1,895 matches
-
până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea însă discuția chiar la subiectul acela confuz, despre care nimeni n-ar fi spus că are habar... și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altul decît nepotul...lui Eugen Ionescu!): după doar un sfert de oră, autorul s-a ridicat din lojă și a țipat, Încercînd să acopere actorii: „Opriți spectacolul! Nu e piesa mea!”. Apoi a părăsit sala, demn/intrigat, Îndreptîndu-se, firește, spre bufet... Vă dați seama cum au continuat bieții histrioni, reprezentația... noroc că era teatru scurt. Cam În aceeași perioadă, l-am văzut pe dramaturg la Brașov: era tot un festival, de teatru contemporan. Eram, desigur, la barul instituției (un teatru fără
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lăsat americanii. Și tata găsise primăria închisă, că se terminase programul și primarul plecase la el acasă, în Ghimpătura, unde era însurat. Surâse admirativ, parcă urmărind în depărtarea amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că de la Caluza aia care le-a dat-o înapoi americanilor se trăgea necazurile noastre care ni le dăduse socialismul ăla dezvoltat de-l construia oamenii muncii, eu mai puțin cu lipsurile, că avea Macatist grijă de mine, avea și bufet la ei la interne, și la gospodăria de partid, un văr de-al lui, Argintuț, era director la ferma ceceului de la Târligeaua Mare, dincolo de pădurea de la Obancea, unde avusese mai înainte moșie neamurile Chirului, moșie mare, cu grădinării, ferme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din spatele lui. Burnet se întoarse în acea direcție. Un tânăr cu ochelari cu rame de baga stătea în colțul îndepărtat al sălii de ședințe. Burnet și-l aminti. Intrase în timpul întâlnirii, aducând cafea și căni, pe care le pusese pe bufet. Apoi se așezase în colț, pentru restul ședinței. Burnet presupusese că era un membru junior al firmei, dar acum tânărul vorbea pe un ton foarte hotărât. — Să privim adevărul în față, domnule Burnet, spuse el. Ați fost tras în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prin teste, spuse Sindler. Este o procedură nouă, dar cred că vei constata că acesta e viitorul. Închise servieta, strânse mâna flască a lui Whitey și ieși din birou. Capitolul 12 Josh Winkler închise ușa biroului său și porni spre bufet, când sună telefonul. Era mama lui. Era amabilă, ceea ce semnala întotdeauna un pericol. — Josh, dragule, vreau să-mi spui ce i-ai făcut fratelui tău. — Cum adică, ce i-am făcut? Nu i-am făcut nimic. Nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar atunci o să înțelegi. — Henry ... — Trebuie să închid, Lynn. Pupă-i pe copii. Și închise. Dave îl privea cu niște ochi răbdători. Era mama ta? — Nu. Altcineva. — E furioasă? Nu, nu. Ți-e foame, Dave? — Curând. — OK, vom găsi un bufet cu servire în mașină. Dar, până atunci, trebuie să-ți pui centura de siguranță. Dave păru nedumerit. Henry trase pe marginea drumului și îi prinse centura de siguranță. Nu prea i se potrivea. Dave era doar puțin mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cât mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitându-mă la șiruri Întregi de conserve de roșii. Aici sunt, spune Kerry, din colțul opus al bucătăriei. Am făcut niște permutări ! Acum totul e mult mai logic. — Aha. Mersi. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fost înghesuit într-o mașină.Lipsea mireasa.Nedumerit,a întrebat:”Nu luăm și mireasa?...S-a schimbat tradiția?...”.” Am luat o,amice!”,l-au asigurat rapitorii.” O fi în poză sau în portbagaj?!”,se gândi Codin.Au ajuns la un bufet de cartier. Surpriză!La o masă stătea mireasa.Framântările continuau în cascadă.” Răpită?...De bună voie?...Geamănă?...O sosie?...”. Băieții l au împins lângă mireasă. Au început distracția și jocul.Pe la ora 1.00,a remarcat retoric:” Ce ne pasă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
distracția și jocul.Pe la ora 1.00,a remarcat retoric:” Ce ne pasă de mireasă?...”. După încă un ceas,unul din răpitori l-a contactat pe mire.O negociere scurtă.” Gata băieți! Avem o navetă de șampanie”. Au plecat de la bufet,dar tot fără mireasă. Pe malul lacului se dansau manele. Mireasa și-a făcut intrarea triumfală în rochia cu trenă din holul toaletei. Nașul a comentat evenimentul la microfon... Mai târziu,Codin a luat parte la un botez.Pe când admira
