4,786 matches
-
în viață. Boema e obiect de evocare, nu temă de reflecție. Numai că Mihai Neagu Basarab procedează invers, făcînd doctrină în marginea scăpătaților de geniu, iar rezultatul este un volum de ingenioasă meditație pe seama unor figuri celebre din panoplia crîșmelor bucureștene. Ce frapează e că o temă de la care te-ai fi așteptat să exceleze în frivolitate dă prilejul unei cercetări de strictă patologie culturală. Fiecare personaj e înfățișat cu viciul și cu strălucirea lui, portretele care rezultă nefiind literare, ci
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care l-
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
atipice, de la Monciu-Sudinski pînă la Dan Spătaru. Un volum scris cu inteligență, pe alocuri nostim și pe alocuri trist, gustul amar venind din contemplarea unui masacru prin autodistrugere: e uimitor cîte talente și-au săpat singure groapa în ultima boemă bucureșteană.
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
cărți nou apărute la noi (Princepele lui Barbu plăcându-le deopotrivă) sau încă netraduse (Papahagi descoperă, în 1969, în Italia, romanul lui Marquez, Un veac de singurătate, necunoscut la ora aceea în România), spectacole de teatru (bineînțeles, pentru Zaciu, trupele bucureștene sunt remarcabile) și mai ales filme (scuzânduse pentru intervalele în care, din varii pricini, au absentat din sălile de cinema). Febrilitatea lui Marian Papahagi e cuceritoare. Citește monstruos, dar e angoasat de „deslânarea” lecturilor sale: „amestec Erasm cu modernismul portughez
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
cu întârziere. La Cronica 2 nu mai lucrez, dar sunt extrem de ocupat la catedră și în termen de trei săptămâni trebuie să depun la Editura „Junimea” un volum amplu. Iată motive pentru care, cu toată dorința de a răspunde editurii bucureștene într-un termen mai scurt, n-am putut-o face. Înainte de 1 iulie îmi este imposibil să scriu prefața. Așadar, dacă Editura nu poate prelungi termenul, vă rog să interveniți la conducerea redacției în cauză pentru a trece cartea unui
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
relevanță va fi conferită de un sistem referențial diferit. De altfel, materialul narativ luat în discuție ne oferă surprinzătoare și deloc întâmplătoare indicii legate de organizarea spațiului urban, al Bucureștiului modern, iar printre acestea sunt și cele care privesc infrastructura bucureșteană dintre războaie. Fie că funcția lor e de natură metaforică (precum tramvaiul gavrilescian, vehicul psihopomp cu un traseu simbolic) sau că servesc drept repere pe o hartă obiectivă a Bucureștiului din romanele generaționiste, rolul mijloacelor de locomoție, și al deplasărilor
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
urban pe care îl cunosc și îl frecventează cel mai des. De asemenea, subliniază Sansot, intersecțiile, care pot fi deschise sau închise și pot data din diverse epoci constituie un loc tradițional, încurajează întâlnirile dintre oameni 12. (...) În configurarea geografiei bucureștene sinestezia e unul dintre procedeelecheie, implicarea în perceperea peisajului urban a simțurilor vizual, olfactiv, auditiv presupunând un factor de ordin emoțional, subiectiv. Introducând termenul de „smellscape”, J.D. Porteous 13 demonstrează că mirosurile joacă un rol central în organizarea spațiului, în pofida
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
mai sus, cei doi poli despre care vorbeam mai devreme, Mătăsari - Cotroceni, se conturează antitetic, o descriere amplă, bogată în indicii de ordin sonor și olfactiv 15, a zonei Cotroceni venind în continuarea celor câteva imagini consacrate ale acestui cartier bucureștean (precum cea din Nuntă în cer sau Huliganii): „În noul lui cartier, aproape de calea ferată, era un cer mai sobru și văzduhul mirosea cu totul altfel. Chiar sunetele păreau aici mai virile, mai clare. Pașii lui pe trotuar răsunau aici
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
malurile Senei, avându-l ca maestru pe cel care se autointitulase „noul mag babilonian” și „heraldul misticii frumuseții, a misticii artei”. Cultul extravagantului Péladan făcea ravagii nu doar în Paris, dar și pe malul Dâmboviței, acolo unde avem cazul beizadelelor bucureștene care i-au prilejuit lui Mateiu Caragiale romanul Craii de Curtea-Veche. E vorba de Alexandru Ghica, poreclit „Rapineau”, Georges Soutzo, poreclit „Cap de mort” și Radu Văcărescu, căsătorit cu Jeanne Lahovary, sora Marthei Bibescu, figurile mondene care alcătuiau la începtul
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
