10,418 matches
-
sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast al istoriei. Unde duce totul o spune concluziv ultimul paragraf al romanului: ,Câmpia Sorocii... O zare rotundă de horboțică albastră, întinsuri largi, fermecătoare, o soartă grea și încurcată, un suflet blând, împovărat de propria sa bunătate - atâta primește acest fiu al pământului în ziua nașterii sale, atâta poate porunci pe patul de moarte, căci - vede sfântul Dumnezeu - nici mai mult n-a avut, nici mai puțin n-a vrut să aibă
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
mă voi adresa direct lor, bețivilor - băi, nene, băi, băieți, așa nu se mai poate, ne-ați adus la capătul răbdării pe noi, nevestele. Nu ne mai interesează dacă sunteți din categoria „timizi care, odată alcoolizați, capătă curaj”, din grupa „blânzi care, în stare de ebrietate, pun mâna pe topor”, din segmentul „depresivi care, după 10 beri, devin Doru Octavian Dumitru”, din regimentul „duri care, după o navetă, devin plângăcioși” sau din batalionul „introvertiți care, dacă-i îmbeți, spun și ce
Grupul nevestelor care beau doar apa de la chiuveta saluta betivii cu satarul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18653_a_19978]
-
acest hobby de-abia de vreun an): aici. 2. Un text de pe Sciencefriction.ro, despre anotimpuri, ilustrat cu niște desene complicate și o pizza: aici. 3. Un simpatic text ardelenesc, atât în literă cât și în spirit, despre soția cea blândă a lui Groparu, pe care nu-l cunosc personal, dar, iată, vi-l recomand: aici. 4. Povestea intrării lui Carol cel Mare în Roma, relatată de Pircă, de la Daily Cotcodac: aici. 5. O revistă a presei despre presă de pe Reporter
Neveste blânde, anotimpuri, fotografii, PRO TV şi Carol cel Mare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18750_a_20075]
-
sloganul. Pentru prima oară, după 15 ani. Care-i sloganul care-i ia locul lui “Gândește liber”, aflați de aici. Și gata, ca să nu vă surmenez. Pe ce punem pariu că, dintre toate, cel mai mult o să vă intereseze nevasta blândă?
Neveste blânde, anotimpuri, fotografii, PRO TV şi Carol cel Mare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18750_a_20075]
-
poem în maniera lui Asachi. O imitație pentru care am numărat silabe de mi-a venit rău și am citit de zeci de ori sonetele celui pe care-l încercam să-l pastișez. Ține-ți-vă bine, e cu “șoapte blânde”, “calde adieri” și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd a
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd a tale șoapte blînde În urechea mea suspină picurîndu-mi dulce miere Și cînd strigi, făptură albă, te urmez duios oriunde Și-al meu dor te-mbrățișează ca o caldă adiere. Din a ceriului tărie, îngeri par că se coboară Cu-a amorului văpaie, cu-
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
vopseau, după ce răsuceau pe ici, pe colo boabe de fasole, ca să iasă un model cu flori, isi coseau singure fustele și ieșeau pe seară, în sat, fudulindu-se. Eu mi-l amintesc muncind fără de odihnă, cu gesturi molcome și vorba blândă, un bătrân calm la care trebuia să țipam ca să ne audă, scufundat în liniștea lui, ingrijindu-si grădină și via. Avea pensie mică, din cea de veteran comuniștii îi tăiaseră mult pentru că luptase împotriva rușilor, de parcă fruntașul Gheorghe hotărâse el
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
de parcă fruntașul Gheorghe hotărâse el să se treacă Prutul. Făcea maturi, punea ventuze și macină grâu la o moară de mână, seara descuia dulapul din metal vopsit în alb și citea Biblia sau Țiganiada a lui Budai-Deleanu, gonind cu gesturi blânde pisicile care dormeau în pat. Când a murit, s-a dus de durere, una dintre fete plecase cu un an înaintea lui. La pomană, am luat cheia de pe gâtul sobei, am descuiat dulapul alb și am dat deoparte cutia din
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
