4,246 matches
-
cu vocea ei. De câtva timp, În fiecare joi, mergea să cânte Într-un piano-bar, al unui prieten În spatele Pieței Navona. Gratis, sau aproape gratis - dar mama spunea că fără muzică n-ar mai putea trăi. Mama susținea că fusese cântăreață de profesie, Înainte de nașterea ei, dar tata - când ea nu-l putea auzi - dezmințea toate astea, și-i spunea că fusese doar o fantezie de-a ei, o dorință pe care nu și-o Împlinise niciodată. Era doar o coristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a Încetat să cânte. Valentinei nu-i păsa dacă mama fusese sau nu cântăreață. Dar, bineînțeles, mama era convinsă că Întrerupsese totul din cauza ei. Sacrificiile care se fac pentru copii, rahaturi dintr-astea. Nici măcar nu voise să o asculte În barul unde cânta, căci Valentina ar fi vrut ca ea să nu meargă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care avea de-acum douăzeci și doi de ani și trebuia să câștige experiență, pentru că aceea era viața pe care o alesese, să cânte, să cânte, să cânte, și era dispusă să sacrifice orice altceva - chiar și dragostea ei pentru cântărețele de soul, ca să devină o cântăreață adevărată, oricum, sâmbătă pleca la Catanzaro, aveau un concert la Lido, urma să cânte În fața a mii de persoane, visase această ocazie de ani de zile. Antonio Îi spuse că dacă pleca atunci Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doi de ani și trebuia să câștige experiență, pentru că aceea era viața pe care o alesese, să cânte, să cânte, să cânte, și era dispusă să sacrifice orice altceva - chiar și dragostea ei pentru cântărețele de soul, ca să devină o cântăreață adevărată, oricum, sâmbătă pleca la Catanzaro, aveau un concert la Lido, urma să cânte În fața a mii de persoane, visase această ocazie de ani de zile. Antonio Îi spuse că dacă pleca atunci Însemna că nu-i apasă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își dorea doar să cânte, iar el știa asta - mă rog, se certară, el țipă, imploră, amenință, ea rezistă, căci Încă se gândea că turneul În Calabria, Sicilia și Puglia alături de cântărețul acela era șansa ei de a deveni o cântăreață adevărată și nu o coristă oarecare, ce semnase un contract doar datorită picioarelor lungi, datorită fundului și sânilor ei, pe care le avea grație genelor moștenite de la mama ei, În timp ce vocea o avea doar mulțumită ei. Antonio, terorizat de gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-a zbârlit părul de pe ceafă și am crezut că Iosif mă gâdila cu un fir de iarbă. Dar când m-am întors să-l cert, mi-am dat seama că Iosif stătea lângă tata, cu ochii strălucitori fixați asupra cântărețelor. Cântau la unison și totuși cumva se crease o rețea din vocile lor. Era ca o bucată de pânză țesută cu toate culorile curcubeului. Nu știusem până atunci că din gura omului poate ieși o asemenea frumusețe. Nu mai auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu să realizez că ea chiar îmi era prietenă și o adevărată binecuvântare. Știam tot ce era de știut despre Meryt, pentru că ei îi plăcea să vorbească. Mama ei fusese bucătăreasă și se măritase cu un brutar și fusese totodată cântăreață. Era deseori chemată la petrecerile stăpânului ei. Vocea ei profundă și gravă îi făcea pe cei care o ascultau să tremure de plăcere. - Dacă n-ar fi avut pieptul la vedere, ai fi avut îndoieli că e femeie, zicea Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să le urmărească cântecele, care se spunea că au calități magice. Misteriosul conducător era o femeie cu văl. Era oarbă, ca cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
muzica lor, ceva care putea transforma cea mai neagră tristețe în cea mai luminoasă veselie. Invitații au aplaudat în direcția artiștilor și au ridicat cupele în semn de mulțumire spre Nakht-re pentru acea distracție minunată. După ce aplauzele s-au terminat, cântăreața la sistră a început să cânte, acompaniată doar de instrumentul ei și de o singură tobă. Era un cântec lung, cu multe refrene. Povestea nu era una deosebită: povestea unei iubiri găsite și pierdute - cea mai veche poveste din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se puteau auzi clar fluierul, vioara, acordeonul și o voce răgușită de femeie, cântecul zicea despre un codru des, umbros și întunecat, atât de des încât ucide bunătatea și dragostea, nu prea-mi mai aduc aminte textul, numai cum făcea cântăreața să-i vibreze vocea, era ca atunci când vântul se izbește de crengile veștede ale copacilor, câinii și-au ridicat capetele și s-au pornit să schelălăie în ritmul melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aflat în spatele meu, spunea că Viena e sub ape, calculatorul afișa mesaje care mă excitau, iar radioul cânta o melodie populară. Nu aveam timp să opresc televizorul și radioul, pentru că mesajele excitante curgeau regulat și cereau răspuns. Vocea groasă a cântăreței de la radio slobozea triluri, crainicul de la TV era zguduit de o tuse. Așa am cunoscut-o pe Sgsdgff. A spus că numele ei adevărat mi-l va dezvălui când ne vom întâlni față în față. După două ore am încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Love You Baby“1). Întotdeauna îi mulțumesc întâi lui Dumnezeu în textele de pe coperta albumului („U R the 1 where all love flows!