lui Mateiu Caragiale romanul Craii de Curtea-Veche. E vorba de Alexandru Ghica, poreclit „Rapineau”, Georges Soutzo, poreclit „Cap de mort” și Radu Văcărescu, căsătorit cu Jeanne Lahovary, sora Marthei Bibescu, figurile mondene care alcătuiau la începtul secolului XX boema aristocratică bucureșteană, cu sediul la Capșa, de unde ofereau rubricilor mondene ale gazetelor același hedonism spiritual marca Péladan. Cu toate că e greu de crezut că cei doi prinți Bibescu, serioși diplomați de carieră, masoni de grad înalt, nepoți ai domnitorului dezmoștenit de revoluția de la
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
a purtat-o cu unii dintre contemporanii săi: Șerban Cioculescu, Perpessicius, Al. Dima, Al. Piru, Dimitrie Păcurariu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Dumitru Micu, Pompiliu Marcea, Alec Hanță, Ion Rotaru, Al. Tudorică, Ion Diaconescu, Ghiță Florea și mulți alții. Revelatoare, în ceea ce privește viața universitară bucureșteană din anii ’70, mi se par a fi cele două epistole trimise confraților săi Alec Hanță și Pompiliu Marcea. * [București], 23 aprilie 1969 Sfântul Gheorghe Dragă Alec, Zilele trec repede, vai (Tempus fugit!) și rar timpul ne slăbește pentru a
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
1926-1933, obținînd calificativul „excepțional“ la română, latină, greacă, franceză, germană, istorie, științe fizico-chimice și gimnastică, ajunge la București în 1933, la 17 ani, adaptîndu-se cu oarecare dificultate la atmosfera „frivol-bășcălioasă“ specifică studențimii regățene, la acel soi de „miticism“ și șmecherie bucureșteană care, după cum mi-a povestit la un moment dat, îi punea pe ardeleni, la primul lor contact cu această lume, într-o stare de stupefacție acută. Mihai Șora, care l-a cunoscut la sfîrșitul perioadei de studii filozofice și mai
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
fiecărui cuvânt aparent banal al textului, ca să poată înțelege de ce atât de nevinovate cuvinte au putut părea cenzurii comuniste subversive și cititorului român incendiare. Unele cuvinte erau explicate prin mici povestiri ale unor întâmplări reale sau doar circulând în folclorul bucureștean (cuvântul pisici pus în legătură cu demolarea Spitalului Brâncovenesc, Cântarea României cu o adevărată definire a fenomenului), altele erau descrierea unor cutume ținând de istoria comunismului (întâmplări la aeroport, stegulețe, portrete cunoscute, lupta popoarelor pentru pace) sau a vieții cotidiene în comunism
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
beznă a cărei luminiță era promisă la capătul tunelului fără de sfârșit și Încolăcit. Vasile C. Dumitrescu a dorit să-i Îndeplinească dorința lui Pamfil șeicaru să fie așezat la Mănăstirea Sf. Ana iar CURENTUL sa devină din nou un cotidian bucureștean. S-a luptat cu morile de vânt nou și prin procese de succesiune a drepturilor asupra CURENTULUI până ce bucureștimea și viața l-a Înfrânt. CURENTUL a supraviețuit trecând ca o ștafetă din mâna În mână. Eu, departe de lumea dezlănțuită
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
Elenă Badea Spectacol de teatru în limbajul mișcării și al dansului, în ritmul unei muzici total reinventate, joi, 21 mai, la Teatrul Metropolis. Publicul bucureștean este așteptat, joi, 21 mai, la Metropolis, pentru a urmări, timp de o oră și jumătate, spectacolul regizat de Gigi Căciuleanu, Folia, Shakespeare & Co, spectacol realizat de Fundația "Art Production" în parteneriat cu Teatrul "Metropolis". " Ideea acestui spectacol s-a
Muzică total reinventată, de Sfinții Constantin și Elena, la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29959_a_31284]
-
Cornea a făcut din relatarea lui nu numai una despre sine, ci una deosebit de prețioasă despre epoca în care a trăit.” Mai amintesc repede volumul de memorii al Anei Blandiana, Fals tratat de manipulare (Humanitas), Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene a Silviei Colfescu, la Editura Vremea, O istorie literară a vinului în România a colegului nostru Răzvan Voncu (Curtea Veche) și Iluzie optică de Daniil Harms, tradus de Mihail Vakulovski (Ed. Ratio et Revelatio). Să tot citești! Și pentru că tot
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
Mircea Florian urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie, obținând apoi doctoratul în filosofie la Greifswald, Germania, cu lucrarea Noțiunea de timp la Henri Bergson. O cercetare critică. Neșansele încep cu imposibilitatea găsirii unui post de profesor în învățământul superior bucureștean. I se oferă abia la vârsta de 52 de ani, după o îndelungată așteptare (ca asistent și conferențiar suplinitor). A fost propus membru al Academiei Române de către Rădulescu-Motru, dar Mircea Florian nu va fi academician decât post-mortem. (1990) în 1948 este