fost pe la noi, i-am castrat, le-am pus cercelușul, cineva i-a adoptat și apoi i-a abandonat din nou. - Pe toți! - Pe toți. - Păi sunt zeci... - Sunt mai mult, sute chiar, știm problemă. - Ah, eu voiam să fiu blândă... pauză de nervi tăcuți - Adica au stăpân, dar sunt pe străzi. - Da. - Adica sunteți o institutie cât se poate de inutilă. - Cum adică inutilă? - Păi nu rezolvați problemă, doar o gâdilați. - Păi noi facem ce ne permite legea. - Da, adică
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
Mexic, medic, poet, prozator) pasionat de versul dragostei, cântă fenomenul iubirii prin lumina nopții și a zilei, prin dimineți și seri, astfel, făcând comparații extraordinare între ființe și fenomenele naturii. Scriitorul preferă rima și stilul clasic al poeziei: „Ai ochii blânzi ca luna-n noaptea albă,/ Cu buze dulci ca roua dimineții,/ Cu părul lin ca valurile mării/ Ascunzi in suflet gingașa ta iubire.” (Zâna mea). Rodica Elena Lupu (România, Doctor Honoris Causa, acad., scriitor, poet, prozator, editor, jurnalist cultural) este
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingașe...”( Rodica Elena Lupu). La rândul ei, Elena Munteanu scrie: „Să mă strecor în clipele născânde,/ Când spaime mă colindă dinadins./ Din seva lor să crească mâine, blânde,/ Tulpini de versuri, visul neatins...”. Carmen Melania Munteanu (Germania, poet) scrie despre sine așa: „Scriu ceea ce simt, scriu ceea ce trăiesc, fără a face povești ireale din scrierile mele./ Iubesc frumosul, iubesc poezia, și mai presus de toate, îmi iubesc copiii
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
ziua de azi, cu speranța că toți din jur chiar ne vor binele când zâmbesc, cu pacea în suflet că, oriunde am fi, există o bucată de cer și deasupra vieții noastre. Aici, în Lawrenceville, e o toamnă caldă și blândă, aproape la fel ca la Poiana. Și totuși, nu știu de ce, acum, când fac zacuscă și zarzavat, le dedic frumoasei Zaraza și neuitatului Zavaidoc. Referință Bibliografică: NOSTALGII ATLANTICE / Carmen Niculcea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
pe ea Să strălucească-n palma vieții ca o stea. Dă-mi un oftat să-l înfășor în nea... Să îl prefac în zâmbet însorit de peruzea. Dă-mi palma plină de lumină și surâs... Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să te oprești o clipă să privești Și să asculți tăcuta iarnă-n taină, În care fulguim în cânturi îngerești Împletite-n soli de primăvară
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
iubit Iisus, ca pe un soare, încă din pântecele Maicii Sale și până în ultima clipă de jale, tăindu-i capul din închisoare! Apele Iordanului și acum își aduc aminte de el, din ziua aceea când i-a ieșit în drum blând ca un miel. Vrednic de purtare e botezul dat, fie numele lui în veci lăudat! Cât de mult l-a iubit Iisus, ca pe un frate, legați de viață, nedespărțiți de moarte! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Iisus și Ioan... / Nicolae
IISUS ȘI IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373706_a_375035]
-
a numit iubire. Nu am vrut nicicând să te duci departe. Ți-ai întipărit chipu-n amintire până la moarte. Îți mai amintești primele-nceputuri când îmi aduceai ruguri fumegânde și-n timp ce ardeam m-alintai cu cnuturi ce păreau blânde? Ai îmbătrânit și-arăți obosită, dar eu te iubesc ca-n apuse vremuri findcă-n locul meu ești nefericită, suspini și tremuri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Când trist te nărui Te îmbrățișez / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
în hore per.fide nu-ncetăm să ne plângem de vina din noi dar nu vrem într-un cuget s-adunăm umilința care vine cu mila și iubește prin zări Disperările sacre se alungă cu grija că din teama cea blândă vom renaște cântări către Cel ce e Tată și Frate și Maică promisă adunați împreună în Viața din noi... Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 4.01
POEM HIERATIC XXXXI PĂDUREA FĂRĂ SEMNE DE CIRCULAŢIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373796_a_375125]
-
ochi îmi stă să plângă Când frământat mi-e sufletul de-angoase Ce-n pumnul lor ar vrea ca să mi-l frângă. * Pustiul ce se-adună-n bătătura Bunicilor, ce ne-așteptau la poartă Cu pâinea caldă și învățătura, Ce-n vorba blândă graiul nostru-o poartă, * Mă doare sângele ce-mi urlă-n vine Cu furia acelor lupi străbuni, Când furi ne șterg istoria, vezi bine Și-ar vrea să ne transforme în păgâni... * Mă doare laptele supt de la mamă, În el
