2,555 matches
-
aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încât n-am rezistat. Am obosit zâmbind și semnând. A fost încă una din împrejurările în care mi-am blestemat celebritatea, cu întregul ei cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit, spionat. Cu siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Allevi, zise Dee. Noi ne aflăm aici ca să-i fabricăm câteva uncii de aur Împăratului domniei voastre. Nu suntem necromanți de trei parale. — Măcar dați-mi foița de hârtie, imploră Rabbi Allevi. — Ce foiță? Întrebă Dee cu o diabolică ingenuitate. — Blestemat să fii, doctore Dee, zise rabinul. Și adevăr Îți zic că n-o să vezi zorii noului secol. Și se depărtă În noapte, murmurând niște consoane obscure și fără nici o vocală. O, Limbă Diabolică și Sfântă! Dee stătea sprijinit cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să rezolve repede. Într-un domn care lucrează la o editură de poezie avea Încredere, ei În persoană Îi plăcea foarte mult poetul Marino Moretti. Belbo pornise din nou la drum și depășise cu cinism localitatea cea mai apropiată, Lorenza blestema toate animalele cu care Domnul Împovărase pământul din prima și până-n a cincea zi inclusiv, iar Belbo era de acord, dar se hazarda să critice și opera din cea de-a șasea zi și, poate, și odihna din cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spuneau, celulele noastre Învățau. Ce anume au făcut celulele mele? Au inventat un alt Plan, iar acum funcționează pe cont propriu. Celulele mele inventează o istorie care nu e aceea a tuturor. Celulele mele au Învățat acum că se poate blestema anagramând Cartea și toate cărțile din lume. Și așa au Învățat să facă și cu trupul meu. Inversează, transpun, alternează, permută, creează celule nemaivăzute și fără sens sau cu sensuri contrarii celui just. Trebuie să existe un sens just și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
templului cu cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul blestemase o grămadă, pentru că n-o găseai nici măcar În ghidurile acelea pe care le au ei, și de fapt era un căpețel de stradă nu mai largă decât coridorul unui tren, prin părțile vechii Bièvre, În spatele lui Saint Julien le Pauvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rîdă. — Îl mai ții minte pe suedez? — Dacă Îl mai țin minte? Pot Încă să văd barba aia roșcată, ridicată În sus, de fiecare dată cînd mă piș. Toată lumea vorbea cu el. I se confesa de parcă ar fi fost un blestemat de preot! Wakefield l-a cunoscut pe Zamyatin la Cercul Polar, la stația de cercetări de la Outpost Mountain, unde fusese să trimis să scrie un articol pentru National Cartographic despre echipa internațională care petrecea acolo șase luni, efectuînd un studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În lung și În lat pentru a găsi un loc unde să se hrănească. Wakefield continuă vînătoarea. O lamie nesimțită folosește șase prize pentru tot atîtea aparate. Urmărește un DVD, nepăsătoare față de lumea din jur, sevele străbătîdu-i trupul. Wakefield o blestemă În gînd și trece mai departe. Zărește, În cele din urmă, o priză plasată sub o sculptură fioroasă, reprezentînd ceva vag aeronautic. Face un salt către ea, scoate cablul Într-o clipită, se cuplează. Verifică led-ul laptopului. E stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un fotograf și un reporter de la Architecture Magazine și ministrul Culturii se trezește explicînd conceptul OSUPOR ca și cum ar fi fost un plan bine gîndit dinainte, dezvăluit acum pentru prima oară cu ocazia expoziției suedeze. Wakefield se distrează. Ministrul trebuie că blestemă ziua În care s-a decis să-și facă apariția publică la expoziție. Își imaginează, fără Îndoială, supărarea tipilor cu bugetul cînd o să le prezinte, În plus față de costurile expoziției și ale călătoriei, și OSUPOR. Cu toate acestea, beneficiile publicitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acolo deține mai multă artă ca oricine de la vest de Philadelphia. Am fost măritată cu el și cu arta lui timp de opt ani. A trebuit să trăim la hotel doi ani pînă cînd Philip Johnson ne-a construit un blestemat de cub În Houston, dar la hotel era mai bine decît În rahatul ăla de cub. Ferestrele nu se Închideau, aerul condiționat nu funcționa, nimic nu stătea perfect orizontal și nu aveam nici un fel de debarale. După o săptămînă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că știa să citească: „Ia vezi, mă, ce trebuie să cumpăr?“ - „Aia“. Luam porcul, dar nu câine; luam un porc sănătos. „Luați, mă, și mâncați!“ Tot nu eram bun... Nu am fost bun niciodată. Eram bun numai atunci când dădeam. Mă blestema, ardea lumânări cu curul în sus, se punea în genunchi la icoană. M-a legat de puț... m-a dezbrăcat complet, m-a legat de puț. Stăteam în stația de mașini. Casa mea - în stația de mașină; mașina mă lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de 30, ștampile, legitimații în alb. Doar să le complectez, să le pun ștampilele, fotografii... tot, tot, tot. M-au văzut părinții mei cu haine, toate actele astea, tot: „Măi, ce-i cu tine?