KorAP: Find »[drukola/base=brumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...89 >

2,202 matches

Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634

instinctul de dozare perfectă a suspansului narativ din partea lui Philippide, fiindcă diegeza nu ne proiectează fără somație in medias res, ci pregătește cu minuțiozitate declanșarea teribilei încatenări de fapte. Partea I descrie, în tușe perfect autonomizate realist, înmormântarea lui Manole Brumă. Moartea bătrânului și solitarului profesor secundar de științe naturale adună, ca într-un buchet de flori otrăvite, un minimum de anexe familiale și profesionale. Astfel, la ceremonia funerară, asistă doar fiul său, Costache Brumă, sora sa, Natalia Cristea, directorul liceului

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
perfect autonomizate realist, înmormântarea lui Manole Brumă. Moartea bătrânului și solitarului profesor secundar de științe naturale adună, ca într-un buchet de flori otrăvite, un minimum de anexe familiale și profesionale. Astfel, la ceremonia funerară, asistă doar fiul său, Costache Brumă, sora sa, Natalia Cristea, directorul liceului la care predase răposatul și Maria Brancea, o văduvă fără copii, pe care bătrânul o primise în casă, ca menajeră, după moartea propriei soții și care jucase rolul unei mame adoptive pentru tânărul Brumă

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
Brumă, sora sa, Natalia Cristea, directorul liceului la care predase răposatul și Maria Brancea, o văduvă fără copii, pe care bătrânul o primise în casă, ca menajeră, după moartea propriei soții și care jucase rolul unei mame adoptive pentru tânărul Brumă. De altfel, ea este cea care descoperă cadavrul, după cum își informează Costache mătușa: "îl găsise în fotoliu la birou, cu capul căzut pe-o coală de hârtie, cu degetele zgârcite pe condei. Tocmai începuse să scrie ceva...". Semințele intrigii terifiante

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre pietrele împrăștiate pe fundul bine căptușit cu nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă de teroare pentru tânărul Brumă. Animat de cele mai bune intenții pedagogice, Manole își invita fiul să privească, prin lupă, arachnidele, nerealizând că astfel își va catapulta fiul într-o cavernă onirică de orori, experimentabile, grație imaginației, inclusiv tactil: "Sub lupă, trupul catifelat al păianjenului

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
lada de gunoi, nu altceva [...] Se uita la mine cu niște ochi negri și răi, și avea o față uscată și galbenă, parcă trecută prin foc, cu sprâncene negre și încruntate". Necunoscutul a continuat să-l viziteze cu regularitate pe Brumă. Într-o zi, Maria a surprins o ceartă teribilă iscată între cei doi, încheiată cu plecare furtunoasă a intrusului: "Boierul stătea în pragul ușii de la birou. Cu mânie în ochi dar parcă și cu spaimă, gâfâia și îi tremurau buzele

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
casă până în ajunul înmormântării, când a intrat cu forța în casă, bruscând-o pe Maria. Costache realizează cât de puțin și-a cunoscut părintele, în intimitatea conștiinței căruia nu pătrunsese niciodată. Singurătatea este, de altfel, maladia psihică insolită a familiei Brumă. Bazându-se pe abundente sugestii ale naratorului ("Costache Brumă se simți cuprins de o puternică dorință de singurătate", "Bătrânul Brumă fusese un om singuratic" etc.), Nicoale Balotă afirmă chiar (și opinia sa coincide cu a mea) că "fiecare din bărbații

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
în casă, bruscând-o pe Maria. Costache realizează cât de puțin și-a cunoscut părintele, în intimitatea conștiinței căruia nu pătrunsese niciodată. Singurătatea este, de altfel, maladia psihică insolită a familiei Brumă. Bazându-se pe abundente sugestii ale naratorului ("Costache Brumă se simți cuprins de o puternică dorință de singurătate", "Bătrânul Brumă fusese un om singuratic" etc.), Nicoale Balotă afirmă chiar (și opinia sa coincide cu a mea) că "fiecare din bărbații neamului Brumă fusese iremediabil singur. Drama singurătății pe care

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
și-a cunoscut părintele, în intimitatea conștiinței căruia nu pătrunsese niciodată. Singurătatea este, de altfel, maladia psihică insolită a familiei Brumă. Bazându-se pe abundente sugestii ale naratorului ("Costache Brumă se simți cuprins de o puternică dorință de singurătate", "Bătrânul Brumă fusese un om singuratic" etc.), Nicoale Balotă afirmă chiar (și opinia sa coincide cu a mea) că "fiecare din bărbații neamului Brumă fusese iremediabil singur. Drama singurătății pe care o trăiesc îi împinge spre sinistrul deznodământ al unei morți în

