1,700 matches
-
cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pregnanță și acuitate esența unei forțe sociale date.” La asemenea aserțiuni, Malenkov o adaugă pe aceea că „tipicul e principala sferă de manifestare a spiritului de partid”. Statuarea conceptului de r.s. a fost precedată, din primii ani după revoluția bolșevică, de ample discuții, purtate în și între numeroasele grupări de scriitori și artiști (Proletkult, RAPP, LEF, constructiviști, futuriști ș.a.). În căutarea unei formulări care să denumească orientarea revoluționară comună, s-au lansat sintagme ca „romantism revoluționar” (Maxim Gorki), „realism monumental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
ca un atentat la puritatea rasei albe, capul răutăților este un mulatru, mulți dintre „negri” sunt interpretați de albi vopsiți - răul cel mare, spune Griffith, este „înnegrirea” albilor („jidovirea”, în limbajul propagandei naziste). Griffith este un precursor și pentru propaganda bolșevică. Renegatul Gus, urât, bețiv, agresiv, terorist în solda puterii negre, obsedat sexual de fata albă, este exact chiaburul care, importat din imagologia sovietică, va apărea în filme românești de propagandă comunistă din anii ’50, ca Răsună valea sau În sat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Americii. Tulburările rasiale majore care vor marca SUA în următoarele decenii sunt cauzate și de imaginile din Nașterea unei națiuni. Nu întâmplător, filmul a fost studiat la fotogramă de marii cineaști ruși ai anilor ’20 însărcinați de partid cu propaganda bolșevică în cinema. Primul război mondial aduce conștientizarea de către puterile beligerante a rolului de armă propagandistică și manipulatorie pe care îl poate juca cinematograful. Este primul război al imaginilor, primul conflict de mari propor ții mediatizat. Se folosesc în scop propagandistic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe Louis Feuillade, întrucât e nemulțumită de eșecurile repetate ale justiției în „Nopți de sânge”, episodul 10 al Vampirilor. IV. Cinematograful sovietic de propagandă E dificil de estimat contribuția cinematografiei sovietice la bolșevizarea populațiilor din URSS, dar invers, influența Revoluției bolșevice din octombrie 1917 asupra evoluției cinematografului se poate afirma fără dubii că a fost hotărâtoare. Visul lui Lenin, extinderea revoluției în întreaga lume, nu s- a împlinit, dar cineaștii sovietici ai anilor ’20 au înrâurit cinemaul mondial până în momentul de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
erau și ele prezente, dar „kino” era marea atracție. Mulți dintre spectatori vedeau pentru prima oară în viață un film (în 1921, Krupskaia afirmă că 80% dintre tinerii de la sate nu văzuseră niciodată un film), și acela era de propagandă bolșevică - Frontul roșu, Foame... foame... foame, Secera și ciocanul, așa sunau titlurile agitki. Încă o limitare, pe cât de prozaică, pe atât de dură, „fasona” munca tinerilor cineaști comuniști - penuria de peliculă. Rusia nu producea peliculă de film, ea fiind importată pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care îi atacă pe „nobilii” suprafeței, inaugurată de socialistul utopic H.G. Wells în romanul Mașina timpului (1898) o regăsim mai întâi în Aelita ecranizată după A.N. Tolstoi, apoi în filmul lui Fritz Lang. Inserarea cadrelor metaforice, simbolice, reprezentând Revoluția bolșevică e o metodă manipulatorie-propagandistică mai eficientă decât pare. În 1924 suntem într-o epocă tânără a cinematografului, în care spectatorii alunecă ușor în „alte lumi”, decorurile și costumele din Aelita, astăzi hilare, deschideau pe atunci porii visării cu ochii deschiși
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Protazanov mizează pe principiul tranzitivității acoperitoare, adesea foarte eficient în propagandă : dacă A mai mare decât B și B mai mare decât C, atunci cu atât mai mult A mai mare decât C. Dacă până și marțienii îmbrățișează ideile Revoluției bolșevice, atunci cu atât mai mult noi, rușii, înseamnă că am făcut bine - o astfel de formulare, și pe deasupra vizuală, e mai penetrantă decât „Revoluția bolșevică a fost bună”. V. Cinematograful românesc de propagandă 1912-1944 Studii de caz Independența României este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
atât mai mult A mai mare decât C. Dacă până și marțienii îmbrățișează ideile Revoluției bolșevice, atunci cu atât mai mult noi, rușii, înseamnă că am făcut bine - o astfel de formulare, și pe deasupra vizuală, e mai penetrantă decât „Revoluția bolșevică a fost bună”. V. Cinematograful românesc de propagandă 1912-1944 Studii de caz Independența României este o anomalie în evoluția cinema tografului românesc. În 1912, România se număra printre țările în care invenția fraților Lumière nu era foarte populară. Între 1900
