4,074 matches
-
să și-o explice. Se hotărăște să acuze în continuare: — Scrie pagini amoroase... Față de nepoții mei? dă să se încrunte cezarul. Își ia seama și abordează un aer de stupoare candidă: — Da’ nu-i o crimă! Zâmbește cu o falsă bunăvoință. — Și în nici un caz nu-i magie! Trio Fulcinius se dă de ceasul morții. Chiar că nu mai știe cum să întoarcă situația în favoarea sa. Pe neașteptate, îi vine o idee salvatoare. Se apucă să recite cu glas tare, încercând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l tulbure. De ce nu a chemat un asistent să-i dicteze? De obicei corectează doar scrisorile și le semnează sau adaugă o formulă de salut la sfârșit. Dacă e corespondență oficială, este un semn de mare fa voare și bunăvoință. Ori poate e vorba de lucruri atât de confi dențiale încât nu îndrăznește să le încredințeze vreunui secretar? O fi ceva personal... sau foarte grav... Timpul trece. Le face semn celorlalți să-și facă de lucru prin altă parte. Rămâne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prima lui lectură pu blică. Până acum a refuzat să declame până și în fața intimilor, pre tin zând că nu e făcut pentru gloria deșartă. Numai cu ea a acce ptat să facă schimb de păreri literare. A închis cu bunăvoință ochii la infatuarea proprie tinereții și, pentru a nu-i pierde în cre derea, l-a lăsat să-și dea singur seama că - în afară de rare laude amăgitoare și sterpe - scrisul prin el însuși nu-i aduce nici o demnitate și nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius prinde ideea din zbor: — Adică putem muta procesul la tribunalul principelui? în treabă plin de speranță. Asinius strâmbă din nas. — Este cam târziu acum... Se justifică: — Dacă am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și trădează secretul. Se decide în cele din urmă: — Nero, rostește cu glasul sugrumat de emoție, crezi că aș putea deveni colegul tatălui meu în fruntea cohortelor preto riene? Tiberius Nero începe, cu gesturi lente, să deruleze sulul de papirus. „Bunăvoința ta față de mine, precum și prețuirea arătată de Augustus tatălui meu...“ Se oprește din citit. Rămâne însă cu privirea plecată. Seius Strabo, tatăl lui Seianus, nu s-a ridicat niciodată mai sus de demnitatea de cavaler, dar a îndeplinit mul te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
notabilii: bulgari, români, greci sau de alte etnii. Inițiative importante s-au materializat în construcția și întreținerea unor școli și geamii, în pietruirea unor șosele, în construirea unor poduri și cișmele 123. În 1871, Ismail-Pașa, albanez de origine, care manifesta bunăvoință pentru locuitorii creștini ai Dobrogei și pentru preocupările acestora legate de școli și biserici, l-a însărcinat pe Nicolae (Nifon) Bălășescu cu reorganizarea învățământului în numeroase localități dobrogene. În 1872 în sangeacul Tulcea funcționau: 12 medrese (seminarii), 8 gimnazii și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
băncii creditului agricol "care și în acest județ grație tot solicitudinei guvernului, funcționează de 3 și 1/2 luni cu un capital de 270 000 lei"721. Se evidenția faptul că "pericolul era mare și (...) guvernul nu avea estrema sa bunăvoință și solicitudine pentru noi de a ne trimite bani, păcură, instrumente (...) toate mesurile luate de administrație erau zadarnice și astfel holdele județului și poate chiar și ale țărei deveneau prada lor"722. Înființarea băncii creditului agricol era considerată ca fiind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
distracțiune, de care până acum au fost lipsiți cu desăvârșire"755. Tocmai de aceea, lipsa unui astfel de parc era catalogată drept "o adevărată deridere (...) pentru populațiunea orașului care numeră peste 15 000 suflete și care a contribuit totdeauna cu bunăvoință pentru lucrări de înfrmusețare a orașului"756. În secțiunea dedicată serviciului sanitar al județului se menționa faptul că "starea sănătăței locuitorilor a fost în general satisfăcătoare"757. Cu toate acestea, au existat "câteva casuri de rugeolă (...) în comunele Malcociu, Hagi-ghiol
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a deschis până acum fiind că localul cumpărat pentru acest scop, deși propriu destinațiunei are necesitate de reparațiuni care a rămas a se face în primăvara anului viitor"765. Dificultăți deosebite întâmpina serviciul sanitar în plasa Sulina unde, "cu toată bunăvoința d-lui Doctor de plasă, în unele timpuri mai ales la inundațiuni (...) este o literă moartă, nefiind căi de comunicație ci numai bălți și gârle"766. În aceste condiții, prefectul afirma că va "face intervenire locului competent a trimite un
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de primărie (...) edifice mari, cât s-au putut mai frumose, putând la timpul oportun servi (...) și pentru locale de școlă"1266. În acest sens, o mențiune specială era făcută pentru comunele Murfatlar, Omurcea și Hasancea care "au edificiele gata, grație bunăvoinței lăudabile a locuitorilor lor și a stăruințelor meritorii a administratorului plășii"1267. În plasa Hârșova "edificiele de primărie sunt nuoi și în bună stare la: Topolog, Urumbei, Ostrov, Gârliciu, Gropa Ciobanului, Saraiu, Topalu. Frumosele localuri din: Gârliciu, Gropa Ciobanului, Saraiu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
an suma de 14 000 lei ca să potă primăria construi un edificiu model care să corespundă în total necesităților școlei și viitorului orașiului"1296. În comunele rurale, lucrările de construcție au fost sprijinite de către populație, care "a lucrat cu o bunăvoință esemplară (...) pentru ca să facă cale luminei sciințeiîn satele sale"1297. Prefectul județului Constanța remarca, pe lângă eforturile locuitorilor, și pe "d-nii administratori ai plășilor", precum și pe "d-l revisor școlar", afirmând că "s-au distins forte mult în esecutarea măsurilor ce luaserăm