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
care înnobilează caractere, singurul adevăr temeinic al lumii. Un suflet cald, care te primea cu grație și echilibru în universul său, fără a pretinde să-i întorci gestul. Și nu puteai intra întinat, pentru că emana puritate, onestitate, sinceritate... Un suflet blând, care a trăit intens fiecare secundă, fiecare eveniment, arzând cu toată ființa și îndemnându-i parcă pe cei din preajma-i să facă la fel... Un suflet deosebit, plin de doruri și frământări pe care atât de sublim le-a pus
,,N-A FOST SĂ FIE”, AUTOR BORIS DAVID – EDITURA MUŞATINIA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373811_a_375140]
-
o zi din întâmplare Ceasul rău,malefic bătea. În calea fetei i s-au ivit, Doi bieți oameni flămânzi,sărmani Iar buna copilă i-a hrănit Privită de ochii dușmani. Crudul tată securea scoate Lovindu-și biata copilă. Ochii ei blânzi se sting în moarte, Sub privirea fără milă. Dar trupul fetiței ucise Nu a putut fi ridicat, Până ce nu se amintise De mânăstirea din regat. De sfânta mânăstire Argeș C-al ei nume e pomenit Iar trupul mic de îngeraș
LEGENDA SFINTEI FILOFTEIA. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384726_a_386055]
-
avea acest gen de reflecții formulate clar ca adevarate maxime filozofice substanțiale : ”Gând Inimă fii simplă ca moartea Lucrurile simple nu se pot dovedi și sunt atâția morți în jur...” Nichita Stănescu Teodor Dume abordează o tonalitate clasică, armonioasă, pozitivă, blândă ca și cum autorul a ales ca parte dominantă a vieții, dragostea eternă, deși nu îi va supraviețui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice. Autorul unește diverse polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și misterioasă care absoarbe suferințe
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ploaie de har Ca o ploaie de vară, Ca zâmbetul soarelui printre nori, Ca susurul blând de izvoare... Așa, Ești Iubire, în sufletul meu. Ca ploaia pe frunzele verzi Ce satură pământul cu apă, Ca raza de soare în dimineți Așa, Ești Iubire, în viața-mi întreagă. Ca o haină curată ce mă îmbracă Cu doruri
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
sunt eu! Ci tu, prea-buna zână Reînviind copac cu seve stinse Aflat pe harta orei ce se-ngână Cu clipe asfințind sub tâmple ninse. Tu nu ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un vânt care își scrie Pe căi lactee, printre universuri, Descânt astral cu ritm de poezie Și icnete în doi pe post de versuri. *** Referință Bibliografică: Noi suntem noi ... Ovidiu Oana Pârâu
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]
-
grâu...,, ,, Rup dumicatul fărâmicios pe-ndelete cu gestul uscatelor mâini ale osteniților lumii, osteniți de prea lunga foame, de prea multul rău, de prea învechita speranță; ale tuturor osândiților vieții, în temniți nedrepte ori crude Siberii și visez visul lor la blânde și galbene lanuri de grâu ce leagănă-ncet, fără teamă, de gingașul vânt iertător al fărădevinilor tale, spălate-n izvorul pe-acolo curgându-și ape de rai cu soare vrâstate... Mănânc ,, pâinea noastră cea de toate zilele,, și știu adânc
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
noi, Iar cerurile-mi par că-s goale, Secate după-atâtea ploi. O rază-abia de mai răzbate Printre mulțimile de nori, Ducând cu ea până departe, Speranțe-n cântec de cocori. Aș vrea să-ți sorb din nou privirea Din palma blândei dimineți Printre petalele-ți de soare, Ce farmec dau, umilei vieți. La brațul tău, tu mă ridică! Și mă prefă în curcubeu, Născut din lacrimi de lumină, Ce se revarsă-n trupul meu. Nici nu mai știu când trece vremea
LACRIMI DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384785_a_386114]
-
Acasa > Poeme > Emotie > UN CÂNTEC PRINTRE PLOI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân
UN CÂNTEC PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384783_a_386112]