2,180 matches
-
Nisi, Maria, Iulia, La Fănică, Olimpia, Popa, Pascu State, Radu, Sofia, Samuel (Poiana Țapului), Viorica, Văleni (Poiana Țapului); - complexe turistice: Izvorul cu Păstrăvi, Gura Diham și Cochet (Poiana Țapului); - motel: Danielle; - cabane: Alexandru, Doina, Vlad. COMARNIC. - m. arh.: Casa Anica Burghez; - m. arh.: Casa Bediceanu, Casa Ioan Voiculescu, Casa Iancu Ceaușescu, Casa Alex. Negulescu, Casa Costică Peticilă, Casa Machedon, Casa În care a pictat pictorul Sava Honția; - m. arh.: Biserica fostului schit Vespezi cu turnul clopotniță; - m. m.: cruce de piatră
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate. "Noul model "burghez" n-o mai prezintă ca fiind "inferioară", ci esențial "diferită" și complementară bărbatului" [Bock, p.111]. Apar numeroase ediții consacrate femeii viitoare, noii Eve, cum ar fi Eve dans l'humanité de Mărie Deraismes (1868) și românul L'Eve future
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
L'Éducation sentimentale, p.104-105]. Este semnificativ că dragostea ideală a lui Frédéric este întruchipata de burgheza onestă, doamna Arnoux, iar partea opusă o constituie relațiile sale ambigue cu alte femei. Acest sentiment deformat, dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sau naturaliste sunt numeroase pe parcursul secolului al XX-lea171. Zola vizează extinderea naturalismului asupra teatrului, considerând că ultimul poate deveni cel mai important propagator al curentului. Pentru Zola, literatura este salvarea teatrului. Zola se declară adeptul teatrului care iese dincolo de interiorul burghez spre spații scenice largi, cum ar fi mină, orașul, piața, halele, gară etc. Aceste reflecții demonstrează că teatrul spre care tinde Zola nu este doar al dramaturgului, ci și al regizorului [Levbarg, p.128]. Pentru naturaliști, observă Gérard Gengembre [p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
noi, apropierea teatrului de viață, reprezentarea vieții fără artificii și limitări. El refuză tipul spectacolului tradițional că reprezentare accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru se manifestă plenar în atitudinea conformista pe care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în dramă, si mai ales a lui Stendhal, care propune în Racine et Shakespeare ÎI un proiect de "comedie romantică" teatrul comic da naștere, după 1950, unei dramaturgii comice de calitate. Vechea și rigidă structura tragică nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a adeverit a fi străină viziunii publicului burghez. Această circumstanță da naștere conceptului "teatralității", elaborat de criticul cel mai de vază al timpului, Francisque Sarcey. Afirmând pe scena o teatralitate afișată, o idealizare a vieții, un deosebit efect al jocului actorilor, a costumelor și a decorațiilor, aceasta concepție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a întâlnirilor. Clotilde de Marelle este încântată de această comedie 346. Similitudinea s p a ț i i l o r este relativă. Căsuțele din suburbiile Parisului reproduc în miniatură planurile locuințelor somptuoase. Tradiția aristocrata a saloanele este reluată de burghezi. Ambianța aristocratica a doamnei Dambreuse din L'Education senimentale poate fi regăsita, cu un accent intim, la doamna Arnoux și, cu un accent de prost gust, la Rosanette. Spațiul parizian devine un loc în care este posibilă o anumita egalitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
începutul Republicii a Treia, observă M.-C. Bancquart [p.12], este marcată de fascinația hranei. În acest sens, Flaubert este scriitorul model al meselor gigantice. Considerate substitut al unei sexualități care nu poate fi descrisă direct, sunt o preocupare a burghezilor, care conferă actului de alimentare un loc privilegiat în viața lor. Circuitul mâncării este asemănător cu cel al banilor și bunurilor. 283 Frédéric urmărește lectură pasionată a doamnei Arnoux și invidiază autorul care îi trezește curiozitatea: "Elle lisait un mince