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
partidă de șeptic, fapt pentru care ne apostrofă energic: - Caraghioșilor, lăsați cărțile (de joc!) și haideți la curse, la aer curat. A fost prima și ultima oară când am fost la curse de cai, un spectacol palpitant desfășurat pe hipodromul bucureștean de lângă Casa Scânteii nou construită, exact pe locul unde azi se înalță rotonda Expoziției. N-am pariat (cu ce?), am privit. Ornaru a pariat, desigur, secundat de Fănuș. Nu mai știu dacă a câștigat sau nu, s-ar zice totuși
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
asupra zilei de 6 decembrie, iar noi, molipsiți de un anume entuziasm, ne-am pregătit încălțămintea, precum nu au făcut-o domnii Adrian Năstase și Ion Iliescu și astfel TSD-ul le-a dat papucii cu ocazia unui mic congres bucureștean... A fost o hotărâre influențată clar de nesomn și spusă în văzul reporterilor tv în ziua următoare de TSD, care începuse să viseze cu voce tare, în auzul telespectatorilor, la domnia pesedismului în frunte cu domnii Mircea Geoană, Dan Ioan
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
Și mai interesant este că mersul înapoi, în timp, nu proiectează o peliculă ștearsă, veche, care să ne dea prin contrast confortul interior al progresului. Civilizația și cultura, în sens larg, se dispun mai degrabă pe celălalt talger al balanței bucureștene și românești, în dreptul unui deceniu (1925-1935) aproape neverosimil prin viteza edificării și modernizării societății autohtone. Nici o inflexiune sămănătorist-tradiționalistă, cu perceperea Capitalei ca o Sodomă înghițind și batjocorind destine, nu apare în desenul pe cât de curat, pe atât de coerent al
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
Ca și Ilie Constantin, dar mai din vreme, încă de la începutul anilor '90, Dumitru Țepeneag și-a publicat sistematic volumele pe piața noastră culturală, atât de disprețuită de unii dintre actanții ei; și a intrat în tot felul de polemici, bucureștene și naționale, cu dezinvoltura unui vechi combatant. Astfel că bibliografia lui postrevoluționară numără suficiente titluri (unele, de referință) pentru ca autorul de la Paris să poată fi considerat ,de-al nostru". Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Nunțile necesare (1992
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
Constantin Țoiu Se dedică profesorului doctor Nicolae Noica La Theodor Burghele, clădire zdravănă, zidită de nemți în 1941, căreia lumea îi mai zice și , ca șoselei, unde se și află faimosul spital - calea bucureșteană străveche pe care se scurgeau la vale odinioară cetele de voinici mustăcioși cu iatagane la brâu, adevărată legiune străină a epocii, - recitesc, lungit în pat, A avea și a nu avea... Niciodată nu am înțeles mai bine, ca în salonul
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
copii la București, pe care-i vede o dată pe an, cînd vin în vacanță. Iacob Haikis, comisionarul, negustorul scăpătat, ajuns la bătrînețe ,aranjor", pe care-l știe toată lumea în orășel, găsește niște clienți pe care-i face, de pe urma unei mătuși bucureștene, cu o bună moștenire. În fine, familia Stănescu, al cărui cap e fostul amploaiat al lui Haikis, intrat, după falimentul lui, funcționar la C.E.C., ține un băiat student tot în capitală. Pe lîngă ei, mai sînt ,telectualii" care se-nvîrt la
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
româno-ungare, un concert de gală si un moment festiv prilejuite de prima reuniune - de această dată la București - a celor două cabinete ale executivelor României și Republicii Ungare. Și pentru că muzica este un limbaj al nostru al tuturor, Orchestra Filarmonicii bucureștene, primul colectiv simfonic al țării, ansamblu condus de maestrul Cristian Mandeal, cunoscutul pianist Jenö Jandó de la Budapesta, au fost invitați să susțină un concert menit a da consistență spirituală acestui memorabil moment istoric. Creații datorate acestor doi creatori - personalități emblematice
Enescu și Bartok by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11190_a_12515]
-
și de insinuantă, volatilă, deși indelebilă, asemeni unei pudre copleșitoare, lesne dusă încoace și-ncolo de cel mai slab vânticel... Încerc să ghicesc. Ce s-a întâmplat la 18 mai 1963, exceptând praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea, lungită pe pat cu Codul manierelor elegante în mână, râde văzându-mă prăfuit în halul acela, ca un claun în arena
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]