1,717 matches
-
au fost ignorați de către unchiul lor Robert Guiscard. În timp ce Abelard s-a revoltat, emițând pretenții asupra moștenirii, Richard a trecut în tabăra lui Guiscard și a lui Roger de Sicilia. Richard a fost prezent alături de Guiscard la cucerirea Bari de la bizantini în aprilie 1071 și a luptat din răsputeri împotriva verilor săi rebeli și a aliaților acestora între 1078 și 1080, când Abelard a murit. Pentru sprijinul acordat, Richard a fost confirmat drept conte de Castellaneta, Oria și Mottola de către unchiul
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
Asediul asupra Bari a avut loc între 1068 și 1071, atunci când forțele italo-normande, aflate sub comanda lui Robert Guiscard, au asediat orașul Bari, principala forăreață a bizantinilor din Italia și capitala catepanatului Italiei. Asediul a început în 5 august 1068, iar Bari a fost capturat în 16 aprilie 1071, când Robert Guiscard a pătruns în cetate, punând capăt prezenței bizantine în sudul Italiei. Până în 1060, doar câteva
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
punând capăt prezenței bizantine în sudul Italiei. Până în 1060, doar câteva orașe costiere din Apulia se mai aflau sub stăpânirea Bizanțului: pe parcursul deceniilor anterioare, normanzii își extinseseră posesiunile din sudul Italiei, iar acum își fixaseră ca obiectiv alungarea completă a bizantinilor din Peninsula Italică, înainte de a se concentra asupra cuceririi Siciliei, pe atunci aflată în mod predominant sub dominația islamică. Numeroase unități militare au fost chemate din Sicilia și, sub conducerea contelui Godefroi de Conversano, au supus Otranto asediului. Următoarea mișcare
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
islamică. Numeroase unități militare au fost chemate din Sicilia și, sub conducerea contelui Godefroi de Conversano, au supus Otranto asediului. Următoarea mișcare a constituit-o sosirea lui Robert Guiscard, cu un mare număr de trupe, care au început asedierea asupra bizantinilor din Bari în 5 august 1068. Înăuntrul orașului erau două partide: unul care își dorea menținerea supunerii față de Bizanț, iar celălalt care manifesta simpatii pro-normande. Atunci când trupele normande s-au apropiat, gruparea pro-bizantină a avut câștig de cauză, iar localnicii
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
ambasadă la împăratul Roman Diogenes pentru a obține de la acesta sprijin militar. Negocierile propuse de Robert au fost respinse. Între timp, în octombrie, Otranto a fost cucerit, însă la Bari atacurile normande asupra zidurilor erau în mod repetat respinse de către bizantini. Robert a hotărât blocarea portului orașului cu ajutorul unui pod fortificat pentru a preîntâmpina orice posibil sprijin. Cu toate acestea, bizantinii au distrus podul și au izbutit să mențină o legătură cu Bizanțul. Împăratul Roman al IV-lea a numit un
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
timp, în octombrie, Otranto a fost cucerit, însă la Bari atacurile normande asupra zidurilor erau în mod repetat respinse de către bizantini. Robert a hotărât blocarea portului orașului cu ajutorul unui pod fortificat pentru a preîntâmpina orice posibil sprijin. Cu toate acestea, bizantinii au distrus podul și au izbutit să mențină o legătură cu Bizanțul. Împăratul Roman al IV-lea a numit un nou catepan, Avartuteles, căruia i-a pus la dispoziție o flotă, care să transporte trupe și provizii pentru asediații din
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
asediau aceas fortăreață de coastă. Brindisi a capitulat în toamna lui 1070. Situația din Bari a devenit critică, iar populația suferea de foamete. Avartuteles a pus la cale un complot care să conducă la asasinarea lui Robert, însă "patricius"-ul bizantin Guideliku a eșuat în această tentativă. O delegație a cetățenilor i-a solicitat catepanului îmbunătățirea apărării orașului, altminteri amenințând cu supunerea față de normanzi. Avartuteles a trimit o nouă ambasadă la Constantinopol, obținând trimiterea unei flote, care a sosit la Bari
