2,408 matches
-
lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
orașelor. Aici mi s-a născut fiul, aici l-am văzut crescând. Treptat, am încetat de a mai fi ceea ce fusesem. Mi-am pierdut reflexele rustice, m-am "civilizat", biblioteca mi-a devenit mai dragă decât pădurea. Nu sunt un bucureștean autentic, întreg, vorbesc despre "viața la țară" cum vorbesc, la Cehov, cele "trei surori" despre Moscova. Îmbătrânesc, ca arborii care se usucă pe dinlăuntru, golindu-mă de esențele mele. Ce altceva decât miresme mi-a lăsat copilăria? Dar țin să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin", în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
joacă la mine, cum se întîmplă la mulți "raci", și rol de frână; nu-mi permite să mă despart ușor. Deși mă aflu de peste șaizeci de ani în București, sunt și azi un "imigrant", căci nu mă pot compara cu bucureștenii get-beget. Îmi amintesc foarte vag cum e să privești, culcat în iarbă, noaptea, un cer spuzit de stele. Dar, fără să pot preciza de ce, mi se pare că, într-un parc, ploaia are cu totul alt miros decât într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu e ca la sediu. Nici măcar când jucăm la Iași, Timișoara, Bacău sau mai știu eu în care mare oraș al țării. Provincia e una, capitala-i capitală” “ Lucrul acesta l-am observat și eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bun” “ Da mă, dar riști să te pierzi într-o zi” “Crezi?” “Sunt aproape sigur. Că voi, ăștia, provincialii, dacă reușiți să scoateți o carte la câțivi ani, sunteți niște eroi veritabili” “Nu-i chiar așa. Doar și eu, și bucureșteanul când avem ceva de spus, mergem la editură, prezentăm manuscrisul și, dacă-i bun, e bun. Nimeni nu mi-a spus că stau în N., n-am voie să tipăresc un manuscris, chiar dacă cei competenți l-au găsit bun de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
semenii lor din capitală. Eu însumi am fost susținut la debut într-o editura "bucureșteană" de prestigiu, e vorba de Cartea românească, de bănățeanul Sorin Titel din capitală, și tot aici am avut unul dintre prietenii cei mai dragi mie: "bucureșteanul" Mircea Nedelciu. De aceea suntem cu toții de acord cu ideea profesorului Mircea Martin după care, în cultură singura abordare cu putință în judecata axiologică este una de tip, să-i zicem, centralist, așadar nu avem a ne revendica pentru noi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ochi căprui, un copil iese la fel ca ei, iar altul cu ochi verzi sau albaștri? Până la Anul Nou vreau să termin cartea, așa că o să încerc să scriu mai rar în jurnal. Mai sunt 12 zile și câteva ore. 2 Bucureștenii aveau o zi bună. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei, 12 ore. Albul, care se întindea de la un capăt la altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Își făcu, din prudență, o cruce în sân, ca întotdeauna când i se părea că vorbește prea familiar despre Domnul din cer, dar o cruce mică de tot, ca un scărpinat. Băiatul știa bine străzile Bucureștilor și o mulțime de bucureșteni bine îl știau pe Nicu. Cu unii se împrietenise chiar, așa cum se întâmplase cu cei din strada Fântânei, familia Margulis. Și servitorilor le cam intrase pe sub piele. Era un comisionar pe care te puteai bizui, foarte util la treburile urgente
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stare gravă, la Casa de Sănătate a doctorului Rosenberg. Oricine deține vreo informație despre persoana lui sau cunoaște împrejurările rănirii să se adreseze Prefecturii Poliției, în Calea Victoriei 25.“ Toate acestea aveau să fie parcurse pe-ndelete și pe de-a-ntregul, de bucureștenii abonați la Universul, a doua zi, sâmbătă, 20 decembrie 1897 (1 ianuarie 1898). Între ei și doctorul Margulis, înainte de a pleca la cabinetul din strada Sfântul Ionică, în dosul Teatrului Național. Și nea Cercel, care avea să i le transmită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mama era venită din Rusia. — Petre? — Da, Betre, Betre, a țipat el, de parcă aș fi fost surd. Aștepta reciprocitate. Plictisit de tăcerea mea, a trecut la interogatoriul direct. — Matale din ce familie ești? De unde? Am răspuns fără tragere de inimă: — Bucureștean. Crețu. — Rudă cu spițerul Kretzu, ăla cu mustăți roșcovane? Da’ matale cine ți-a ras mustățile? N-am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici bisericile ale căror nume nu mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe care oamenii i-au numit „craii de la Curtea-Veche“. La Inger și la prăvălia „Au bon goût“ au spart vitrajele care erau groase de un centimetru, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Luni s-a ținut la Ministerul Cultelor licitația pentru dărâmarea bisericii Sărindarului. Dărâmarea s-a adjudecat pe preț de 3 500 lei. Lucrarea trebuie sfârșită până într-o lună.“ Asta sigur că n-a făcut bine faimei lui Filipescu. Deși bucureștenii acestui sfârșit de secol se gândesc mult mai puțin la cele sfinte față de lumea începutului de veac, deși mulți, între care și el, se laudă că sunt atei, cerul lor nu e chiar pustiu și, la o adică, știu să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu Flipescu era dintre junii care cred că e mai bine să dărâmi ce-i șubred decât să pierzi timp consolidând și salvând. Se lucrase cu pușcăriași, fiindcă nimeni nu voia să se atingă de un lăcaș sfânt. Efectul asupra bucureștenilor a fost mai rău decât s a putut prevedea, veneau bătrânii plângând și cereau să li se dea și lor măcar o cărămidă, s-o ia acasă, să i păzească de rele. Curios, de când nu mai era pe lume, parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost mai rău decât s a putut prevedea, veneau bătrânii plângând și cereau să li se dea și lor măcar o cărămidă, s-o ia acasă, să i păzească de rele. Curios, de când nu mai era pe lume, parcă bucureștenii vedeau mai bine Sărindarul decât atunci când fusese. Dar oare nu i se întâmplase la fel și lui, astfel că, de când scumpa lui soție nu mai e - e aici, mereu lângă el? Generalul trecu apoi la știrile despre dueluri, câtă frunză
