2,368 matches
-
Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă distanță de ochi, cum exclama din când în când de încântare, la vreun pasaj mai interesant. La celălalt capăt al patului mama broda la un set de lenjerie, era foarte concentrată și la izbucnirile bărbatului ei întreba: hai spune de ce râzi și el îi explica în amănunt pasajul, chiar i-l recita, fără să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un mănunchi de orgolii. Își amintea foarte bine. Ea se căsătorise cu Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsesc rezolvarea prin mine. Nu-i venea să se urnească de pe bancă, să urce în camera pustie, să se ducă la duș și, cu apa șiroind zgomotos, să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am arătat scrisul aurit, brodat pe elasticul care ținea țigările la locul lor. — Cutia Pandorei, citi Dora. Fabricat În Anglia de firma H. E. Faist & Bros. Când am văzut-o, fără să vreau, m-am gândit la tine. I-am Întins cheia. Așa se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei Îi plăcea așa ceva. — Măcar știa să păstreze un secret. — Ce vrei să spui cu asta? Anton nu găsise cartea capitonată cu piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pierdute o ajutase de nenumărate ori În trecut să facă față pierderilor din viașa sa. Acestea fiind zise, bunica Shushan și-a luat andrelele și s-a așezat. Primele scule ale unei pături azurii de copil pe marginea căreia erau brodate inițialele A.K. atârnau de andrelele. Pentru o clipă s-a așternut tăcerea, iar toată lumea din Încăpere i-a urmărit mâinile mânuind cu grație andrelele. Împletitul bunicii Shushan avea asupra familiei efectul unei terapii de grup. Ritmul sigur și egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia să-ți iei cardiganul, de preferință Împletit de mână. Acest lucru Îl știa În parte din copilărie, căci Își petrecuse primii ani Învelită În păturile pufoase pe care bunică-sa le Împletise pentru ea și care aveau inițialele ei brodate la capete. A te culca fără să-ți acoperi trupul cu ceva era pur și simplu de neconceput, iar a ieși afară, În stradă, fără un cardigan era o greșeală imensă. Așa cum o casă avea nevoie de un acoperiș deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu observăm, prin comparație, cât de sigur este Eminescu pe noutatea propusă în Luceafărul; „liniștea perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu observăm, prin comparație, cât de sigur este Eminescu pe noutatea propusă în Luceafărul; „liniștea perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spart !), o linguriță din argint (X ar putea jura că proprietarul ei a ieșit la un moment dat din apartament cu ceașca de cafea într-o mînă și cu lingurița în cealaltă înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vă sugerez, să vă propun cel puțin o pre-primă frază de început de roman. Ce idee ! Nimeni nu ne-a cerut încă așa ceva. Dar dacă vreți să vă jucați, dacă vreți să abordați niște exerciții preliminare, poftim, încercați să brodați ceva în jurul acestui început de text : nu este ușor să ai un frate mai mare considerat de toată lumea drept un geniu. Vă urez inspirație, dar mai ales capacitatea de a asculta pînă la sfîrșit ceea ce spun cuvintele în timp ce le scrieți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
total lipsit de originalitate, cum bine știi. Este genul de fantasmă de scriitor, oricine a scris nuvele sau proză sau roman a avut-o. Trebuie să fii însă extrem de naiv să treci și la act și să încerci chiar să brodezi ceva în jurul ei. Ni se întîmplă, uneori, noaptea, mie și Domnișoarei Ri, după ce domnul M pleacă acasă la el iar noi rămînem să reamestecăm cărțile, ni se întîmplă, deci, să citim împreună povestea acestui X și să rîdem în hohote
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ei se învârtiseră în jurul știrilor în exclusivitate și al ofertelor de preluare, gândurile care îi tulburau nopțile de muncă aveau de-a face cu bucătării înmiresmate, cămine primitoare și chiar, recunoștea cu adâncă rușine, un pătuț cu volane și baldachin brodat cu siluetele personajelor lui Beatrix Potter. Aceste informații compromițătoare le ascunsese tuturor, mai ales lui Stevie, adjuncta ei. Stevie Grey, redactorul de știri al ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina, lângă tine, maiestuoasă prin însăși corpolența adormită a ființei ei revărsate sub falduri, sub basmaua care îi acoperă regulamentar părul și care se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte descoperită privirii. Este Rezvan, prietena mea iraniancă. Din când în când, îi taie calea unui japonez sperios, care se chircește brusc în spatele volanului atunci când dă cu ochii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inspiră nici un fel de încredere... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Subconștientul meu a început să fabrice, iar, fel și fel, de imagini, de împrejurări... Interesant e, însă, că, în însăilarea lor, se pleacă totuși de la o bază reală, adevărată, după care se brodează alte și alte lucruri, care nu s-au întâmplat niciodată, dar care s-ar fi putut (ori, chiar, s-ar putea, încă) petrece. Ce bine-mi amintesc totul! Nici nu știu ce să spun, o fi fost vis, sau imaginația mea a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei și de bucăți de motor, rame de hublouri și balustrade de scară. De ambele părți ale sobiței era fotoliu de punte, pe a cărui pînză decolorată era brodat „Liniile Aeriene Imperiale“, și un pat de campanie, acoperit cu o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În grămada de piese de metal. Capul lui mare și umerii lați aproape că umpleau cabina și marinarul se trînti În fotoliul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Harbor și distruseseră flota americană a Pacificului sau să fi condus bombardierele cu torpilă care scufundaseră vasele Repulse și Prince of Wales. Poate că, după terminarea războiului, avea să intre În rîndul Forțelor Aeriene Japoneze și va purta semnul Soarelui-Răsare brodat pe umeri, ca piloții americani care zburaseră cu Tigrii Zburători și purtaseră pe gecile de piele steagul Chinei naționaliste. Deși Își simțea picioarele grele, Jim continua să stea În spatele cabinei șoferului, În timp ce goneau spre porțile lagărului de concentrare de la Woosung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioane de luptă trecuseră peste aeroport. Conturîndu-se limpede pe fundalul blocurilor de apartamente din concesiunea franceză, zburau spre Shanghai, gata să lovească docurile și baza de hidroavioane din Nantao. Dar bateriile antiaeriene din jurul pistei mai trăgeau Încă În aer. Trasoarele brodau cerul, fire de fosfor se Împleteau și se deznodau. În centrul lor era marea pagodă de la Lunghua, care se ridica prin fumul de deasupra hangarelor În flăcări, tunurile antiaeriene aruncînd un paravan de foc neîntrerupt. Jim nu mai văzuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Știuse tot timpul că vederea stadionului olimpic se va dovedi o tentație prea mare. De la sosirea lui În lagărul de la Lunghua, grupul de englezi nu Încetase să-l Întrebe despre mobilele furate aflate În tribune. Jim fusese obligat să-și brodeze amintirile, pentru a-și asigura aprovizionarea cu carne conservată și cu reviste din biroul comandantului. Acum, poveștile lui cusute cu ață albă aprinseseră imaginația lui Price și era prea tîrziu să mai dea Înapoi. La o sută de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi răzgândit calfa? Să fi acceptat, în sfârșit, suma pe care putea să i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Am auzit că vreți să patinați în jos, pe Dunăre. Și tare mă tem că o vă rupeți gâtul. Abia atunci se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul înțepenit în gulerul înalt al tunicii lui de gală brodat cu frunzulițe aurii. ― Oh, dragă conte, și eu am mai aflat câte ceva. Și, pentru că instrumentiștii tocmai își acordau instrumentele, se strădui să se facă auzit cât mai bine, rostind cuvintele foarte clar și foarte tare, într-o franceză de coloratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul pe podium. Luă mâna primadonei și o sărută apăsat. „Oceni, oceni crasivâi, daragaia maia!”... Și multe alte cuvinte de recunoștință pentru clipele de totală răpire pe care le trăise. Și, după ce epuiză cuvintele, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un act atroce. Dimitrie Moruzi nu observă însă nici paloarea, nici mișcarea prințului, de parcă s-ar fi ferit de ceva. De altfel, în acel moment era mai preocupat să aranjeze frumoasele pene lungi, în formă de liră, care împodobeau capișonul brodat cu perle și fir de aur de pe capul șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de documentare din prima zi de pace. Serviciile secrete, Napoleon, Franța primiseră o grea lovitură prin semnarea tratatului. Auzea și acum cuvintele pe care Kutuzov i le aruncase foarte tare și foarte clar peste gulerul înalt al tunicii de gală brodat cu frunzulițe de aur: „Oh, dragă conte! Îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră v-au băgat într-un mare rahat”. În noile condiții, Ledoulx se temea și pentru poziția lui. Un Napoleon furios, exasperat, putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]