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mult decât o dramatizare a programului Partidului”), care sesiza cu precizie rolul important al entertainment‑ului, al „artisticului” în propulsia mesajului propagandistic. O celebră cântăreață de operă, Maria Teodorescu, interpretată de diva Maria Cebotari, trece prin încercări teribile sub ocupația bolșevică în Basarabia. Copilul îi este răpit, este separată de soț și obligată să cânte pentru invadatori. Rușii sunt prezentați caricatural, ca niște brute demonice. Întruchiparea răului roșu absolut este o femeie NKVD, Luba, costumată într- o rubașcă de mătase, de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lupta militarilor români în urma căreia s-a realizat Marea Unire din 1918 n-a fost, de fapt, decât în folosul burghezo-moșierimii, naționalismul fiind o vină în fața ideologiei de clasă. Lenin dorea, în 1917, înfrângerea Rusiei în războiul mondial pentru ca Revoluția bolșevică să poată izbândi mai repede. Profesorul infirm vrea să- și recâștige locul în școală, dar e refuzat de monocluri și papioane, așa că țipă din nou, Publicitate : „M-ați trimis să lupt pentru rege, împotriva celor ce voiau pace !”. Pacea o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
va fi mutat pe frontul românesc, e gata să dezerteze la ruși, peste poate. Lumina, nici măcar a reflectorului, nu mai venea de la Răsărit. Ce se taie, nu se fluieră - prin urmare, tot ce ține de ruși, de Rusia, de Revoluția bolșevică la Rebreanu este extirpat de Titus Popovici cu grație. Acțiunea nu se mai desfășoară decât pe frontul din Ardeal. Și, la spânzurarea cehului Svoboda, cu care se deschide romanul, suntem, ca să nu se iște vreo confuzie în capul spectatorului, în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îl bagă personal în „fabrica” interogatoriilor, la capătul cărora nu poți ieși decât cu ochii goi, recunoscând cele mai aberante acuzații. Este redat aici mecanismul marilor procese din URSS, montate în anii ’30 de Stalin împotriva unor vârfuri ale nomenclaturii bolșevice și ale intelectualității care-l deranjau. Cei dinainte condamnați nu erau demni să fie executați decât după ce recunoșteau că sunt agenți, spioni, complotiști, că se căiesc, că îl iubesc pe tovarășul Stalin și așteaptă judecata Partidului. Modelul acesta a fost
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îi pune Doinei mâna pe fund, niște degenerați, ce mai... „Draga mea, ce să-ți fac, dac-ai crezut c-aici e raiul pe pământ...”, îi spune cu înțelegere Doinei cântăreața Delia (Gina Patrichi), vorbind ca din manualul de propagandă bolșevică. Tot Deliei îi revine sarcina, după ce își rememorează succesul de la Sala Palatului, să strige, din postura de „dizeoză” la cârciumă pe care i-a oferit-o Occidentul, acoperindu-și ochii cu mâinile : „Ce mi-a trebuit să plec ? !...”. În acest
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Ucraina. A scris și câteva romane, excesiv politizate: Nistru în flăcări (1977, în limba rusă), Zori în freamăt (1980, în limba rusă), Destine vitrege (1985), în care înfățișează conform comenzii politice soarta românilor din Bucovina și Basarabia în perioada bolșevică. Volumul Memoria anilor (1986) conține amintiri din timpul celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Mihail Eminescu. Studii și articole, Chișinău, 1966; Ion Creangă și basmul est-slav, Chișinău, 1967; Eminescu. Viața și opera, Chișinău, 1974; Pagini de prietenie literară, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
Discursul asupra originii inegalității dintre oameni’ și „Contractul social’ aveau să inflameze societatea franceză, conducând la una din cele mai mari revoluții din istoria omenirii, neîntrecută prin enormele sacrificii și atrocități pe care le-a cunoscut decât doar de revoluția bolșevică cu aproape 150 de ani mai târziu. În totală necunoaștere a naturii umane J.J. Rousseau pleacă, în dezvoltarea utopiilor sale, de la niște enormități care contrazic în totalitate ceea ce natura a sădit în fiecare ființă viețuitoare. Iată câteva mostre care demonstrează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
poziție antinațională radicală a PCR, ducând la interzicerea lui încă din 1924 -, Congresul al IX-lea deschidea un nou capitol în istoria rescrierii istoriei României. În 1966, reabilitarea lui Pătrășcanu inaugura de fapt un proces de lichidare a vechii gărzi "bolșevice", care se va încheia în 1968 cu scoaterea din joc a temutului Alexandru Drăghici, eliminat din conducerea superioară a partidului; în locul lui, Ceaușescu propunea alegerea lui Ion Iliescu: în mod absolut semnificativ, decidentul principal în probleme de poliție politică era