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
însă despre fratele său mai mare, Amicus, nu se cunoaște nimic. El a succedat tatălui său în regiunea din jurul Trani și s-a aflat la controlul acesteia până în 1064, deși orașul în sine s-a menținut o vreme sub stăpânirea bizantinilor. Fratele său mai mic, Petru al II-lea, a reușit să preia orașul în 1054 și, profitând de temporara absență a lui Godefroi, a trecut la controlul acestuia. Godefroi s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Drogo, senior de
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
și Godefroi. Petru s-a aflat în bune relații cu seniorul său, contele Drogo de Apulia, care fusese dușman al tatălui său. Petru a dus mai departe încercările tatălui său de a cuceri Trani, care se afla încă în stăpânirea bizantinilor în momentul morții lui Petru I. De asemenea, Petru al II-lea a întărit fortificațiile de la Bisceglie, construind mai multe turnuri. În 1073, el a început edificarea catedralei din același oraș (care se va încheia abia în 1295), pe care
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Taranto, pe care Petru îl guverna ca regent pentru nepotul său, atât pe uscat cât și pe mare. Petru a fost silit să se predea și să implore iertarea. El a murit în 1081 în Epir, în timpul unei confruntări cu bizantinii, pe când lua parte la expediția lui Guiscard asupra orașului Durrës.
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
de mercenari normanzi care au servit sub principele Guaimar al IV-lea de Salerno. Ca urmare a divizării Apuliei între normanzi în urma conciliului de la Melfi din 1042, Petru a obținut stăpânirea asupra Trani, cu toate că acesta încă se afla în posesia bizantinilor. În cadrul aceleiași divizări, fratele său Valter de Lesina a obținut Civitate. Petru a sosit probabil în Italia de sud în jurul anului 1035. Nu se știe cu certitudine dacă Petru provenea într-adevăr din Normandia; el poate la fel de bine să fi
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
său asupra Trani, el reușind să captureze suburbiile și împrejurimile, dar nu și cu orașul în sine, care era apărat de trupele bizantine de sub comanda lui Argyrus, un fost aliat al normanzilor. Locuitorii din Trani erau mai degrabă susținători ai bizantinilor decât ai invadatorilor normanzi. Tot în 1046, Petru a fost unul dintre candidații care să îi succeadă lui Guillaume "Braț de Fier". Potrivit lui Guglielmo de Apulia, deși el era candidatul cu cele mai multe șanse (fiind cel mai bogat), el s-a
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
care sosise în sudul Italiei în jurul anului 1035. Împreună cu fratele său mai mare, Guillaume, Drogo a participat la campania întreprinsă de catepanul bizantin George Maniaces în Sicilia în 1038 împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia, iar apoi în campania împotriva bizantinilor din Apulia împreună cu principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. În 1042, normanzii l-au ales pe Guillaume drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
ales pe Guillaume drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a asediat pe bizantini în Bovino, cucerind localitatea. În 1046, când Guillaume a murit, Drogo și Petru I de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
anume Guillaume Barbote. În 1051, papa Leon al IX-lea l-a silit pe Drogo să promită că va opri jafurile operate de normanzi, însă Drogo a fost asasinat în același an (probabil ca urmare a unei conspirații regizate de către bizantini, sub conducerea lui Argyrus), la Montoglio. El a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Umfredo, după un scurt interregnum. Drogo a avut un fiu, Richard, numit mai târziu conte de Castellaneta, Oria și Mottola de către Robert Guiscard.