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
care o trăiesc îi împinge spre sinistrul deznodământ al unei morți în singurătate (subl. în text)". (1997: 239). În amurg, Costache și Maria aud soneria de la intrare; vizitatorul necunoscut îi prezintă Ilenei (care, la rându-i, i-o arată tânărului Brumă) o carte de vizită simplă, pe care scrie Nicolae Păun. Atunci când ușa se deschide, bătrâna îl recunoaște instantaneu pe negricios. Partea a III-a debutează cu portretul oaspetelui neinvitat: "Era un om nu prea înalt, slab și subțire, cu brațe

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
pe trup, un costum probabil cumpărat gata. Vestonul închis până la gât, ca o tunică, îi dădea o înfățișare impersonală, rece și corectă, dezmințită însă mereu de mișcările lui și de expresia feței". Păun cere să vorbească între patru ochi cu Brumă; prezența Mariei devine indezirabilă. Acum naratorul începe să construiască tensiunea epică în mod migălos, prin acumulare de depoziții. Intrusul vorbește repede, sacadat și straniu, are gesturi febrile; "toate acestea îl făcură să se întrebe (pe Costache, n.m.) dacă nu cumva

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
că mama străinului se numea Zoe Păun și că aceasta îl născuse, chiar în anul 1894, pe primul fiu (desigur, nelegitim) al profesorului: Nicolae. Intrusul și Costache sunt, prin urmare, frați după tată. Știrea vine ca un șoc pentru tânărul Brumă, care află, în continuare, că necunoscutul își pierduse mama în 1905, pentru a merge să locuiască în casa unchiului său avut. Nicolae învață meseria de ceasornicar, însă nu poate strânge bani, deoarece, întocmai tatălui său, este pasionat de cărți. Această

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
reintegreze în societate, oferindu-i o sumă consistentă: 50000 de lei. Înzestrat cu o inteligență instinctivă, Păun face o legătură rapidă între bărbatul din fotografia rămasă de la mama sa și filantropul necunoscut. Totuși, în pofida ajutorului financiar, fiul nelegitim al lui Brumă nu reușește să-și facă o situație, preferând să-și consume timpul în reverii și în lecturi diverse. Continuă să primească bani de la Manole, până într-o zi când ultimul își dezvăluie identitatea, invitându-și odrasla să-l viziteze la

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
ură calmă, o ură de principiu"). Nu reușește să-i vorbească la cimitir, astfel că este constrâns să-l viziteze la conac. În acest mod, cercul confesiunii autobiografice se închide. Sentimente mixte, de frică și de amertume, pun stăpânire pe Brumă la capătul monologului lui Nicolae, pe care găsește reursele să-l întrebe unde fuseseră ascunși banii: "Păun apăsă butonul și atunci jumătatea de sus a tăbliei din dreapta se desprinse și se răsfrânse în jos, lăsând să se vadă o încăpere

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
sugestii epice legate de comportamentul exterior, extrem de surescitat, al lui Nicolae: Ochii îi luceau tot mai tare și priveau tot mai fix", "ochii lui aveau sclipiri de mânie", "[v]orbea, aplecându-se peste birou și țintindu-l cu privirile pe Brumă", "[a]scultă o clipă, apoi se întoarse spre Brumă, cu ochii strălucitori și pumnii strânși" etc. Tensiunea se construiește gradual, însă se depozitează într-un recipient fără supape, amenințând să explodeze în fiecare moment. Nici măcar hârtia pe care o completa

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
lui Nicolae: Ochii îi luceau tot mai tare și priveau tot mai fix", "ochii lui aveau sclipiri de mânie", "[v]orbea, aplecându-se peste birou și țintindu-l cu privirile pe Brumă", "[a]scultă o clipă, apoi se întoarse spre Brumă, cu ochii strălucitori și pumnii strânși" etc. Tensiunea se construiește gradual, însă se depozitează într-un recipient fără supape, amenințând să explodeze în fiecare moment. Nici măcar hârtia pe care o completa bătrânul în clipa morții, găsită de Păun, nu spune

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
vitregi, Costache încercând să-l liniștească pe Nicolae. Reacția acestuia este surprinzătoare: "Păun se ridică deodată, ca împins de un resort, drept în picioare, cu fața lângă fața lui, cu fruntea bătăioasă, cu ochii sticloși. Vorbele de împăciuire ale lui Brumă, în loc să-l calmeze, îl ațâțaseră, se vede, și mai mult. Depresiunea fusese numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
vede, și mai mult. Depresiunea fusese numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-un accces de furie ațâțată de alcool