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în ziua de 20 ianuarie 1902 s-a ținut prima întrunire publică a cetățenilor constănțeni pentru acordarea de drepturi politice Dobrogei"2474. Întrunirea cetățenilor constănțeni, "anunțată cu câteva zile înainte"2475, a avut loc "în localul Camerei de Comerț cu bunăvoință pus la dispoziția cetățenilor de către domnul Ioan Berberian, vicepreședintele acestei instituții"2476. În alocuțiunea rostită de către domnul Panait Holban, ales președinte al întrunirii de către cei prezentați, se arăta că "este timpul (...) să ne deșteptăm cu toții (...) și să stăruim din toate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
domnul Comănescu (...) mulțumește domnului prefect, dorindu-i durată lungă și sănătate ca să aducă la îndeplinire operele sale frumoase"2916. În aceste condiții, "domnul prefect (...) răspunde că e de prea puțin timp venit în capul acestui județ ca să se poată măsura bunăvoința sa, că trebuie multe îndreptate, lovindu-se chiar în interese personale, că are să convoace întreaga sa activitate pentru ca să aducă la un bun sfârșit tot ceea ce a pus în proiecțiune pentru acest județ"2917. De altfel, prezentând în fața consiliului județean raportul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spaniol a guvernatorului s-a dovedit hazliu. Deși aceste două popoare sunt întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei ocrotindu-i pe marinarii spanioli naufragiați și trimițându-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici. Și hainele, și încălțările le erau pline de praf, căci merseseră care lungă. Pe deasupra, tăceau mâlc și chipurile le erau posomorâte și lipsite de orice bunăvoință. — Noi vrem să vă poftim la masa de seară, concluzionă primarul după ce se sfătui în șoaptă cu ceilalți oameni de vază. Printre ei nu era nici unul care să știe unde se afla Japonia și ce fel de țară era. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară în viața lor când vedeau japonezi, dar cu toate acestea, ne-au lăsat să tragem la castelul seniorului. Neputând să-și stăvilească acea curiozitate plină de bunăvoință, soția seniorului și locuitorii îi cercetau cu toții pe japonezi din cap până în picioare cât e ziua de lungă. Le atingeau hainele, cereau să le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu iataganele turcești în formă de semilună. Ca să-i distreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe un scaun cu spătar înalt. Era singurul care purta mitră albă. Scund și rotofei, Papa îi privea cu ochi blânzi și plini de bunăvoință. N-avea nimic din solemnitatea unui Rege al Regilor, ba chiar te așteptai să se ridice de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și își puse pe podea genunchiul drept. Cei trei japonezi erau pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
greu să povestesc cum am plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț pentru ei. Noi i-am înfățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un soi de transă, lipsită de emoții. Singurul care părea să-și fi păstrat mintea limpede a fost portarul. Vă dați seama ce uimiți am fost să-l vedem, În acele ore de nebunie, pe portarul nostru Împachetând plin de bunăvoință și eficiență, asigurându-se că avem toate proviziile necesare riscantei noastre călătorii. În ceea ce noi am catalogat drept un ultim avânt de loialitate, acesta avea o vorbă bună pentru fiecare dintre noi, dovezi ale grijii pe care ne-o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin pentru a putea face ofrande. Loot a strigat: —Pentru Nații care cu atâta bunăvoință s-au ferit să ne creeze prea multe greutăți. Refrenul incantației a fost rostit În engleză. —Mare este Domnul! Domnului Pământului și Apei, care domnește peste natura Întreagă și ne dă voie să locuim În ea. Mare este Domnul! Bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
da vistierii ascunse, bogății îngropate, ca să știi că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. 4. Din dragoste pentru robul Meu Iacov, și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință, înainte ca tu să Mă cunoști. 5. Eu sunt Domnul, și nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoști. 6. Ca să se știe, de la răsăritul soarelui pînă la apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul triumfătoare în lumea largă. Ar trebui să amintesc aici doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
caricatura întregii ei afecții pentru acel Marcu. N-aveam să-l invidiez niciodată, chiar dacă, sărmanul, ar fi ignorat rolul pe care fusese silit să-l joace sau ar fi avut mai puțină perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunăvoință mici gesturi de ale Irinei neconvenabile pentru el, s-ar fi consolat filozofic zicând că așa e lumea și s-ar fi agățat pentru mulțumirea lui proprie de mici gentilețe în care Irina ar fi fost sincer duioasă, dezinteresată, îndatoritoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
despre lucruri ce le-au fost lor familiare, le-au discutat înainte zilnic, și era natural ca să fie ei mai competenți. Bineînțeles, păstrau și pentru ei un mic colț unde nu ai voie să intri, când eram ascultat numai cu bunăvoință, căci acolo domnul e specialist și a fost motivul de admirație al doamnei din prima zi a menajului. Astfel, domnul e cunoscător mare în agricultură. A trebuit să spun și eu câteva vorbe despre grâu și despre ovăz și să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]