1,985 matches
-
în chiar timpul narațiunii. Caracterul său scandalos nu se mai întoarce asupra grecului în persoană, ci pune în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță. Dar se poate vorbi totuși despre ceva elementar, de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Mașa răspundea: „Doar știți că mă plătește domnul Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai bun-simț și să nu-mi umbli prin frigider...“. Mașa o cunoștea acum foarte bine. Bertha nu suporta să fie contrazisă. Trebuia să faci și să zici mereu ca ea. Altfel, o apucau din nou crizele de isterie. Uneori o punea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de litere metamorfozate În viespi, muște, coropișnițe, gândaci de bucătărie sau chiar viermi intestinali... Noimann mai avea un oarecare control asupra conștiinței lui. Nici măcar abstracțiunile ce se materializau În fața lui sub diferite forme nu reușeau să-i anihileze rațiunea și bunul-simț. Chiar dacă simțurile sale percepeau lumea din jur din ce În ce mai aberant, logica și experiența Îl Îndemnau să facă totuși corecțiile necesare, pentru a păstra măcar aparențele și a nu fi perceput de cei din anturajul lui ca un om sfârșit. „NEW. Lemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întins pe piele (goi venim pe lumea asta, goi ne Întoarcem În pământ), la Întoarcerea În lume trebuia să porți musai altfel de costum... Prin urmare, făcuse un marș lung, plin de tot felul de peripeții și Întâmplări ce sfidau bunul-simț și rațiunea... Noimann nici nu voia să se mai gândească nici la scena din havuz, nici la tot ce se petrecuse În cavou... Într-un fel, acum era liniștit. Își bea coniacul lui și se bucura și de halat... „Apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu, fiecare por de pe epiderma lui trecuseră prin Încercări supreme. „Oare viața Înseamnă experiment?” se Întrebă el. Dacă da, atunci până unde se poate Întinde acesta? Limitele bunului-simț se arătau a fi elastice. Era suficient să faci un pas dincolo de graniță ca Însăși granița să facă un pas În fața ta. Poate că forțarea acestor limite era periculoasă. Făcând un pas Înainte, aveai mereu tendința de a te depăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
totuși, dacă ar face-o - și ar muri din cauza hemoragiei -, ar însemna că drepturile de autor se împart doar la cincisprezece. Paisprezece dacă domnișoara Hapciu s-ar grăbi odată să se sufoce cu mucegaiul. Treisprezece, dacă Miss America ar avea bunul-simț să moară la naștere. Cum toți ne dăm bucățele tăiate motanului, Cora Reynolds s-a făcut uriaș. — Dacă-ți tai scula, spune Directoarea Tăgadă, să nu cumva să i-o dai pisicii. Zice: N-am chef să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nimic comun cu sexualitatea, de care a fost legată vreme de secole numai ca să murdărească și una din ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dumneavoastră și cu mine nu sîntem prieteni. — Ba sîntem, Însă tu Încă nu ți-ai dat seama de asta. Nu te Învinuiesc, cu atîtea lucruri pe cap. Ca prietena ta, Clara. Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț. Pomenirea Clarei Îmi Îngheță sîngele-n vine. Ce știți dumneavoastră despre Clara? — Aș Îndrăzni să spun că știu mai multe decît tine și că s-ar cădea s-o uiți, deși știu că n-ai s-o faci. Am avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curent se răspîndi cu un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare. Noaptea deveni opacă și impenetrabilă, iar ploaia - un lințoliu de abur. „Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț...“ O luai la goană pe Ramblas În sus, cu un singur gînd În minte: Clara. Bernarda spusese că Barceló era plecat din oraș cu probleme de afaceri. Aceea era ziua ei liberă, și obișnuia să se ducă să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bărbat și femeie care tocmai părăsiseră încăperea. — Domnule străin, aici se plătește anticipat, i-a explicat fata și a rostit cuvântul „bani“ și în japoneză, și în engleză, ca să se asigure că a înțeles. Există probabil și cupluri lipsite de bun-simț care o șterg fără să plătească, după ce și-au terminat treaba. Ca să evite astfel de situații se cer banii anticipat în hoteluri ca acesta. Fata cea rujată i-a mai aruncat o privire disprețuitoare și a dispărut pe coridor. Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
devenise pentru mine un fel de simbol necunoscut. Nu era foarte inteligentă; nu, acesta nu era exact termenul potrivit pentru a vorbi despre ea, chiar dacă notele ei din școală probabil că nu fuseseră prea strălucite. Avea Însă un fel de bun-simț destul de rar În zilele noastre, știa cum să refuze ce nu-i convenea, putea detecta cea mai mică ipocrizie și se minuna de o mulțime de mărunțișuri. Probabil că acesta a fost motivul pentru care am luat hotărârea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am de gând să mă apuc să alerg înainte de-a învăța să merg. Așa ne-au învățat la Colegiul de Secretariat din Botswana. Întâi învață lucrurile simple, abia apoi treci la cele complicate. Nu invers. — Iată o filozofie de bun-simț, replică Mma Ramotswe. Mulți tineri din ziua de azi n-au au învățat lecția asta. Își doresc imediat slujbe importante. Vor să înceapă de la