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tolérées le long des chemins, et qui, bourdonnante, dansante, jetant un éclat de pierreries, empoisonnaient leș hommes rien qu'à se poser sur eux, dans leș palais où elle entrait par leș fenêtres" [ibidem, p.217]. 358 Până la acea epoca, burghezii și poporul vorbeau aceeași limbă, puțin diferită de cea de la curte. Spre deosebire de limbajul curții, care (că în atâtea alte țari) era invadat de cuvinte italiene, spaniole sau engleze, strada urbană asigura unitatea și înnoirea permanentă a limbii. Începând cu mijlocul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
că, în spiritul lui Foucault și Derrida, nu articulați o sudalmă, ci vă lăsați purtat de discurs, de o subiectivitate golită de sens și că, prin gura dumneavoastră, ia naștere un enunț critic în sensul social, și nu unul mic burghez, ridicol și rizibil, indus de corporații și consum, pur individual, pragmatic, deci obscen. Deși ar putea părea că infamul termen face referire la o realitate astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Într-o luptă interioară, pentru afirmare politică. Schițele sondează mediul citadin, uman și social sub aspect comic. Descoperim aici o lume specific bucureșteană cu crâșmele, cu berăriile, cu birourile prin care mișună oameni cu o identitate pestriță, aparținând aceleiași mici burghezii. Puține schițe ies din granițele capitalei și aceasta numai pentru a Înfățișa pe moftangiii de la nivelurile sociale ale provinciei. O parte din schițe satirizează viața de familie („Vizită”), altele, școala („Lanțul slăbiciunilor”, „Un pedagog de școală nouă”), justiția („Telegrame”), presa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
jucată În luna februarie a aceluiași an. Critica a considerat această dramă „o Încercare a 122 Fl. Manolescu, În „Dicționar de literatură română”. Ed. Univers, 1979, p. 86- 89; dramaturgului de a echilibra În opera sa comicul cu tragicul, universul burghez orășenesc, cu cel țărănesc.” (Florin Manolescu) 3. I. L. Caragiale prozatorul Proza lui I. L. Caragiale se naște din geniul dramaturgic; schițele, momentele, nuvelele, povestirile Își extrag substanța din același fond al comediilor și dramei. Prin schițe și momente, Caragiale „realizează o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
procesul politic al constituirii subiectului se instituie sub forma așa-ziselor strategii de supraviețuire precum auto-managementul, creativitatea permanentă, flexibilitatea și mobilitatea stilurilor de viață practicate în câmpul artistic. În analiza procesului instituționalizării criticii, Nina Möntmann observă faptul că modelul instituțional burghez clasic a fost înlocuit de-a lungul timpului de o logică instituțională corporativă, de condiții flexibile de muncă, de un program cu caracter de eveniment și un concept populist de sferă publică, care ar presupune recunoașterea unei sfere publice fragmentate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contra-sfere publice". Într-un articol despre articularea critică a artei în spațiul public, prin confruntarea cu transformarea culturală industrială a sferei publice burgheze, Philip Glahn pune problema unei reexaminări a transformării cadrului inteligibilității, experienței și acceptării culturale 244. În măsura în care modelul burghez tradițional de sferă publică, înțeleasă ca situație ideală a exercitării discursului civic, s-ar fi constituit prin separarea sa față de sferele statului și vieții private, această arenă autonomă și extrapolitică de argumentare critică și-ar fi definit accesibilitatea universală în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
transfigurate de Bacovia XE "Bacovia, George" - bunicul meu patern a fost o vreme primar la Gloduri. M.I.: Mai știi? În tot cazul, eu nu pot crede că Bacovia XE "Bacovia, George" a vorbit numai despre Bacău, un oraș mult mai burghez și mai mare decât târgul din poeme. O claustrofobie așa de mare nu poate să apară la Bacău. S.A.: Dar poate apărea foarte bine la Tg. Neamț, ca în povestea revelației tale nocturne... M.I.: Da! De asta eu, într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