“2), își întind părul, au siluete perfecte, de păpuși Barbie, și sunt probabil acompaniate de mătușile lor, cântărețe de gospel, grase și leit „fata de la meteo“. Oricum, lui Sally nu-i plăceau Circle Jerks. Un alt motiv bun care avea să-l țină la distanță cât timp urma să lucrez în subsolul teatrului; luasem cu mine și casetofonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe la ora două. Aceasta era principala masă a zilei. După piesă nu mânca nimic altceva decât salată, brânză și fructe, asta pentru că susținea că nu mai puteai da jos ce puneai pe tine din cauza mâncatului seara târziu. —Uită-te la cântărețele de operă, spunea el, pe un ton morbid. Nu vreau să devin candidatul perfect pentru Sir Toby Belch 2 peste douăzeci de ani. Violet se înfrupta din ouăle ochi și din salata creață cu pui cu atâta poftă, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
expirației artistelor. „Cântecul“, dacă i s-ar putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una Înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, Încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : moto‑ neiges În loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită În serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
puteam să-mi revin din lanțul de surprize : moto‑ neiges În loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită În serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam În plin postmo- dernism. Deodată una dintre cântărețe se opri brusc și izbucni În râs. Cealaltă Își ridică mâinile În sus a victorie. „E un fel de competiție ?“, am Întrebat-o pe Jennifer. „Într-un fel... Ăsta e formatul obișnuit În care se cântă katajak, până când pe una
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
expirației artistelor. „Cântecul“, dacă i s-ar putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : motoneiges în loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită în serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : motoneiges în loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită în serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam în plin postmodernism. Deodată una dintre cântărețe se opri brusc și izbucni în râs. Cealaltă își ridică mâinile în sus a victorie. „E un fel de competiție ?“, am întrebat-o pe Jennifer. „Într-un fel... ăsta e formatul obișnuit în care se cântă katajak, până când pe una
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
răsuna prin apropiere. Cineva trecea mâinile cu jovialitate pe deasupra clapelor, cântând cu multă dexteritate un exercițiu complicat, care varia la infinit o temă. Felix își aminti numaidecât de mâinile lungi ale Otiliei și nu se mai îndoi că ea era cântăreața. Sări înfricoșat din pat. Soarele era sus pe cer și pătrundea în odaie din două părți. Tânărul își îndreptă puțin hainele, potrivi locul pe care dormise și avu intenția să se spele. Dar în cameră nu găsi nimic trebuitor. Scoase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca pe un prieten, să-l cunoașteți și dumneavoastră, dar ar fi bine să vă examineze puțin, nu strică, e mai cuminte să chemi doctorul când ești sănătos. Nu e așa, Vasiliad, ce zici? În loc să se arate jenat, ca o cântăreață căreia i se cere să cânte la vizite, doctorul răspunse hotărît: - Se-nțelege, se-nțelege! - Ce spui, Vasiliad, de verișoara mea Otilia, zise Stănică, arătând spre fată, nu-i așa că-i strașnică? Vasiliad păru a aproba, dar întrebă judecătorește: - Sunteți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei. Cealaltă domnișoară se dădu jos de pe pervazul ferestrei și începu să valseze. - Dansezi? întrebă ea pe Stănică. - Tinerețe, tinerețe, parcă sunt iar student! exclamă Stănică, privind semnificativ spre moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l mai urneai. Creștea peste tot, peste el, de-o palmă, fierul vechi... ...Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece, peste opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase, că vorbea Piele, vorbea, dar nici codana nu era vreo proastă. I-a povestit viața ei, roman, nu altceva. Crescuse greu, -din sărăcie, n-avea nici de mâncare. S-a făcut cântăreață. Câți n-o batjocoriseră, se săturase! Așa, mai râdea ea, se mai ascundea, dar ce ședea în inima ei să nu fie nici la dușmani! Și dacă el, bărbat ce se afla, voia să-l aibă de suflet, să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unui curs oral (sau radioului). De obicei, lectura este un mijloc extraordinar de „pescuire” a informațiilor, căci permite o autoreglare în funcție de dificultatea textului. Nu citim cu aceeași viteză un articol despre virusuri la fel ca unul despre decepțiile sentimentale ale cântăreței Britney Spears. Deși... Pentru mai multe detalii Jamet, E., „L’influence des formats de présentation sur la mémorisation”, Revue de psychologie de l’éducation, nr. 3, 1998, pp. 9-35. Lieury, A.; Badoul, D., Belzic A.L., „Les sept portes de la
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]