1,837 matches
-
Pactul Ribbentrop-Molotov și al Doilea Război Mondial au redat Rusiei toate teritoriile pierdute, ba chiar și unele pe care nu le avusese niciodată Bucovina de Nord, Insulele Kurile ș.a. Așadar, pe timp de pace, niciodată Rusia nu a cedat nicio bucățică de teritoriu oricât de mică și nefolositoare. Și iată că zilele trecute minunea s-a produs. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a semnat la Beijing, împreună cu omologul său chinez, un protocol adițional la Acordul privind frontiera lor comună, prin
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
subtilitate. Vin în fiecare dimineață să-i ușureze această operațiune, s-o săpunească pe spate și să-i facă un mic masaj. Binecuvântate să fie ele! Doctorul M. îi face o vizită: "Știți ce vi s-a prelevat?" "Da..." "O bucățică din peritoneu." "Ah..." S-a făcut ce era mai bine pentru cazul dumneavoastră." Medicul M. știe cum să spună ce are de spus, fără a adăuga sau ascunde ceva, și ăsta nu e cel mai mărunt dintre meritele lui. Se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scrutată în permanență cu binoclul câmpia monotonă de dincolo de Nistru. Rapoartele de peste noapte și cele din zilele precedente nu semnalau nimic deosebit. Totul părea calm. "N-are importanță, e ca și cum Marele Vecin și-ar întinde mâna ca să-și însușească o bucățică din pământul nostru", zice Vernea. Din păcate, natura l-a favorizat. "Ești sigur că n-a ajutat și el un pic natura?" Se întoarseră pe mal și se așezară la soare, pe trunchiul unei sălcii culcate deasupra apei, cu picioarele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne?" Ah, proza vieții!... Începu să prefire cu furculița varza tăiată mărunt, îndelung prăjită în grăsime, până să descopere o bucățică de carne. Slab rezultat! Eh, oricum nu-i e foame, iar țuica îl antrenează fără voie. "Eram uluit de strălucirea Ideii!", spuse cu fruntea superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când soarele e la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
În al doilea rând, aceste cabinete sunt mari pentru că acoperă activitățile altor departamente guvernamentale, în principiu pentru a asigura că nu se întreprinde nimic care să prejudicieze departamentul vizat. Cu alte cuvinte, cabinetele ministeriale tind să lupte mai curând pentru bucățica lor, decât pentru miniștri ca atare. Se poate întâmpla ca sistemul să contribuie la detectarea din timp a potențialelor conflicte și la rezolvarea dificultăților înainte ca acestea să ia amploare; dar în acest proces este probabil întreținută o anumită stare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat de pâine aproape uscată, strecurându-și mâna scheletică printre rama ferestrei și plasa anti-țânțari ce stă prinsă, nu tocmai cum trebuie, în piuneze ruginite. A apucat bucățica de pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde se lingea pe botul butucănos și plin de bale, semn că a mâncat-o cu mare poftă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
păcate ori din fericire, nu a primit decât o singură dată ceea ce de multe ori cerea cu insistență! * * * Ne amuzăm copios de momentul comic la care asistăm în această dimineață friguroasă. Așteptăm cu nerăbdare cana cu așa-zisul ceai și bucățica de unt ori margarină sau marmeladă, ascultând chiorăitul intestinelor (Simfonia intestinelor și înjurături în toate părțile...! ) Pe holul mic, aproape de sala meselor, stă rezemat de un calorifer înghețat, un domn de vârsta a treia îmbrăcat în halat, bluză de pijama
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Mama luată cu treburi, a uitat de mine. Și-a amintit că m-a trimis cu mieii, dar nu se putea să nu mai dau vreun semn de viață, de atunci, dinaintea prânzului. Tata s-a oprit din studierea ziarului bucățică cu bucățică și-a întrebat-o pe mama cum de n-am flămânzit, să dau pe acasă. Nici una, nici alta, iese mama în livadă și-ncepe să mă strige. Unde ești, Răduță dragă, c-au venit fetele să mergeți la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu treburi, a uitat de mine. Și-a amintit că m-a trimis cu mieii, dar nu se putea să nu mai dau vreun semn de viață, de atunci, dinaintea prânzului. Tata s-a oprit din studierea ziarului bucățică cu bucățică și-a întrebat-o pe mama cum de n-am flămânzit, să dau pe acasă. Nici una, nici alta, iese mama în livadă și-ncepe să mă strige. Unde ești, Răduță dragă, c-au venit fetele să mergeți la scăldat? Nici
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cea aspră. Acum puteam ieși și eu să privesc toată operațiunea, căci la tăiere nu aveam voie (prea guița și se văita bietul porc, Gheorghiță, cum îi spuneam noi). Mie îmi plăcea să ciupesc pe ici, pe colo: ba o bucățică de ureche friptă, ba oleacă de șoric de pe picior, până mă vedea mama și mă certa: De ce n-ai răbdare, ca noi toți? Îndată vom servi o friptură bună și vom face pomana porcului. Nu mă săturam să privesc măcelarul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
8:00 dimineața, ora 1:00 în România. Japonia e cu șase ore înaintea noastră. Am constatat că aici trăiesc în viitor...La ora 9:10 am coborât la micul dejun, unde mi-am ales, din varietatea mâncărurilor expuse, o bucățică de pește, un rondel de ceapă, iaurt, două chifle, două clătite japoneze peste care am turnat sirop de arțar, din abundență, un pahar de lapte, patru felii de ananas și, ca de obicei, o cafea fierbinte cu mult lapte. Cafeaua
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu din nou
