3,270 matches
-
lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și o așeză alături de un tăntălău de bou. Nici aici Joiana noastră mare lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte:boul-hăis! Joiana-cea! Cătălin privește vaca cu mânie și dispreț, Pleacă înapoi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
alte părți, în timp ce plaiurile lui badea Gheorghe au rămas neatinse și din ele nu s-au auzit secole întregi decât fluierul doinitor și cântecele lui senine, estompate doar din când în când de zgomotul ierbii fragede ruptă de la rădăcină de boturile umede ale boilor. În realitate, peste aceste plaiuri a curs sânge, iar acel badea Gheorghe nici n-a existat. Cineva s-ar putea întreba: e chiar atât de importantă literatura, încît să intre în interiorul ei astfel de avertismente? După părerea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e posibil! Avea dreptate acel țăran care a văzut într-o zi, într-o grădină zoologică, o girafă. A stat și s-a uitat la ea o zi întreagă, încremenit, și nu se mai sătura văzînd-o cum ajunge ea cu botul prin vârfurile copacilor. Lăsîndu-se seara, și-a luat în cele din urmă ochii de la ea și plecând a clătinat din cap și a exclamat: "Asta e ceva care nu există!" UTOPIE MODERNĂ Un cunoscut economist american, domnul Galbraith, propune lumii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-ți drumul nu fără a-ți lăsa în conștiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum tatăl meu, înaintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor și trase căruța la marginea drumului. Alături era o poiană și o fîntîhă. O fată desculță își spăla picioarele, apariție parcă de vis pe aceste ținuturi necunoscute cu văi adânci și dealuri uriașe. Se sui apoi lângă mine. Rămase
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii, răstoacele, și toate acestea chiar și astăzi, în ciuda necontenitei schimbări a peisajului nostru, care modifică toate aceste văioage, șipote și cavalcade, nu numai ca viziuni ale unei imaginații idilice, ci și ca psihologie a locuitorilor, fie ei moșnegi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
adînc. Din cînd în cînd, prin lumină, trecea cîte o umbră și în ușă se ivea un cap buhos, spionînd. Oaspetele stătea din povestit, întreba de sănătate și se scula să dea mîna. Uneori ieșea afară să mai puie sub botul cailor un braț de fîn. Lui moș Savastian îi plăcea grozav s-o necăjească pe bunica. - Liță Marghioală, cînd trăia omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avut-o cînd a fost să plec la școală. Eram încă la bunica, într-o zi de toamnă liniștită. Sub vibrația aerului copacii multicolori clipeau în lumină. În grădină se opintea în plug un bou roș, alături de altul pórumb. Din botul celui roș curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ba nu. N-am publicat nimic. - Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul cheliei ca niște urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
or fi hrănit cu brînză, cu ceapă și cu hrișcă. Îmi place primăvara să mă las cu coasta pe pămînt. Nici răveneala lutului, nici adierea vîntului nu-mi dă dureri de oase. Aud cucul și cîinii sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să se răzbune. ...Am încercat să parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
altă vocație: lipea afișe pentru utece. Mai cînta din fluier seara la căminul cultural iar la urmă a încropit o formație de fluierași. A luat și premii la raion.” Glasul lui sonor și îndrăzneț, fruntea teșită, nasul ca o cizmă, botul de cimpanzeu și chipul vioi cu ochi mici, verzi și mobili, îi dădeau lui Fărocoastă un aer vesel. Deși semănau cu el la îndrăzneală, frații lui rămăseseră țărani. Cu vocea cultivată, deosebită de a lor care nazaliza și înghițea vocabulele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și subțiratic, cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar nici o trăsătură nu era animată de inteligență. Toate păreau doar șăgalnice și fugoase. Fulgerîndu-mă cu o privire care știa să cîntărească, Fărocoastă zîmbi simpatic. I-am surîs. Ipocriți, amîndoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treizeci de ani - și el era tot șeful vânătorilor. Nu avea o Înfățișare prea plăcută: picioare scurte, mâini lungi, frunte Îngustă și teșită - la fel ca a ta, dobitocule care te holbezi la geam -, un nas lătăreț, lăbărțat pe un bot ieșit În afară și cu buzoaie groase. Nu mă Întrebați de unde știu toate astea: mi-ar lua ani Întregi să vă explic pe Îndelete. Numai să vă Înșir cărțile pe care le-am studiat ar dura luni de zile. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de ventilator stricate În noduri meșteșugite și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte să-i urce Într-o dubă verde și să-i trimită la spitalul militar, Comandantul urlase un sfert de oră la cei trei prăpădiți culcați În iarbă pe niște foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la gât și gata cu dăunătoru’! Să vă spun drept, mi s-a și aplecat de la atâta carne prăjită. Tata zicea că, cu o singură caramea, a omorât trei ciute, că după ce le altoia cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât. Cu fiecare lovitură, urletul se ascuțea. Deodată, tăcere. Copilul se Îndepărtase binișor printre gunoaiele care miroseau dulceag. Ani buni după aceea, pe când aproape nimeni nu-și amintea de el, pe când el Însuși trecuse În uitare Întâmplări care cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci despre care nea Mitu Păcătosul era În stare să se jure că erau bete și fericite tot timpul de la aburii de țuică ce pluteau Întruna pe la boturile lor și că laptele pe care Îl dădeau Îi făcea de asemenea fericiți pe cei care Îl Înghițeau. Mulți, Însă, erau de părere că nea Mitu Păcătosul fusese plătit cu o găleată de bere și o sticlă de rachiu cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]