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
repezit câțiva pași, duse mâinile la stomac, horcăind, se întoarse în loc într-un picior și se prăbuși cu capul peste colțul ascuțit al biroului". Cu toate că asaltul fizic încetase, coșmarul lui Costache continuă în imaginația care dictează asupra organelor de simț: "Brumă se sprijini de birou, respirând repede. Nu izbutea să răsufle adânc. Respira superficial și scurt. Inima îi bătea cu lovituri de ciocan. Avu din nou senzația unor pumni care izbeau în piept pe dinăuntru". Se liniștește abia după ce deschide fereastra

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
zecile de gânduri care în câteva minute i se îmbulziseră în minte, unul singur stăruia: va fi acuzat că l-a omorât pe Păun cu voință". Argumentul legitimei apărări dispare, desigur, în fața mizei uriașe a moștenirii. Hăituit de propria imaginație, Brumă are halucinații, redate, diegetic, sub forma unei interogații în stilul indirect liber: Se ridică însă imediat, privind spre ușă. Nu se auziseră oare niște pași pe coridor?". Neprimind nici un răspuns, Costache se simte expus între murii conacului. Tensiunea epică devine

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
din fundul coridorului, ca nu cumva Maria Brancea să mai pătrundă, accidental, în birou, apoi deschide dulapul: Își adusese aminte că încăperea din dreapta, fără rafturi, era goală. Chiar un trup mai voinic decât al lui Păun ar fi încăput înăuntru. Brumă luă cadavrul și îl vârî în dulap". Impresiile senzoriale deformate continuă sub impresia măștii mortuare: "Se ferea mereu să-i privească fața, în care numai un ochi era întredeschis, dând figurii o expresie șireată, în contrast sinistru cu imobilitatea mușchilor

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
implacabil, sinistra ascunzătoare (detaliile epice ne sunt furnizate tot în stilul indirect liber, probabil pentru a nu se sincopa acțiunea): "I se păruse, sau ușa dulapului, în partea de sus, era întredeschisă? Așa fusese oare mereu?". Ajuns lângă dulap, lui Brumă i se accelerează din nou bătăile inimi: "Crăpătura dintre canatul din dreapta al ușii și peretele despărțitor se făcea tot mai largă (subl. în text)". O forță care vine din interior exercită presiune asupra ușii: Da. Ușa era împinsă pe dinăuntru

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
afla mortul! (subl. în text)". Costache este paralizat de teroare și hipnotizat de stranietatea reacției unui, din punctul său de vedere, cadavru întors la viață: "Nemișcat, cu trupul puțin aplecat înainte, într-o împietrită așteptare care îi seca orice voință, Brumă privea, cu răsuflarea frântă. Ușa continua să se deschidă încet (subl. în text)". Climaxul nu întârzie; cititorul este proiectat în inima trepidantului mister: Apoi, un trosnet înăbușit se auzi, încuietoarea se desprinse, ușa dulapului se dădu cu putere în lături

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
se deschidă încet (subl. în text)". Climaxul nu întârzie; cititorul este proiectat în inima trepidantului mister: Apoi, un trosnet înăbușit se auzi, încuietoarea se desprinse, ușa dulapului se dădu cu putere în lături și cadavrul lui Păun se prăbuși peste Brumă, răsturnându-l pe spate". În sfârșit, Partea a IV-a, extrem de succintă, joacă rolul unui deznodământ. A doua zi, înaintea prânzului, Natalia Cristea vine să-și viziteze nepotul la conac, unde este întâmpinată de Maria Brancea, care o informează că

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
prânzului, Natalia Cristea vine să-și viziteze nepotul la conac, unde este întâmpinată de Maria Brancea, care o informează că tânărul Costache nu a ieșit încă din cameră. Subit, bătrâna realizează cu îngrijorare că, în seara precedentă, îl lăsase pe Brumă în compania lui Păun. Mătușa Natalia decide că trebuie să intre cu forța și, cu ajutorul grădinarului, sparg ușa din fundul coridorului: " În odaia de culcare, patul era neatins. Intrară în birou. Trupul lui Păun rostogolit peste trupul lui Brumă rămăsese

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
pe Brumă în compania lui Păun. Mătușa Natalia decide că trebuie să intre cu forța și, cu ajutorul grădinarului, sparg ușa din fundul coridorului: " În odaia de culcare, patul era neatins. Intrară în birou. Trupul lui Păun rostogolit peste trupul lui Brumă rămăsese cu capul pe umărul acestuia, cu o mână întinsă ca pentru o îmbrățișare. Brumă zăcea pe spate, cu ochii umflați de o nemărginită groază". Misterul dispariției banilor se devoalează simultan cu descoperirea fraților îmbrățișați. Excentricul Manole Brumă, dintr-un

Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]