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de alții! — Să nu cumva s-o ia unul Înainte! — Să-i ieșim Înainte lui acum, când intră În vamă! — Ar fi mai bine să nu Îi ieșim Înainte! Dar poate la subsol e veceul! — Dar poate la subsol e bufetul! — Dar poate la subsol sunt țigări, cafea amestec, nechezol! — Ness veritabil! — Dar poate... — Dar poate... * Iar mama trăia toate panicile tatei și În același timp punea la punct strategia viitoare pentru a facilita o Întâlnire confidențială la nivel Înalt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așa cum era el acum, iar mama a luat cartea, vârându-și degetul între paginile deschise. în vreme ce tata s-a dus în birou, așezându-se înaintea hărților lui, și în timp ce mâncarea din cratiță încă mai clocotea, iar aparatul de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul se aflase, probabil, chiar în momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nevoie vreodată întreaga parohie tata a tras un cablu până la o vergea ascuțită de aramă, care a fost fixată în vârful celui mai bătrân și mai înalt brad din spatele casei. Apoi nu i-a mai rămas decât să aștepte furtuna. Bufetul de la hanul din Norsjö era remarcabil. Mi-a plăcut mai ales toba tare din carne de vițel, puternic piperată și parfumată cu mirodenii, spata afumată de ren, heringul sărat și slănina în aspic. Dar îmi lipsea munca mea. Deși semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
muntelui Ava, casa aceasta, precum și cheile de la intrare. Actul de preluare a moștenirii, extrasul de cont și toate verificările și dovezile fuseseră semnate. în dimineața celei de a treia zile, când, dată fiind situația, avusesem parte de șase ori de bufetul restaurantului, am comandat un taxi. M-a dus Halsten Holm din Lillraggsjö. El mi-a vorbit călduros și cu prietenie despre tatăl meu, despre mama și despre bunicul - da, despre toți. Când am trecut pe lângă sanatoriul din Hällnäs, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și mister față de cuvântul „adolescent” nu m-a părăsit. Mi-am dat seama ieri, când îi povesteam mamei despre un grup de colegi care au trecut prin gardul școlii în stradă „pe unde trec adolescenții” să-și cumpere ceva de la bufetul din apropiere, iar ea mi-a replicat „Și tu ești, deja, adolescent!” Ca un fior, realitatea m-a învăluit și m-a aruncat brusc prin poarta prin care îmi era frică să trec. Tot ceea ce auzisem despre ei, eu am
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
încât chiar ar putea trece drept Armani. Ben Williams este prezent în fanteziile oricărei femei de la Kilburn Herald, fără s-o mai pomenesc pe cea de la magazinul de la care își cumpără el ziarul în fiecare dimineață, sau pe cea de la bufet, care îl urmărește cu privirea plină de dorință când el trece pe acolo la prânz. Da, să nu credeți că n-am observat. Nu încape nici o îndoială că Ben Williams e superb. Părul lui șaten-deschis e moale, perfect aranjat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și, din obișnuință, mai pun în cana mea și două lingurițe cu vârf de zaharină pudră. Ce fată bună, îmi spun, ce fată bună sunt eu, de vreme ce mă pot abține de la zahăr, care se adăpostește liniștit și totuși amenințător în bufetul de deasupra ibricului. Aduc ceaiul în sufragerie, iar Sophie și Lisa își strigă mulțumirile, dar ca niște vaci leneșe ce sunt, nu se mișcă din canapele, nu-mi fac loc să stau și eu. Deci nu-mi rămâne altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aduci de la cantină, împreună cu o ceașcă de ceai și trei pastile de zaharină. După aceea, te întorci la cantină pentru prânz în fiecare zi la 1. Iei o salată de fiecare dată, numai că salatele pe care le alegi de la bufet îngrașă la fel de mult ca o prăjitură cu cremă. Salată de varză, salată de orez, de paste, bucăți de cașcaval și salată de cartofi înotând în maioneză - pe toate le aduni în farfurie și-ți spui că mănânci sănătos. Un rulou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cea mai bună cale de a păstra lăptucile proaspete (pune-le într-un bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem cu toții de acord că nu e o combinație prea bună. Așa că sunetul telefonului cu un apel de interior este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stabiliment de lux ca ăla. Deși știam că restaurantele la modă serveau din nou cârnați, piure, sos de ceapă, budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a stârnit o mulțime de replici dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
obosită și de sătulă de toate ciudățeniile din jur, încât abia seara târziu mi-am dat seama că la micul dejun nu avusesem nici un fel de fructe. Nici măcar un măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu fructe tropicale, la care mă așteptasem eu! 18tc "18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață și nici de trezit nu reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]