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în public a celor doi Ceaușești, așa, stângaci și țepeni în hainele lor de duminică, părea un semn de normalitate. Acest aer surprinzător devine evident și la nivelul discursului, fie el oficial, profesional sau academic și literar. Limba de lemn bolșevică, transplantată și imitată fervent, idiomul oficial începând din anii 1945-1948, se caracteriza printr-un grad sporit de artificialitate și din pricina absenței totale a conceptelor și produselor discursive ale marxismului în viața intelectuală a României interbelice: cei câțiva intelectuali care aderaseră
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
real de putere îi permite să limiteze efectele acestora. Acum, Iliescu acceptă implicit prima formă postdecembristă efectivă de separare între puterea legislativă, încredințată CPUN, și puterea executivă: CFSN renunță la monopolul legislativ care, secundar și formal în viziunea de sorginte bolșevică a liderilor Frontului, devine terenul predilect al manevrelor indirecte -, dar se luptă până la capăt pentru monopolul asupra pârghiilor executive, pe care le consideră singurele cu adevărat importante 61. FSN cedează așadar o parte a resurselor normative simbolice, dar își rezervă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acum de panica noilor guvernanți în fața opoziției democratice pentru a-și negocia concursul în noul context de la sfârșitul lui ianuarie 1990. Singura probă vizibilă a acestei alianțe este incitarea maselor de muncitori industriali în frunte cu minerii, de pură tradiție bolșevică; dar, în spatele acesteia, avem tot dreptul să bănuim o mobilizare de forțe politice și publicistice, precum și cea a unor grupuri importante din fosta Securitate. Semnele acestui pact nu lipsesc: încă de la începutul lui februarie 1990, escaladarea de agresivitate efectivă și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai cu seamă în „Facla”, și sub semnătura Ioan Nicoară ori Nicoară al Lumei, îi atrag numeroase procese. După campania furibundă împotriva Puterilor Centrale, C. se află în 1917 la Petrograd, ca redactor al foii „L’Entente”. Martor al revoluției bolșevice, convins de justețea ei, va reveni în țară, unde este reținut câteva luni în lagărul de la Negrești. După eliberare, scoate periodicele „Omul liber”, „Chemarea”, „Chemarea roșie”, „Clopotul”, iar din 1923, din nou, „Facla”. Fiind deputat din 1920, nu are de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
a Transilvaniei. După un început entuziast pe frontul din Transilvania, a urmat o suită de grave dezastre militare pe frontul de sud (Turtucaia). Catastrofa a continuat prin ocuparea Bucureștiului și refugierea guvernului la Iași. Retragerea Rusiei din război în urma Revoluției bolșevice a privat armata română de orice spijin, astfel că situația României era mai mult decât critică. Falimentul militar s-a concretizat în Pacea de la București, care a impus condiții draconice învinsului: pierderi teritoriale masive (Dobrogea și Cadrilaterul), economia și resursele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
condiții draconice învinsului: pierderi teritoriale masive (Dobrogea și Cadrilaterul), economia și resursele naturale complet aservite Puterilor Centrale. Deși a fost înfrântă pe toate fronturile, România a profitat de conjunctura complet nesperată: destrămarea Monarhiei Duale și a Imperiului Rus în urma revoluției bolșevice. Vidul de putere a permis crearea României Mari, prin alipirea la nucleul Regatului provinciile Basarabia, Bucovina și Transilvania. Trebuie subliniat apăsat, alături de F. Constantiniu, că "Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. [...] Războiul început de România în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion Moța s-a jertfit pe frontul spaniol
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice concrete. Cu totul altfel au stat lucrurile în Uniunea sovietică, în care linia concesionistă recomandată de formula "național în formă, socialist în conținut" a continuat să informeze politica doctrinară cu privire la patriotism și naționalitate. Legatarul de facto al părintelui Revoluției bolșevice, I.S. Stalin, prezintă aceeași ambiguitate structurală față de naționalism ca și Lenin. Înfierat mai întâi ca factor de dezbinare a solidarității proletare, "principiul naționalității" va fi ulterior reabilitat prin enunțarea tezei "socialismului într-o singură țară" care a pavat drumul către
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]