“ - „Lasă-mă!“. Taică-miu, încă, mă blestema: „Să pleci de la casa mea, nici să nu te văd“ - „Eu nici nu sunt în casa ta, sunt în casa mea. Du-te la tine-acolo și lasă-mă-n pace!“ - „Îți blochez ușa, să nu mai vii la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lemn, Nu-ți mai trebuie alt semn. Oina Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și-i schimbă-n legendă tot ce se-ntîmplă. Lângă fântâna secată de fulger o fată îi iese în drum: Sfîntule, cum să ți-o spun? Sfîntule, mai departe nu te duce, că toate fecioarele în sate și pe livezi te blestemă cu oase puse în cruce să ți se frângă sulița în solzii verzi, aureola - cerc de aur în fântâna de balaur să ți-o pierzi. Dar înalt ca de jertfă un fum Sfântul Gheorghe pornește iar. La cumpăna apelor bălaurul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
le-am pierdut. Vieața cu sânge și povești din mâni mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă-ngrop, la rădăcinile tale mă-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vînt: lângă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Celălalt îi pusese o întrebare pe care n-am înțeles-o. A răspuns, târziu, când credeam că nu-l mai interesează decât firul său de iarbă: "Uneori, nu știm să prețuim ce ni se întîmplă firesc. Închipuie-ți că ești blestemat să ardă tot ce atingi. Să ardă apa pe care o duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea..." XXI ― Pe urmă, am auzit foșnind un chiparos... Două mâini
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înțelegeți asta voi care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
atâta brutalitate. Arderea lui Giordano Bruno a dovedit că Inchiziția e în stare de orice... Când m-am dus, apoi, la Roma și am trecut prin piața unde fusese înălțat rugul, mi l-am închipuit cuprins de flăcări, încercînd să blesteme cu limba legată... numai în biserica Sant' Onofrio de pe Gianicul, unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din Samos. ― Nu la lecturile sale m-am gândit când ți-am spus că eu n-am avut ambițiile lui. Mi-a plăcut, chiar, să aud că își petrecea cea mai mare parte a timpului în arhive și biblioteci, dar blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase și dezbrăcate care dansau, unduindu-și soldurile păcătoase în fața lui. Spre treizeci de ani, s-a hotărât să nu se mai lupte cu ispitele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
avut îndrăzneala să vreau să descopăr latura Sa obscură, pentru a căpăta putere asupra persoanelor și asupra lucrurilor. Nu-mi mai era de-ajuns să fiu considerat un învățat, voiam să fiu stăpân peste ceilalți. Iuda, al cărui nume este blestemat pe veci, devenise termenul meu de comparație. Credeam, în nelegiuirea mea, că el fusese litera Beth a mântuirii. Fără trădarea lui, nu s-ar fi întâmplat nimic. Spuneam că a fost un instrument al laturii obscure a lui Dumnezeu. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agonia pe care-o dorești, ci de prietenie. I-am făcut un semn servitorului să pună lângă el haina, pâinea, ceva carne și o cană de vin. Drept care și-a smuls mânios sforile de pe el și a început să mă blesteme și să mă insulte. La fiecare injurie a lui, îi răspundeam cu fraze de genul: - Fratele meu, nu vrei pâine? Fratele meu, nu vrei vin? Și, deși mă îmbrâncea, încercam să-l mângâi și să-l sărut. A devenit furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au așezat în față o măsuță cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vina pe toți bărbații din sate că au fost lași și nu au venit în ajutorul orașului Cividale, aflat sub asediu, că sunt vinovați de toate câte au săvârșit avarii. Dar Grasulf trăiește. Și-a văzut de drum apoi, gârbov, blestemându-l pe Dumnezeu. La poarta principală a orașului făceau de pază longobarzi cu crucea patriarhală cusută pe piepții tunicii. Ne-au ieșit înainte amenințători, țintuindu-ne cu lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar i-a folosit ca să-l alunge pe Grasulf. În plus, în momentul debarcării, bizantinii care-l însoțeau l-au rănit grav la șold și i-a omorât oamenii considerându-i eretici, ridicându-l în slăvi pe împăratul Heraclie și blestemându-l pe regele Arioald. A scăpat cu viață doar fiindcă l-au crezut mort. Ceilalți soldați care așteptau ascunși în stufărișul de pe țărmul mării, auzind zăngănit de arme, i-au sărit în ajutor, dar era prea târziu. - Până și-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine? l-am întrebat. Vorbea cu o ușoară gâfâială. - Am auzit că tu cunoști un călugăr, cineva care îți e prieten și care este și mare medic. Poți să dai de el? Idioții ăștia blestemați pe care-i vezi în jurul meu continuă să-mi scoată sânge, să-mi dea poțiuni și să-mi prescrie împachetări care nu dau niciun rezultat. I-am explicat că, atunci când mă despărțisem de Garibaldo, nu se simțea deloc bine. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]