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
lui "Rodulfus", fugind din fața mâniei lui Richard al II-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea, la Roma. Suveranul pontif i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși acolo, normanzii s-au întâlnit cu "primates" (conducătorii) din Benevento: principii Landulf al V-lea de Benevento și Pandulf al
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
către sudul Italiei, împărțită în trei detașamente aflate sub comanda respectiv a lui Henric al II-lea, a arhiepiscopului Pilgrim de Köln și a patriarhului Poppo de Aquileia, pentru a ataca Troia. Deși aceasta nu a putut fi cucerită de la bizantini, toți principii longobarzi au fost aduși sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat într-o închisoare din Germania. Acest moment a marcat sfârșitul răscoalei longobarde din sudul Italiei. În 1024, mercenarii normanzi (probabil sub conducerea lui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de normanzi a fost trimisă pentru a completa efectivele principelui Guaimar al IV-lea de Salerno care luptau în Sicilia în numele Bizanțului și împotriva sarazinilor. Primii membrii din familia Hauteville ("Altavilla") au câștigat reputație în Sicilia lupotând sub stindardul generalui bizantin George Maniaces, iar Guillaume de Hauteville și-a câștigat supranumele de "Braț de Fier" cu ocazia asediului Siracusei. După asasinarea catepanului Nikefor Doukeianos, petrecută la Ascoli în 1040, normanzii au plănuit alegerea unui conducător din rândurile lor, în schimb au
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
însă tentativa nu a dat rezultate, drept pentru care bătălia s-a angajat la Montemaggiore, în apropiere de Cannae. Deși catepanul a făcut apel la o puternică forță de varegi aflați la Bari, bătălia a constituit o categorică înfrângere pentru bizantini, iar mulți dintre soldații lui Mihail Doukeianos s-au înecat în râul Ofanto în plină retragere. La 3 septembrie 1041, normanzii, aflați înrolați în mod nominal în armata condusă de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno a început să îi înroleze pe normanzi sub stindardul său, sub diferite promisiuni. În februarie 1042, simțindu-se probabil abandonat și poate mituit de către bizantini, Atenulf a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care a obținut câteva victorii, însă până la urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
mituit de către bizantini, Atenulf a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost înlocuit cu Argyrus, care a obținut câteva victorii, însă până la urmă a fost și el cumpărat de către bizantini. În septembrie 1042, normanzii au ales în fine un conducător din rândurile lor. Revolta antibizantină, longobardă la origine, devenea astfel normandă în caracter și în comandă. Guillaume "Braț de Fier" a fost ales cu titulatura de "conte". El și ceilalți
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și comitatul de Apulia, devenit ulterior Ducatul de Apulia. În 1046, Drogo de Hauteville a pătruns în Apulia și l-a înfrânt pe catepanul bizantin Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Între timp, fratele său Umfredo i-a silit pe bizantinii retrași în Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Guaimar al IV-lea de Salerno, care sprijinise succesiunea lui Drogo și implicit constituirea unei dinastii normande în sudul Italiei, i-a acordat lui Drogo pe fiica sa Gaitelgrima
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
marcat de cucerirea Oria, Nardò și Lecce, toate încheiate la sfârșitul anului 1055. În 1054, Petru al II-lea, care i-a succedat lui Petru I în teritoriul din jurul orașului Trani, a capturat în cele din urmă acel oraș de la bizantini. Umfredo a murit în 1057 și a fost succedat de către Robert Guiscard, care la puțină vreme a abandonat loialitatea față de Imperiul german și a devenit vasal față de papalitate, în schimbul obținerii titlului mai mare, de duce. În anii '50 și '60
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
un cap de pod la Capri. Pe când cea mai mare parte din Apulia, cu excepția sudului extrem și a orașului Bari capitulase în fața campaniilor normande ale fraților Guillaume, Drogo și Umfredo, cea mai mare parte din Calabria a rămas în stăpânirea bizantinilor în momentul în care conducerea normanzilor a fost preluată de Robert Guiscard, în 1057. Calabria fusese invadată de Guillaume și Guaimar al IV-lea de Salerno la începutul anilor '40, iar Drogo îl instalase pe ambițiosul Guiscard acolo la începutul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
asupra Messinei de-a lungul strâmtorii a fost respins, iar Robert Guiscard a fost rechemat la vestea prezenței unei mari forțe bizantine în Apulia, trimisă de împăratul Constantin al X-lea Ducas la sfârșitul anului 1060. Sub comanda catepanului Miriarch, bizantinii reocupaseră Taranto, Brindisi, Oria și Otranto. În ianuarie 1061, capitala normanzilor însăși, Melfi, se afla sub asediul bizantinilor. Totuși, până în mai, cei doi frați au reușit să îi respingă pe bizantini și să pacifice Apulia. O altă căpetenie normandă, Godefroi
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]