial binecunoscut, așadar provocator ca virtualitate re-interpretativă: Fedra, Hipolit, Iona. În spatele tratărilor poematice ale Carmeliei Leonte se ascunde un cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate de evident în Altarul de pelin. Poezia Rafilei Radu păstrează urme ale binecunoscutelor evenimente arhetipale: gestica prozaică este bunăoară asociată gestualității simbolice a figurilor semnificative ale mitologiei grecești (Ariadna) sau creștine (Adam, Maria, Ana, Iisus), evenimentele ce țin de mecanica diurnă sunt comparate cu marile mituri ale umanității, iar din recuzita lirică nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avertizează de la început autorul unor texte inspirate, ce conțin suficiente asociații surprinzătoare, construcții de o ironie subțire, dar se remarcă și printr-o anume ingenuitate bine conservată. Titlurile, redundante, clarifică ab initio tema și/sau morala istoriilor animate de personaje binecunoscute din regnul animal ori insignifiante reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț nu poți să fii/ doar de ai urechi zglobii!); Apărătorul găinilor (sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
seama de corespondențe cu unele creații veriste, folosindu-se pe de o parte de legătura dintre cele din urmă și poezia romantică și decadenta, iar pe de altă parte de relația dintre poezia romantică și cea a lui Quasimodo. Este binecunoscut faptul că unii veriști, chiar Giovanni Verga, au beneficiat de înrâurirea lui Leopardi, a cărui viziune cu privire la natură că mama vitregă are un corespondent în natură ostilă verghiană.53 În românul Familia Malavoglia progresul este asemuit cu un mecanism care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale criticii, cea care a apărut în cadrul ermetismului a avut un răsunet remarcabil, prin evidență coerentă programatica și grație numărului mare de adeziuni. Ermeticii au transformat poezia și poetica leopardiene într-o fundație rezistență pentru propriul edificiu. Având în vedere binecunoscută, desi discutabila catalogare a lui Savatore Quasimodo drept principala voce a acestui curent literar, cel puțin în ceea ce privește prima parte a carierei sale, se dovedește necesară o privire mai atentă asupra legăturii dintre câștigătorul premiului Nobel și ermetism și, implicit, dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pe recuperarea și răspândirea prozei recanatezului, Eugenio Montale nu este cu siguranță nici adoratorul lui Petrarca, nici al lui Leopardi. Opinia sa despre noua poezie italiană stă sub semnul celebrei sentințe: Niciun poet modern nu i-ar adresa lunii binecunoscută întrebare: ce faci tu luna, pe cer? ce ar exclude, fără drept de apel, recursul la tiparele și tematicile de factură romantică. Cu toate acestea nu se poate spune că autorul Oaselor de sepie a refuzat în totalitate modelul laic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se stabili în capitala toscana, unde începând cu anul 1929 primise conducerea Cabinetului științific și literar Gian Pietro Vieusseux. În același an ajungea acolo și Salvatore Quasimodo adus de Elio Vittorini, care în ciuda vârstei de numai douăzeci de ani era binecunoscut în acel mediu literar.156 Mediata de autorul Conversației în Sicilia, prietenia care la începutul anilor treizeci i-a legat pe cei doi poeți a fost caldă și plină de devotament.157 Lumea literară italiană din zilele noastre își amintește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
443 Sunt cuvinte dictate de firea impulsiva a tânărului dornic de recunoaștere din partea comunității filologilor italieni. În ciuda acestor afirmații, presupusa lacuna nu a fost singurul motiv care l-a determinat pe Leopardi să aleagă textul homeric. La acea vreme era binecunoscută în Italia opinia de factură romantică a doamnei de Staël despre Homer poet al unei lumi simple, sincere, fericite: Homer readuce în sufletele noastre acea afecțiune trezita uneori de amintirea emoționantă a propriei copilării; și aceasta tresărire interioară ce se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pe Safo, Arhiloh și Anacreon. Quasimodo cunoștea traducerile lui Ugo Foscolo și Giovanni Pascoli și, cu toate ca declarase că le repudiază, le folosea. Și Leopardi a citit și a criticat, așa cum era de așteptat, traducerile din vremea să.446 Cu binecunoscută lui acuratețe filologica, autorul romantic a detaliat într-o pagina a culegerii Zibaldone (4305-4306) aspecte privind modul în care Foscolo sau Monti redaseră unele pasaje din Homer.447 În concluzie autorii noștri au continuat și au îmbogățit tradiția traducerilor din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