vârf, cu bani mulți și-un cogeamite Mercedes-ul. — Asta nu-i înțelept, comentă Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era ca un trandafir de pe glazura unui tort... Da, își zise, era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te cunosc prea puțin ca să știu dacă te miști cu o indiferentă siguranță în interiorul unei universități, sau dacă vechi traume sau dorințe avute cândva transformă universul de discipoli și profesori într-un coșmar pentru sufletul tău sensibil și plin de bun-simț. Oricum ar fi, nimeni nu știe nimic de institutul pe care-l cauți; ești trimis de la subsol la etajul IV, fiece ușă pe care o deschizi e greșită, te retragi zăpăcit, ți se pare că te-ai pierdut în cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din acei pantofi demodați. (Unele newyorkeze sunt atât de lipsite de inimă încât ar fi în stare să nu vorbească cu o fată dacă aceasta nu poartă o pereche de pantofi din sezonul următor, ceea ce e foarte pretențios.) 4. Am bun-simț. Și chiar din belșug. Trebuie să ai tăria de caracter să recunoști singură când ai una dintre zilele acelea când degeaba te-ai chinuit să te machiezi. 5. Sunt absolventă de literatură engleză. Poate părea neverosimil ca o fată obsedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
New York, un individ simpatic, de douăzeci și șapte de ani, regizor (care, de fapt, nu regizase în viața lui vreun film) mi-a spus „aici îți trebuie un brazilian“. Având în vedere poziția capului său în momentul acela, pe care bunul-simț mă împiedică s-o dezvălui, mi s-a părut très ciudată propunerea lui, ca un bărbat de origine latină să-și pună capul în același loc. —Chad! am exclamat. De ce-ai vrea să am un brazilian acolo în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lași să-i invit și pe câțiva din prietenii mei. —Mamă, sunt sigură că toată lumea o să se simtă minunat, am asigurat-o. —După ce-ai plecat, am avut o conversație foarte plăcută cu Caroline. Știi, băiatul acela, Charlie, are mult bun-simț. A convins-o pe mama lui c-a exagerat în legătură cu scaunele alea. Ne-am împăcat. După toți acești ani! Contesa vine la petrecere împreună cu Charlie. Nu-i așa că-i o veste bombă? Nu, mi-am zis eu. Poate, dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aproape înnăscută!... Maică iubită, ocrotește-mă!“ Și când Eugenia trecu pe lângă el, când se încrucișă cu el, o salută mai mult din ochi decât cu pălăria. Fu pe punctul de a se întoarce ca să se țină după ea, dar triumfară bunul-simț și dorința de-a sporovăi cu portăreasa. „Ea e, da, ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când se pregătește să repete unul din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o proclamă solemn și emfatic, de parcă ar rosti un aforism profund sau ar descoperi un principiu luminos de extracție proprie, dar numai pentru ca altcineva, la fel de prost ca el, să pice în laț. Mă credeți prost? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar descoperi un principiu luminos de extracție proprie, dar numai pentru ca altcineva, la fel de prost ca el, să pice în laț. Mă credeți prost? Păi eu, ca să mă apăr, mă voi preface că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că sunt proaste, toți cei care nu s-au îndoit niciodată nu doar de propria-le existență, dar nici de propria lor importanță, toți proștii puri, sau proștii pozitivi și ofensivi se grupează sub stindardul prostiei, pe care o numesc bun-simț. Iar lozinca și indiciul prostiei sunt acum acestea: interesul național mai presus de orice! Și cum ignoră respectivul interes, ceea ce numesc astfel nu este decât o formă a relei pasiuni a prostiei. — Care e invidia - am încheiat eu. — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă sinucid și tu nu m-ai lăsat. Trebuie să se sinucidă prin eforturile lor disperate de-a scăpa de prostie. Datoria morală a prostului ca om este de-a înceta să fie astfel sau de a transforma principiile bunului-simț în concluzii ale simțului propriu, cea de a regândi pe cont propriu locurile comune, fapt prin care încetează a mai fi comune, cea de a supune criticii vulgaritățile. Și dacă, făcând asemenea eforturi, nu poate face față poverii și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în povestea asta, apoi am trecut în alta. Petrecând noi acolo săptămâna de grație, la un moment dat o americancă ne-a zis că ar trebui să cumpărăm colecția de cărți, altminteri nu vom înțelege mare lucru. Doina, femeie cu bun-simț, a început să plângă. Printre lacrimi, a explicat că banii noștri nu-s mai mult de 20 de dolari de toți și că ea se simte mizerabil. Americanca s-a uitat la mine, care le stăteam impasibilă alături: - And you
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de pom acolo, amintirile imagistice acolo și nu am crezut că voi avea pod. Acum am pod și stau ceva mai bine ca la căminul din Grozăvești, când eram studentă. Pe de altă parte, știu că această lume plină de bun-simț o să îmi lipsească mult. Și povestea cu bunul-simț mai mult ca toate. Ieri a fost un fel de petrecere de Crăciun a departamentului la Bibliotecă. Fiecare a adus câte ceva, dar fără alcool. Jeff a toastat pentru Ostromi, pentru personal, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]