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poate lovi iar! Fata Îl privi uluită. Cine să fi vrut s-o omoare, tocmai pe ea? și cine era bărbatul acesta cu Îmbrăcăminte ponosită și chip de ascet, care nu numai că-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din senin. și ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din senin. și ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica de iască aprinsă În urechea lui, dovadă fără greș a faptei criminale? Nu era cumva chiar străinul din fața ei? Îl privi cercetător. Nu, nu era cu putință. Ochi atât de cinstiți nu puteau să mintă. și apoi, nici n-avusese
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În urechea lui, dovadă fără greș a faptei criminale? Nu era cumva chiar străinul din fața ei? Îl privi cercetător. Nu, nu era cu putință. Ochi atât de cinstiți nu puteau să mintă. și apoi, nici n-avusese timp să ascundă bucățica de iască În urechea calului. Doar acesta se speriase Înainte ca omul să apară. Cu o mișcare hotărâtă desfăcu de pe boneta albastră agra fa de argint care prindea o pană albă și i-o dădu bărbatului din fața ei. — Străine, spuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își potoleau setea și-și scuturau praful de pe veșminte, doamna casei, Împreună cu Însoțitoarele ei, apărea din nou În sala mare. Acolo, Rishawa ședea de-a dreapta lui Bertold pe estradă, și ducele Îi oferea curtenitor un strop de vin și o bucățică de friptură de potârniche. Toate se făceau după o bună rânduială. Ducele era voios și destins, În mijlocul credincioșilor lui slujitori, mânca cu poftă, lăudând talentele de gospodină ale gazdei și vinul prietenului lui. Pentru puține ceasuri devenea și el un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și afecțiune părintească, fără a arăta Însă vreo urmă de respect pentru rangul Înalt al tânărului. Nu o dată, cei din suita lui și-au văzut uimiți stăpâ nul aducând apă proaspătă de la fântâna din apropiere și Împărțind cu gazda o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat. Era un băiețel dolofan, Învelit În scutece scumpe de mătase. Alături, pe o bucățică de pergament, scria: „E botezat și-l cheamă Bodo.“ Găsi și o punguță de piele de Cordoba, din care negustorul scoase uimit o minunată cruce de aur bătută cu ametiste, prinsă Într-un lanț tot de aur nu mai puțin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înainte ca Bodo să poată ajunge la mine.“ Gândul că n-o să-l mai vadă niciodată i se păru mai greu de suportat decât amenințarea oricărei primejdii și-și spuse că va trebui să reziste. Întinse mâna și rupse o bucățică de pâine. După ce bău și o Înghițitură de apă se simți mai bine. Se ridică din jilț și făcu ocolul Încăperii, cercetând-o la lumina zilei. În Întuneric totul i se păru și mai amenințător. Privi cu nesaț prin fereastra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu buzele arse câțiva stropi de apă. Dacă trupul Îi era cu totul slăbit, În schimb capul și-l simți dintr-odată limpede: „Nu trebuie să mor. Într-un fel sau altul am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mergem. De Îndată ce ajungem jos ne despărțim ca să nu batem la ochi. Mergeți la câțiva pași În urma mea, ca și cum nu m-ați cunoaște. Aveți grijă să nu vă alunece basmaua de pe cap. Ați fi imediat recu noscută... Luă de pe zid o bucățică de tencuială Înnegrită de fum și mânji cu ea fața fetei. Apoi Îi legă strâns basmaua pe cap, ascunzând cu grijă șuvițele aurii. Îi puse În mână tava cu resturile de mâncare, o mai privi o dată cu grijă și o luă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trăiască potrivit rangului ei. Dar Adelheid dispăru Într-o noapte, luând cu sine numai o slujitoare credincioasă și cartea de rugăciuni a lui Bodo, pe care i-o ceruse bătrânului Urs. Se povestea că prințesa ascunsese Între paginile cărții o bucățică din haina pătată cu sânge pe care o purtase Bodo În ziua când fusese ucis pe Stouff. Nimeni n-a aflat vreodată În ce mânăstire s-a adăpostit. Lăsase pentru Conrad o scrisoare În care-l ruga să n-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului se retrăgea la culcare. Dar omul se obișnuiește și cu răul. Până la urmă, bunica a primit o bucățică de pensie, suficient cât să le permită supraviețuirea. Doar atât. În această situație, mama a preluat ștafeta. S-a angajat mai întâi la o "Fabrică de săpun". Ulterior, cu ajutorul unei foste colege de școală, a intrat muncitoare la o "Fabrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâna-i tremurândă, apoi le introducea cu grijă în gură. Molfăia încet, strivind cu gingiile bucățelele de cartof: închidea ochii înghițind, apoi îi deschidea din nou și rămânea așa, cu privirile pierdute în gol. Astfel s-a consumat și ultima bucățică de cartof. Cu mâna dreaptă, bolnavă de Parkinson într-un stadiu avansat, s-a șters la gură și apoi a făcut sfânta cruce, mulțumind Domnului pentru bunătățile Sale cele pământești. M-a mângâiat pe cap cu mâna lui beteagă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Acum de-abia am înțeles de ce fusese neliniștit bunicul când intrase aseară la noi cu cartoful în buzunarul surtucului. Am rămas încremenit, uitându-mă la ea ca un condamnat la moarte în fața călăului, întrucât și mie îmi oferise bunicul o bucățică din cartoful lui. Considerând că ea dispune de puteri paranormale, eram gata să mărturisesc fapta abominabilă, pentru a împărtăși destinul tragic al bunicului. Dar bunica a fost chemată de o vecină, iar eu am plecat meditând asupra celor ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]