bine... S.A.: ...dar nu puteai ști tot ce ți se ascundea, deși citeai și cărți apărute înainte de instalarea comunismului! Nu știu cât puteai realiza la acea vârstă existența și funcționarea cenzurii. Poetul pesimist Bacovia XE "Bacovia, George" , deși scria de rău despre burghezi și cu simpatie despre proletari, nu era totuși în canonul literaturii socialist-realiste, deci trebuia cenzurat, ținut departe de ochii unuia ca tine, avid cititor fără orientare. M.I.: Da, Bacovia XE "Bacovia, George" nu era deloc în canonul vremii. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
fel de ambarcațiuni, de oameni care fac plajă, de locuri de recreație, restaurante și cofetării. Populația se aprovizionează în Berlin, în timpul zilelor de lucru. Duminica nu mai e posibil. Parisul e supraîncărcat Duminica. Cât despre bucureșteni, între 1920-1935, acest sport burghez era foarte puțin practicat. Amintiri - din insula mare a Brăilei in Berlin Ultima noapte am dormit foarte prost. Se apropie momentul când voi părăsi Europa. Las în urmă atâtea amintiri, pregatindu-mă să îmbrățișez o lume noua, o viață nouă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Are 15 ani și jumătate. Preceptorul lui îi vorbește despre germani. Tinerețe ridicolă, intimidantă, delicată. Mâinile lui lungi și roșii care tremură puțin. Seamănă cu mama sa36, în mod stupid, caricatural, înduioșător. 14 aprilie Visează. Își dorește să fie un burghez liniștit. Influența domnului Moerlin 37. 15 aprilie Continuarea vizitei prințului Carol. Tinerețea lui mă întristează și mă intimidează totodată. Când se ceartă cu preceptorul lui este dur, poate fără voia sa. Grosolan, pentru că, mental, este încă neformat. Nu-mi place
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
strunjește deseori piese de lemn, ca să se distreze, iarna, și că atunci lumea se adună în fața uneia dintre ferestrele care dau spre piață ca să-l vadă lucrând. Râde în timp ce-mi povestește asta. Eu mă gândesc la Berlinul patriarhal, burghez și de treabă care mai supraviețuiește în inima acestei capitale noi, cu sufletul ei țărănesc și rousseauist. Îmi spune că își va relua activitatea de strungar în iarna asta și că va face pentru mine una din acele ciuperci care
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mașina prințului. Eu trec în cea a soțului meu și prințul mă ajută să mă așez. La barieră, la Berlin, Georges și cu mine trecem din nou în mașina imperială care ne conduce înapoi, santinela de la Poarta Brandenburg prezintă arma. Burghezii ne studiază fețele necunoscute, străine. Un grup restrâns se adună în fața hotelului în momentul în care coborâm. Berlin, Berlinul lui Napoleon I. Poarta Brandenburg. Și, în seara asta, foarte curând, Potsdam, cel din scrisorile lui Voltaire. Visez, mă mișc visând
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
moderne. Humoriștii englezi din secolul al XVIII-lea nu au reprezentat, cum am observat deja, marele humor. Orizontul lor era prea îngust, iar optimismul lor nu îngăduia contradicțiilor vieții să ajungă la o deplină înrîurire. Se mișcau la un nivel burghez neted și cum sentimentul nu avea de învins nici o opoziție și nici o rezistență, se transforma în sentimentalism, mai ales la imitatori. După părerea lui Jean Paul, (Vorschule der Asthetik, § 32), Sterne a găsit în Germania un mare grup de imitatori
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Nou, așteptat de locuitorii orașului, în jurul revelionului cu vânzare din casa aristocratei Ster, retrasă la țară și obligată să-și vândă tablourile de colecție. Dacă „vechii“ locuitori ai Apudului sunt oameni cărora comunismul le-a confiscat trecutul și memoria, „noii“ burghezi, în frunte cu privatizatul Brândușă, sunt simboluri ale „evoluției“ și ale societății de tranziție. În începutul romanului întâlnim metafora trenului, a trenului care nu duce nicăieri, trenul Babel, sau trenul tranziției. Doar Sebastian Gheretă, poștașul, mai visează la un miracol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării mânăstirii Saint-Germain-des-Prés, care și-au plantat primele podgorii în Suresnes. Pe de altă parte, prinții și burghezii își cultivau vița de vie în propriile grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux, Chatillon, Clamart, Clignancourt, Fontenay, Issy, Meudon, Montmartre, Vanves... Cei care se ocupau de podgoriile pariziene erau, evident
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]