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bucăți mari din gheața lacului Cișmigiu. Ideea că licoarea cea mai bună din lume a venit din Franța ca să stea între bucăți de lac bucureștean o intriga pe Marioara. Citise în Universul, acum câteva zile, care sunt lacurile din care bucureștenii aveau voie să ia gheață: Floreasca, Herăstrău, Cișmigiu, Teiu Doamnei, Pasărea, Mogoșoaia, Fundeni. Le-ar fi venit mai aproape Floreasca, dar acolo se înecase de curând un rândaș care se dusese tocmai ca să ia gheață, așa că Hristea Livezeanu preferase să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei 12 ore. Pe marile bulevarde, unde roțile avansau mai încet decât picioarele, era aprinsă luminația festivă, la care puțină lume mai ridica ochii. Picături albăstrii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viețile odată, iar omul vrea toate pământurile și toate secolele și să trăiască în tot spațiul și în tot timpul, la infinit și în veșnicie.“ Era esența veacului în care se născuseră amândoi și explica emoția care-i cuprinsese pe bucureșteni la venirea unui străin, care părea că știe despre timp mai multe decât ei. „De cine e?“ a-ntrebat Nicu, iar Jacques i-a răspuns: „N-a auzit mai nimeni de el, un spaniol, Miguel de Unamuno.“ Niculae Stanciu a fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care părea că știe despre timp mai multe decât ei. „De cine e?“ a-ntrebat Nicu, iar Jacques i-a răspuns: „N-a auzit mai nimeni de el, un spaniol, Miguel de Unamuno.“ Niculae Stanciu a fost dintre cei dintâi tineri bucureșteni care au obținut brevet de pilot și au condus, în Primul Război Mondial, avioane de luptă. A căzut în misiune și post-mortem i s-a acordat Medalia „Bărbăție și credință“ cu spade. Menuetul de Händel a fost mai târziu transpus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cine știe ce va mai fi până atunci? Sunt foarte mulțumit și reconfortat de această perioadă de grație. Ca stare de sănătate fizică am certitudinea că stau chiar bine, dacă mă raportez la vârsta mea și la alții de vârste apropiate. Cu bucureștenii sosiți ieri luăm masa la prânz, masa nu de adio, ci de revedere peste un an. sunt stăpânit de un sentiment de ușoară tristețe, dar asta e situația... La ora 16, mașina bine încărcată pornește la drum lung spre București
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și francezii au «mărșăluit» în această glumeață cursă internațională. Întrebarea lor dovedește că bucureștenii sînt cei mai tari mistificatori ai continentului”. Peste ceva mai mult de un an, tot în Adevărul (anul XXXIV, nr. 11433, 3 august 1921) Vinea va vorbi despre Dadaism ca despre o „Atitudine sfîrșită“. Vulgarizat și asimilat, spiritul dadaist își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de Austria, a populației maghiare și germane din Transilvania și Banat față de cea de la Budapesta, Viena sau Berlin, a etnicilor români subordonați politic și social față de etniile „imperiale”, a Moldovei față de Muntenia, a Iașiului „cultural” în declin față de „centrul” administrativ bucureștean (redimensionat ideologic prin activitatea revistei Viața românească), a Bucureștiului față de marile capitale europene, a etnicilor evrei din România, privați de drepturi cetățenești elementare, față de etnia majoritară, a categoriilor sociale defavorizate față de cele privilegiate ș.a.m.d. Noțiunile de „centru” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
guvernanții noștri comuniști se temeau până și de imnul lor „Internaționala”. Am cunoscut la Gherla un comunist ilegalist care era condamnat la 10 (zece) ani de Închisoare pentru că, În octombrie 1956, adică În toiul Revoluției Maghiare, fredonase „Internaționala” pe bulevardul bucureștean Magheru, după un chef nocturn. Dintre cei trei fii ai țăranilor evlavioși Grigore și Maria Petrișor, cel mezin era Ică. Primise Ică de la părinți educație morală și patriotică deosebit de solidă, care va contribui la formarea unui caracter integru cum numai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Căci chirurgia, bine făcută, devine, Într-adevăr, o lucrare artistică. Plin de relevanță este faptul insolit că, spre a fi mai aproape de locul său de muncă și a face, implicit, o navetă cât mai scurtă, medicul Daniel Ioniță, deși este bucureștean veritabil, tot decise să se mute cu toată-i familia În Ploiești, abandonând Capitala pentru totdeauna. Astfel, poate fi și mai mult pilduitor În punctualitate, În dăruire și În conștiinciozitate profesională. Spre a fi cât mai puțin subiectiv În prezentarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]