referitor la D'Annunzio; amintea prin această modul în care nu numai generația să, ci și cea anterioară, consideră că modelul leopardian este unul de neevitat. 4.6. Adjectivul antico, indiciu al ascendentelor quasimodiene în Canturi Dat fiind că era binecunoscută predilecția autorilor noștri pentru literatură antică, cercetătorii au încercat să identifice în scrierile lor indicii ale latinității și mai cu seamă ale grecității. Bart van der Bossche vorbea în cazul lui Quasimodo despre vocabule ce reprezinta veritabile indicii de grecitate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pdf, accesat la data de 20.06.2013. footnote> acest procent a crescut la 75%, iar previziunile de scădere a acestei ponderi nu sunt spectaculoase: 71% în perspectiva anului 2025, respectiv 61% pentru anul 2040, în condițiile în care este binecunoscut faptul că arderea combustibililor fosili reprezintă o sursă importantă de emisii de gaze cu efect de seră. Tipul de combustibil utilizat pentru producerea de energie în fiecare țară este influențat de resursele naționale de combustibili, de disponibilitatea la nivel local
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
în miezul postmodernității), clasa autorilor de literatură. Titlul volumului nu trebuie să surprindă, bănuindu-se, în spatele său, cine știe ce metafore complicate, atașate de David Lodge auctorialității. Author, Author! (tălmăcit, adecvat, în română, de Cornelia Bucur, drept Autorul, la rampă!) reprezintă strigătul binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (și nu numai!), care, la sfîrșitul unei piese, solicită astfel prezența autorului pe scenă, pentru a-l ovaționa îndelung. Obiceiul venit din vremuri elizabe-thane și iacobite, accentuat apoi, în epoca victoriană și premodernă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
legitimare. E sensul și nevoia de sens, e autoritatea și nevoia de fundament, e limita și nevoia de limitare, e limbajul și substanțialitatea sa, e originea și nevoia de întemeiere, e trecutul și legătura sa indestructibilă cu prezentul"58. Este binecunoscut faptul că gândirea generală de sfârșit de secol XX era una a radicalismului, adică a rupturii absolute cu trecutul, Nietzsche însuși declarându-și suspiciunea față de "nevoile de acum de legitimiare a umanului"59. Prin urmare, "ceea ce moare este o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
între două mari paradigme: cea modernistă și cea postmodernistă. Putem vorbi despre o incluziune nu totală, însă a modelului individual, în cel paradigmatic, iar, pe acesta din urmă, la rândul lui, să-l legăm de ceea ce Eugen Lovinescu înțelege prin binecunoscuta teorie a sincronismului. Amintim una dintre afirmațiile autorului, în acest sens: criticul consideră că toate manifestările de cultură ale unei epoci se dezvoltă din perspectiva unui spirit al veacului, sunt modelate de o tendință sincronă ce conferă anumite trăsături similare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iarăși o lume de morți zeificați și despotici care îi tratează pe oameni ca pe copii sau ca pe sclavi"15. Arta este "tensionată și valoarea în artă se măsoară mai ales după tensiunea comunicării ei"16, iar acest fapt binecunoscut nu face altceva decât să rezume, în termeni poetici, ideea, conform căreia Universul poetic a constituit, dintotdeauna, subiectul vastelor controverse în materie de critică, întrucât el duce cu sine povara, dar și privilegiul flexibilității totale, a unei nesupuneri jucăușe a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în volumele anterioare: două realități distincte: una exterioară realitatea exterioară marcată de ideologia vremii, în care autoarea a trebuit să se confrunte cu cenzura, care este redată, în mod tacit, în aproape toate volumele de poezie, dar, cu fervență, în binecunoscutul volum Revista "Amfiteatru" (1984), în care realitatea terifiantă a acelei vremi este redată aproape ad litteram: "Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la făină,/ gărgărițe, sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/ gândaci de Colorado, benzină
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spinare." (Cimitirul vesel) Permanentele deconstrucții și reconstrucții pe care Ileana Mălăncioiu le realizează în interiorul poeticii sale au ca premisă demolarea continuă a oricăror certitudini, de aparență sau de esență. Luarea în râs a morții sau acceptarea ei, pusă în legătură cu simbolul binecunoscutului cimitir vesel de la Săpânța, se suspendă brusc atunci când autoarea pare să își amintească de rolul tragic al omului pe pământ: "Asemeni unui mort dus de curând/ în cimitirul vesel din Săpânța/ Pe care eu nu-l pot privi râzând;// Când
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]